INFP: Cutremurul din 1977 a modificat standardele în proiectarea clădirilor

0

Cutremurul din 1977 a adus reglementări noi în construcţii bazate pe harta de hazard seismic întocmită de Institutul Naţional pentru Fizica Pământului (INFP), a declarat într-un interviu acordat AGERPRES preşedintele INFP, Mircea Radulian.

Acesta consideră că efectele unui cutremur de o intensitate mare sunt legate mai mult de vulnerabilitatea clădirilor din acea zonă decât de anumite diferenţe privind mişcarea seismică.

De asemenea, cercetătorul ştiinţific a precizat că anul 2012 a debutat cu o activitate seismică importantă, dar cu un deficit în luna februarie, aceste fluctuaţii fiind însă în limite normale, care nu pot semnala viitoare cutremure mai mari.

AGERPRES: Pe 4 martie se împlinesc 35 de ani de la cutremurul din 1977. Până în prezent, INFP a modificat sau a oferit suport tehnic pentru schimbarea unor reglementări obligatorii antiseismice în procedura de autorizare a unor clădiri?

Mircea Radulian:
Institutul Naţional pentru Fizica Pământului oferă o hartă seismică de bază care este luată în considerare în construcţia clădirilor, un fel de coduri de intensitate. În general codul pleacă de la mişcarea care se aşteaptă în diferite locuri, măsurată printr-un ordin de intenstitate maximă, şi care trebuie să fie prognozat de studiile noastre. Se face o hartă de hazard seismic cu aceste mărimi, iar pe baza ei, modul de comportare a clădirilor la mişcările seismice.

Contribuţia noastră este dată de evaluarea hărţii de hazard seismic, pe baza datelor produse, a înregistrărilor pe care le avem şi a studiilor respective, iar pe urmă în baza hărţii de hazard seismic şi în funcţie de nivelul şi genul mişcării se ţine cont de structura clădirilor din zona respectivă şi de populaţie.

Din 1997 a fost schimbat acest stas (standard n.r), practic aceste valori, inclusiv această hartă de hazard fizic. Înainte era o hartă la un stas bazat pe intensităţi fizice şi pe modul cum se aşteptau cutremurele în anumite locuri, iar aceste valori au fost modificate. Înainte de ’77 au fost mai mici.

De exemplu, la Bucureşti, intensitatea era mai mică decât cea de acum, era 7, iar această mărime s-a modificat. Menţionez că nu trebuie confundată această intensitate cu magnitudinea, pentru că ea poate ajunge şi până la 12. Această valoare este foarte importantă pentru constructori pentru că ei ştiu că la intensitate 7 proiectează clădirea cu o anumită cantitate de beton, de armături, etc.

Dacă intensitatea este 8 se schimbă tot în construcţii. Este o mărime importantă, care nu trebuie neglijată. Cred că după cutremurul din 1977, s-a schimbat la intensitate 8, iar acum, ultimul stas, este undeva între 8 şi 9.

AGERPRES: Hărţile de hazard seismic sunt utilizate de autorităţi pentru pregătire, în cazul producerii unui cutremur?

Mircea Radulian: Hărţile de hazard seismic arată potenţialul de a avea probleme la cutremure, de a produce efecte importante la cutremure pe teritoriul României. Este informaţia de bază, arată ce înseamnă dacă hazardul este mai mare sau mai mic în zona Covasna sau Harghita, de exemplu şi automat că trebuie luate anumite măsuri. Este fundamentul după care se iau celelalte măsuri de prevenire. Este clar că este importantă această distribuţie a efectelor la cutremure, asta în primul rând, iar pe urmă urmează şi partea cealaltă, partea de construcţii.

Astfel, se face o zonare regională, la nivel de judeţ şi o hartă de hazard local, de exemplu pentru Bucureşti sau Iaşi, sau orice alt oraş cu populaţie semnificativă. Binenţeles, aici se face la altă scară. În Capitală există diferenţe, la nivel de sectoare, dar după părerea mea, diferenţele nu sunt chiar atât de mari datorită mişcării care poate fi înregistrată, ci efectele ţin mai mult de vulnerabilitate.

Chiar dacă este de o anumită valoare, este foarte important dacă în zona respectivă sunt clădiri slabe, sunt vulnerabile sau nu corespund stasului sau nu au rezistenţa respectivă. Cred că asta este mai important. Nu putem spune că avem efecte mai mari sau mici în Pantelimon sau Berceni datorită acceleraţiei sau datorită mişcărilor, părerea este că în cadrul Bucureştiului, efectele depind de vulnerabilitatea construcţiilor.

Totuşi, variaţiile nu sunt chiar atât de mari la nivelul Capitalei. Dacă revenim la cutremurul din 1977, e clar că acolo clădirile care au căzut nu s-a datorat faptului că au avut în anumite zone o mişcare mai puternică. De exemplu, în zona centrală a Capitalei, poate a fost chiar o mişcare mai mică, dar erau clădiri cu probleme, cu structuri vechi. Acesta a fost factorul principal care a dus la distrugere.

