Legea picnicului şi ţara OK

0

– Au trebuit să treacă mai bine de două decenii de democraţie prost înţeleasă şi mai ales execrabil aplicată, douăzeci de ani de mahala spirituală şi comportamentală, de la lideri în jos, ca să începem să vedem primele semne că se încep a se trasa, prin lege, nişte norme de conduită socială mai acătării.

Cum altfel decât cu biciul, că aşa ne place, în această ţară în care libertatea obţinută în 1989 a fost şi este în continuare atât de larg şi fără sens acceptată? O libertate asimilată câteodată chiar dreptului de viaţă şi de moarte asupra celorlalţi al seniorilor medievali.

Căci limitarea “fără a deranja pe nimeni”, impusă de bunul simţ şi, prin alte părţi, cel puţin până acum, şi de lege, a fost măturată sub preş în Republica Jemanfişistă România din prima secundă a aşa-zisei noastre democraţii.

În sfârşit, cu extraordinar de mare întârziere, încep să apară legi care fac trimitere la nişte norme morale pe care le vor impune sub sancţiunea unor amenzi usturătoare, penalităţi care, dacă vor fi aplicate fără  rabat, au şansa de a deschide ochii amatorilor de libertate fără nici un fel de oprelişti, de a le arăta că nu-s singuri pe lume şi că – lucru de care adesea nu se sinchisesc – şi alţii au drepturi similare.

Parlamentul ţării a trimis spre promulgare o lege a picnicului, care stabileşte regulile după care amatorii de petreceri la iarbă verde vor trebui să se ghideze ca să nu mai producă daune mediului, dar mai ales ca să nu rămână fără sume importante lipsă la bugetul propriu.

Ei vor trebui să organizeze picnicuri numai în zonele special amenajate şi să fie atenţi să nu distrugă sau deterioreze panourile informative sau indicatoarele ori alte amenajări, să arunce deşeurile numai în locurile special destinate acestui lucru, să aprindă focul numai în locuri amenajate şi să nu-l lase nesupravegheat, să nu folosească produse de igienă personală la mai puţin de 30 de metri de cursurile de apă etc.

Important: să nu îndepărteze, rănească sau distrugă plantele, animalele, rocile sau orice alte elemente ale cadrului natural sau construit.

Adică un evident element civilizaţie, această lege. Norme pe care, de voie, de nevoie, majoritatea covârşitoare a românilor le respectă totuşi cu stricteţe. A! Nu la noi. Nu în România, că aici e ţara tuturor posibilităţilor! Nuuu. În Vest! Odată ajunşi în Occident, sunt conştienţi că riscă să devină cocoşaţi de amenzi dacă nu se conformează regulilor locului şi deci ştiu să devină rezonabili, au grijă să nu supere pe nimeni. Excepţiile nu fac decât să confirme regula.

Mă gândesc ce minunat ar fi dacă acelaşi Parlament ar înăspri amenzile şi pentru braconaj, şi pentru defrişările ilegale, şi pentru micile furturi de masă lemnoasă şi în general pentru normalizarea tuturor aspectelor vieţii în această ţară, asigurându-se însă în acelaşi timp că minimalizează drastic riscurile de aplicare abuzivă a respectivelor penalizări financiare.

Ceva pe principiul regulilor cât mai puţine, dar clare, fără echivoc şi aplicate consecvent şi mai ales indiferent de statutul social al celor în cauză.

Ce minunat ar fi dacă şi Justiţia ar funcţiona corect şi echidistant în România! Ce indescriptibil de elegant ar fi să facem cu toţii tot ce putem să ne rupem odată de cultura aceasta a cocalarilor, a manelelor, declamaţiilor de tip “fac ce vrea muşchii mei, că-s jmecher”.

Poate-am deveni atunci o ţară cu adevărat frumoasă, din care nimeni n-ar mai vrea să plece. O ţară OK.

 Ion SCUTARU

CITITI SI

“Legea picnicului” a fost adoptată. Vezi în ce condiţii pot merge românii la iarbă verde

 

 

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.