Dan Lungu: Există o dimensiune europeană tot mai accentuată a scriitorului român

0

Creşterea numărului de traduceri în străinătate a accentuat dimensiunea europeană a scriitorului român, lucru care i-ar putea spori vizibilitatea şi prestigiul în ţară, unde ”nu este citit”, afirmă, într-un interviu pentru Agerpres, prozatorul Dan Lungu, unul din cei mai apreciaţi şi traduşi scriitori români din noua generaţie.

Scriitorul spune că s-a obişnuit cu ”ritmul infernal” dat de participările la târguri de carte, sesiuni de lecturi, dezbateri sau alte evenimente literare în ţară şi străinătate, dar consideră că nu astfel de lucruri dau măsura valorii literare, ci un amestec de ”ingrediente”. Dan Lungu afirmă în acelaşi timp că principiul după care îşi ghidează scrisul este acela ”de a face ce-ţi place”.

„Trebuie să fii mereu proaspăt şi pentru asta trebuie să rişti, să faci ce-ţi place, în pofida a ceea ce spune critica şi a ceea ce spun cititorii, să-ţi asumi mereu faptul de a fi tu însuţi”, mărturiseşte el.

Scriitorii Dan Lungu şi Nicoleta Esinencu au fost invitaţii Institutului Cultural Român (ICR) Bruxelles la cea de-a 42-a ediţie a Târgului de Carte (Foire du Livre) din capitala Europei, care a început la 1 martie şi se încheie luni.

Vineri şi sâmbătă, cei doi autori au semnat autografe la standul EUNIC (reţeaua europeană a institutelor culturale), coordonat de ICR Bruxelles, au participat la Universitatea Liberă Bruxelles la dezbaterea despre ‘Literatură şi politică azi în Europa Centrală şi de Est’, la un atelier de lucru cu traducători de literatură română în patru limbi şi la o dezbatere la târgul de carte.

Cu ocazia participării la Târgul de Carte de la Bruxelles, scriitorul Dan Lungu a acordat un interviu pentru Agerpres.

Agerpres: Aţi participat la Târgul de Carte de la Bruxelles la o serie de evenimente: un atelier de traducere, sesiuni de autografe, dezbateri. Vă place să luaţi parte la astfel de evenimente, vă ajută sau le consideraţi doar un lucru necesar în administrarea ‘carierei’ de scriitor?

Dan Lungu:Evident că o fac cu plăcere, pentru că altminteri ar fi extrem de obositor. Ritmul este într-adevăr infernal. Dar eu zic că asta face parte din viaţa de scriitor şi trebuie să ţi-o asumi. Dacă nu îţi place acest lucru, poţi să nu-l faci. Nu cred că e obligatoriu.

Eu sunt o persoană comunicativă, care stabileşte uşor relaţii şi, atunci, găsesc această atmosferă foarte plăcută până la urmă. Târgul de la Bruxelles e un târg francofon şi am avut plăcerea să-mi regăsesc cărţile traduse în franceză, la (n.r. – editura) Actes Sud. E foarte plăcut când vii de la sute sau mii de kilometri şi îţi vezi cărţile. Ai senzaţia că, într-adevăr, a fi scriitor e un lucru important, care contează în Europa, nu numai la noi.

Agerpres: Într-un interviu de acum patru ani spuneaţi că, în urma traducerilor şi a ”receptării bune în străinătate”, vă simţiţi ca într-un ”vârtej” şi că nu v-aţi ”dezmeticit”. După patru ani şi după alte cărţi şi traduceri, v-aţi dezmeticit?

Dan Lungu: M-am obişnuit. Atunci eram proaspăt în tot vârtejul acesta şi resimţeam chiar aproape biologic tot tumultul. Acum am început să mă obişnuiesc cu ritmul. Merg mai departe. E o viaţă nouă pentru mine, pentru că plec de pe un avion pe altul, de la un târg de carte la altul, de la o lectură la alta. E pur şi simplu o viaţă nouă la care nu m-am gândit niciodată.

Agerpres: Şi vă place?

Dan Lungu: M-am obişnuit cu ea. Evident, uneori e stresantă, uneori e obositoare, dar chiar lucrurile plăcute în viaţă nu întotdeauna sunt perfecte. Dar, per ansamblu, îmi place.

Agerpres: Aţi afirmat că nu traducerile, festivalurile sau lecturile dau măsura valorii literare.

Dan Lungu:Cu siguranţă.

Agerpres: Dar atunci, ce dă măsura valorii literare?

Dan Lungu:Nu există o singură unitate de măsură. Aşa cum critica literară nu e făcută de un singur critic, aşa şi valoarea literară nu stă într-o singură condiţie. Sunt mai multe ingrediente care fac ca o carte să fie valoroasă şi sunt alte ingrediente, sau ingrediente suplimentare, care fac ca o carte să aibă şi succes.

Nu e acelaşi lucru. Poate să fie o carte foarte bună, dar care să nu aibă succes. E un joc foarte complicat până la urmă, în care autorul are un cuvânt slab de spus după scrisul cărţii, dar un cuvânt hotărâtor atunci când scrie cartea.

Agerpres: Tot dvs. spuneaţi că „a scrie pe placul criticii literare e la fel de castrator ca şi a cânta în strună publicului”. Totuşi, aveţi succes şi la critică, şi la public. Care este „reţeta”?

