Mihai Neşu, fost fotbalist: „Mă aşteptam ca în opt luni să-mi revin total!”

1

– Într-un interviu acordat în presa olandeză, jucătorul aflat sub contract cu Utrecht până în vară şi-a mărturisit temerile şi suferinţele, dar şi speranţele de a redeveni un om normal.

„Voetbal International”: Cum e la opt luni de la accidentare?

Mihai Neşu: Am stat şase luni într-un centru de reabilitare. Nu mai suportam. De două luni sunt acasă. Acum mă simt mai bine. Puţin mai bine.

În această perioadă ai fost mereu în atenţia publicului…

Acum sunt cel mai faimos fotbalist din România. În timp ce eu nu mai joc deloc. Anul trecut am fost subiect de ştiri mai mult decât oricine. Nu-mi place publicitatea, eu rareori dau un interviu.

Despre accidentare ce îţi aduci aminte?

Nimic. Pentru că nu ştiu. Îmi amintesc doar că am căzut şi atât. Nu puteam respira şi nu simţeam nimic. De la umeri până la degetele de la picioare, nu simţeam nimic.

Care au fost progresele în recuperare făcute până acum?

În opt luni mi-am revenit puţin la braţul drept. De la umăr până la cot, nervii sunt recuperaţi oarecum. Mai jos nu-mi simt decât foarte puţin degetele. Eu nu simt rece sau cald. La atingerea obiectelor, simt doar contactul. Dacă aş închide ochii, nu aş putea distinge materialul obiectului atins. O dată la câteva luni simt totuşi ceva progrese. De exemplu, acum pot să-mi ridic braţul stâng cam doi centimetri, lucru pe care nu-l puteam face la început. Poate peste alte câteva luni voi putea ridica braţul mai mult.

Doctorii ce ţi-au transmis?

Nimeni nu ştie ce se va întâmpla, doar Dumnezeu. Doctorii nu vor să-mi dea iluzii. În centrul de recuperare, îmi ziceau că probabil nu-mi voi putea mişca niciodată braţul stâng. Şi iată că l-am mişcat. Totul depinde de nervi. Dacă lucrurile rămân aşa, atunci nu voi mai putea merge niciodată. Mai există însă speranţe, care sunt legate de statistică şi de alte precedente. Fiecare caz e diferit.

În afară de mâini şi de picioare, ai şi alte probleme?

E foarte ciudat. De exemplu, tot din cauza muşchilor, îmi simt respiraţia, dar parţial. Plămânii mei sunt sănătoşi, dar nu procesează decât 41 la sută din capacitatea normală de oxigen. Acest lucru mă face să obosesc repede.

Cu încrederea cum stai?

Trebuie să fiu realist. În fiecare zi mă culc cu speranţa că dimineaţă va fi mai bine şi că într-o zi mă voi vindeca. Ceva din mine îmi spune că acest lucru e posibil. Sunt însă şi zile în care nu mai cred în nimic. Să lupţi şi să speri în acelaşi timp e foarte greu uneori. Dar nu am altă soluţie. Cel mai enervant e că am nevoie de ajutor pentru orice lucru pe care îl fac. Câteodată visez că sunt încă un fotbalist activ. În toate visurile mele sunt un om normal. Sunt sigur că şi în viitor voi fi.    Continuarea în Adevărul.ro

FOTO: GSP.ro

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. Ilica Flavius spune

    Sa-l ajute D-zeu sa-si revina.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.