În zona centrală a Capitalei au fost afectate în ’77 clădirile mai vechi, au fost şi vreo două-trei clădiri mai noi, dar în general au fost cele vechi.

AGERPRES: Există speranţa că durata semnalării unui viitor cutremur va creşte în perioada următoare?

Mircea Radulian: Durata nu poate creşte, această valoare de avertizare este strict legată de modul cum se propagă undele seismice pe pământ şi de distanţa între epicentrul cutremurului şi localitatea respectivă. De exemplu, în Bucureşti, durata de 20-25 de secunde, este momentul dintre locul cutremurului înregistrat, să zicem de staţiile din Vrancea şi momentul până ajunge unda prin pământ la Bucureşti.

Înregistrarea, semnalul de acolo, este transmis cu viteza luminii la Bucureşti. Noi vedem pe înregistrările noastre că s-a produs şi că s-a înregistrat în Vrancea, dar până ajunge unda prin pământ la Bucureşti mai durează, iar această valoare este de 20-25 de secunde. Dacă distanţa este mai mare, să zicem la Sofia, timpul este mai mare.

Echipamentele, însă, pot să perfecţioneze modul de avertizare, adică să ştim repede de tot, în câteva secunde, cam ce mărime are cutremurul şi că s-a produs în Vrancea. Este o anumită procedură, nu e chiar foarte simplu şi are anumite erori, dar cu cât este mai bună aparatura cu atât creşte gradul de precizie a acestor estimări rapide.

AGERPRES: Anul 2012 a început cu activitate seismică importantă, cum previzionaţi evoluţia din acest punct de vedere până la finele anului?

Mircea Radulian:
2012 a început într-adevăr, în luna ianuarie, cu o activitate seismică importantă, dar a urmat în februarie cu un deficit de activitate. Au fost multe, destul de multe cutremure în ianuarie, iar în februarie s-a constatat că, dimpotrivă, a scăzut foarte mult activitatea în zona Vrancei şi în general. Aceste fluctuaţii pot fi destul de mari de la o lună la altă. Pot spune că în luna ianuarie au fost în jur de 25-26 de cutremure în Vrancea, iar în februarie doar 7 sau 8. O fluctuaţie destul de mare, dar care intră în anumite limite.

Ştim că în general sunt variaţii de activitate, dar nu le punem pe seama unor viitoare cutremure mai mari. Este o activitate seismică normală, în sensul că nu trebuie neapărat să avem în fiecare oră 20 de cutremure. Din punctul acesta de vedere nu a-şi spune că va fi ceva deosebit în 2012, să ne pună semne de întrebare pentru ce se va întâmpla în viitorul apropiat. La noi apar semne de întrebare şi când sunt prea multe cutremure şi când sunt prea puţine.

În cazul în care activitatea din ianuarie ar fi continuat şi în februarie şi chiar s-ar fi intensificat, adică ar fi fost şi mai multe cutremure, atunci s-ar fi putut stabili un grafic.

Exact aşa cum am măsura tensiunea arterială umană. Ea mai variază, nu e acceaşi tot timpul. Dacă e în anumite limite, ştim că nu sunt probleme, dar dacă creşte dintr-o dată, atunci începem să ne punem întrebări. Aşa este şi la noi, fluctuează, dar nu înseamnă că sunt anomalii, care să zicem ar putea să însemne ceva.

AGERPRES: Când se va finaliza proiectul pentru alarmare seismică derulat împreună cu Bulgaria şi care vizează alarmarea, inclusiv în ceea ce priveşte Centrala de la Cernavodă?

Mircea Radulian: Institutul pentru Fizica Pământului are în derulare un proiect de alarmare în caz de cutremur, în întregul sistem din zonă, inclusiv Centrala nucleară şi pe care îl dezvoltăm în comun cu Bulgaria. Proiectul a început în 2010 şi va fi terminat în 2013. Suntem în grafic în momentul de faţă, deşi este o procedura mai complicată, avem experienţa pentru astfel de lucrări.

AGERPRES: În ce stadiu se află proiectul construcţiei celui mai mare laser din lume, ce ar putea fi utilizat pentru analiza cutremurelor?

Mircea Radulian: Construcţia celui mai mare laser din lume este în faza de prospectare, se efectuează studiile de fezabilitate. Eu cred că va necesita o perioadă lungă de timp, cred că poate să dureze şi 10 ani până la punerea lui efectivă în funcţiune. Este un proiect de mare amploare. Deşi nu este implementat de noi, ci de Institutul de Fizică Atomică de pe Platforma Măgurele, ei gestionează proiectul, sperăm că se va realiza pentru că este foarte ambiţios.

Sunt foarte multe componente importante, nu este uşor de realizat, iar finanţarea este, de asemenea, importantă. Ştiu că este o problemă dificilă, necesită muncă foarte multă, iar dacă se va finaliza ar fi într-adevăr o realizare deosebită pentru ţara noastră pentru că ar reprezenta un centru de cercetare de cel mai înalt nivel european şi mondial.

Foto: Agerpres.ro

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.