Dan Lungu: Nu există o reţetă. Eu cred foarte mult în a face ce-ţi place. Şi cu fiecare carte să rişti ceva. Numai atunci eşti viu, riscând mereu, pentru că altminteri devii manierist. Şi, dacă repeţi figura din cartea cu care ai avut succes, nu cred că e ok. Trebuie să fii mereu proaspăt şi pentru asta trebuie să rişti, să faci ce-ţi place, în pofida a ceea ce spune critica şi a ceea ce spun cititorii, să-ţi asumi mereu faptul de a fi tu însuţi.

Agerpres: Credeţi că literatura română a reuşit să-şi creeze un statut în Europa?

Dan Lungu:Cred că a început. Sunt vreo 7-8 ani deja de când au început să sporească numărul traducerilor în Europa, prezenţa la târguri, în viaţa literară europeană. Cred că asta a început să se cunoască efectiv. În plan intern, cred că se întâmplă un lucru foarte nou pentru câmpul literar, şi anume dimensiunea europeană a statutului scriitorului.

La noi, statutul scriitorului era concentrat în general pe dimensiunea internă, naţională, eventual uşor regională, dar, de când numărul traducerilor a crescut exponenţial, cred că există o dimensiune europeană tot mai accentuată şi e foarte important şi pentru vizibilitatea şi prestigiul scriitorului român la el în ţară.

Scriitorul român nu este citit la el în ţară. Cred că sunt mult mai citiţi scriitorii străini traduşi în română decât scriitorii români. Şi atunci, faptul că ei au succes în afară le poate ridica prestigiul în faţa propriilor cititori, ceea ce este un lucru fundamental.

Agerpres: În romanele dvs. v-aţi pus în pielea multor personaje – de la femei, bărbaţi, adolescenţi, bătrâni la nostalgici sau îndrăgostiţi. Este un experiment căutat, o diversificare căutată?

Dan Lungu: Asta face parte cumva dintr-un program al meu – nu e un program făcut pe puncte, foarte riguros -, dar eu cred într-o construcţie polifonică romanescă, una cu foarte multe voci. Şi cred că empatia, capacitatea scriitorului de a se pune în pielea celuilalt e un ingredient foarte important în ceea ce face, sau în genul meu de literatură.

Nu în toate genurile de literatură, evident. Dar în ceea ce fac eu e foarte important. De aceea vocea mea apare sub diferite ‘camuflaje’, pentru că, într-un fel, reconstitui o lume dinamică, polimorfă, cu puncte de vedere foarte diferite.

Agerpres: Acum câţiva ani se vorbea de o ecranizare după romanul „Sunt o babă comunistă!”, care nu s-a mai realizat. Ce s-a întâmplat?

Dan Lungu:Au fost discuţii legate de scenariu care au lungit (n.r. – realizarea filmului). Acum am înţeles că, în fine, au ajuns la un scenariu final, la o formă finală – scenariul e foarte important, dă tonul a tot ceea ce urmează – şi că anul acesta vor trece la filmări.

* * * *
Născut în 1969 la Botoşani, Dan Lungu este conferenţiar la Catedra de Sociologie a Universităţii ‘Al.I. Cuza’ din Iaşi şi unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori din noua generaţie, cărţi ale sale fiind publicate în zece limbi: franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, bulgară, greacă şi turcă.

A făcut studii postdoctorale de sociologie la Sorbona şi este redactor al revistei Au Sud de l’Est (Paris). În 1996, iniţiază la Iaşi grupul literar Club 8. În 2001 şi 2002 a fost redactor-şef al revistei de cultură Timpul. În 2005 a făcut parte din grupul de scriitori români invitaţi în programul ‘Les belles étrangčres’, Franţa.

Romanul de debut, ”Raiul găinilor” (Polirom, ediţia I, 2004; ediţia a II-a, 2007; ediţia a III-a, 2010), a fost patru luni în topul vânzărilor editurii franceze Jacqueline Chambon, iar ediţia germană a fost declarată, în decembrie 2007, cartea lunii în Germania. Cel de-al doilea roman, ”Sunt o babă comunistă!” (Polirom, ediţia I, 2007; ediţia a II-a, 2010), se află în curs de adaptare cinematografică în regia lui Stere Gulea, iar versiunea franceză a cărţii a fost dublu nominalizată la Premiile Europene Jean Monnet (Franţa, 2008). Tot la Polirom a mai publicat două volume de proză scurtă, Băieţi de gaşcă (2005) şi ”Proză cu amănuntul” (editia a II-a, 2008), şi romanele ”Cum să uiţi o femeie” (ediţia I, 2009; ediţia a II-a, 2010; ediţia a III-a, 2011) şi ”În iad toate becurile sunt arse” (2011). Alături de Radu Pavel Gheo a coordonat volumul colectiv ”Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism” (2008), iar alături de Lucian Dan Teodorovici a coordonat ”Str. Revolutiei nr. 89” (2009).

Este distins cu Premiul Societăţii Junimea pentru activitatea literară pe 1993, Premiul Editurii Nemira pentru proză scurtă (1997), Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut în proza (1999), Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalităţii, ca reprezentant al Clubului 8 (2001), Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2005), Premiul ‘Vasile Pogor’, al Primăriei Municipiului Iaşi, pentru activitatea literară (2007), Personalitatea culturală a anului (2009), Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2010).

Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.