De ce a fost mai bine în iarna lui 54

1

– Dollores Benezic povesteşte pe bogul său Dollo.ro din amintirile mamei sale de 70 de ani, din celebra iarnă a lui 54, la care se tot face trimitere zilele astea.

Ne uitam toţi la apocalipsa albă de la TV şi mama s-a revoltat la vederea unei muieri din Buzău care se isteriza la cameră, cu doi cârnaţi în mâini, ocărând primarul, sistemul şi tot mapamondul că ea nu are cum să-şi hrănească familia din puţinul primit ca ajutoare. „Păi cum să n-ai tu, femeie în toată firea, ce mânca iarna în casă, dar ce gospodină eşti tu?! Înseamnă că e ultima puturoasă a satului dacă aşteaptă de la lume”, conchide mama cu năduf.

Apoi a început să ne povestească cum în iarna lui 54 avea 13 ani şi că într-adevăr casa şi toate acareturile au fost îngropate în zăpadă, ca acum. Mamaie era văduvă de război, cu trei copii, dar avea vacă, porc şi câteva oi. Mama zice că nu era nici bogată, dar nici cea mai săracă din sat.

Şi, a venit armata? o întreb eu. „Nu, mamă, n-a venit nicio armată, mămica şi cu nenea (fratele cel mare care avea 19 ani) au săpat nişte tuneluri până la şură şi până la grajd, ca să putem să dăm de mâncare la animale şi să avem cu ce face focul”.

Nu aveau nevoie nici de armată, ca să-i deszăpezească, nici de solidaritatea orăşenilor să le ducă mâncare. Ştiau de cu toamnă că vine iarna şi că trebuie să se asigure cu provizii ca să reziste pe cont propriu. „Aşa era la ţară, mamă, dar aşa e şi acuma, ăştia de urlă la TV sunt puturoşii satului, dacă nu au ei ce mânca!”.

Şi la sat şi la oraş oamenii ştiau ce aveau de făcut. Nu se revolta nimeni non-stop la televizor că primarul ţine munţi de ajutoare numai pentru el, şi niciun om politic nu plângea demagog pe umerii ninşi ai cetăţenilor manipulaţi în războiul zăpezii.

Da, a fost mai bine în 1954, mai ușor, pentru că oamenii nu uitaseră încă războiul, nu așteptau să le pice nimic din cer sau de la București, acceptaseră disciplina și munca pentru că erau singurele căi de reușită. Iar cei care se vor grăbi să mă înjure că sunt nostalgică după comunism, să se gândească un pic cum or fi reușit japonezii să se descurce cu toate calamitățile lor și chiar cu deszăpezirile alea spectaculoase cu care circulau filmulețe pe internet? Ăia nu sunt comuniști, sunt doar niște oameni pe care-i admirăm exact pentru munca, disciplina și onoarea de care dau dovadă.

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. Bubu spune

    Are mare dreptate femeia aia…

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.