Ion Iliescu a împlinit 82 de ani – „Sigur am reuşit să las ceva în istoria României”

0

Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în municipiul Olteniţa, judeţul Călăraşi. În 1948, ca elev, s-a numărat printre fondatorii Uniunii Asociaţiilor Elevilor din România (UAER). În 1956 a fondat Uniunea Asociaţiilor Studenţilor din România (UASR), organizată iniţial după modelul uniunilor naţionale ale studenţilor din ţările europene, ca organizaţii profesionale ale studenţilor.

A făcut studiile universitare la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic Bucureşti şi la Institutul Energetic de la Moscova.

Inginer proiectant la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice din Bucureşti (din 1955), iar din 1979 până în 1984, când a fost demis pe motive politice, a condus Consiliul Naţional al Apelor. Director al Editurii Tehnice din Bucureşti (1984 – 22 dec. 1989). Ministru pentru problemele tineretului din România (1967 – 1971), după care, timp de şase luni, a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. A îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, în anii 1971 – 1974, şi pe cea de preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, între anii 1974 – 1979.

După declanşarea Revoluţiei Române, în seara zilei de 22 decembrie 1989 a fost chemat în fruntea noului organism de conducere a statului român – Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN), organism al puterii provizorii de stat şi, în acelaşi timp, un comandament ad-hoc având misiunea protejării şi consolidării victoriei revoluţiei. A dat citire la posturile de radio şi televiziune naţionale Comunicatului către ţară, la elaborarea căruia a participat.

La sfârşitul lunii ianuarie 1990 s-a numărat printre fondatorii formaţiunii politice – Frontul Salvării Naţionale (FSN), din care s-au structurat, apoi, Partidul Democrat şi Partidul Democraţiei Sociale din România. Preşedintele CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională) (9 feb. 1990 – 20 iun. 1990), organism cu autoritate de parlament provizoriu.

A îndeplinit funcţia de preşedinte al României în perioadele: 20 mai 1990 – 29 nov. 1996 şi 20 dec. 2000 – 20 dec. 2004.

La 20 mai 1990 a fost ales preşedintele României, cu 85,07% din voturile valabil exprimate, fiind instalat oficial în funcţia de şef al statului la 20 iunie 1990.

În alegerile prezidenţiale din 27 septembrie 1992, Ion Iliescu a candidat din partea FDSN (Frontul Democrat al Salvării Naţionale) şi a obţinut mandatul prezidenţial după al doilea tur de scrutin (11 octombrie 1992), cu 61,5% din voturi, fiind instalat oficial în funcţie, pentru un mandat de patru ani, la 30 octombrie 1992.

La alegerile generale din noiembrie 1996, a candidat din partea PDSR (Partidul Democraţiei Sociale din România), situându-se, în cel de-al doilea tur de scrutin, în urma candidatului CDR (Convenţia Democrată din România), Emil Constantinescu. A candidat, în paralel, pe listele pentru Senat şi a devenit liderul grupului parlamentar al PDSR pentru această Cameră.

Câştigând alegerile prezidenţiale şi în 2000 cu 66,83% din voturi, a depus jurământul de credinţă în faţa Parlamentului la 20 decembrie 2000.

Preşedinte al PDSR (PSD), ales la Conferinţa Extraordinară a PDSR din 17 ianuarie 1997, reales la Conferinţa Naţională din 20 – 21 iunie 1997 şi la cea din 9 – 10 octombrie 1999.

În urma preluării mandatului de preşedinte al României (20 dec. 2000), a renunţat la funcţia de lider al PDSR. Ulterior, a condus PSD până la Congresul din 21 aprilie 2005, când conducerea partidului a fost preluată de Mircea Geoană.

La 10 decembrie 2006 a fost ales cu unanimitate de voturi preşedinte de onoare al PSD.

Senator PDSR de Bucureşti (1996 – 2000), dar şi în legislatura 2004 – 2008, pe listele Uniunii Naţionale PSD+PUR. La alegerile parlamentare din 2008 a luat decizia să nu mai candideze pentru un nou mandat de senator.

Autor a numeroase studii, articole şi comunicări apărute de-a lungul timpului în reviste de specialitate, unele dintre ele publicate în volumul „Probleme globale – Creativitate” (1992, Ed. Tehnică).

Printre volumele publicate de Ion Iliescu menţionăm: „Revoluţie şi reformă” (două ediţii, 1993 şi 1994), „România în Europa şi în lume” (1994), „Revoluţia trăită” (două ediţii, 1995 şi 1998), „Momente de istorie” (volumul I, 1995, volumele II şi III, 1996), „Dialoguri româno-americane” (1996), „Viaţa politică, între violenţă şi dialog” (1998), „Încotro – societatea românească?” (1999), „Renaşterea speranţei” (2001), „Revoluţia Română” (2001), „Integrare şi globalizare, viziunea românească” (2002).

Este membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă şi Doctor Honoris Causa al câtorva universităţi din ţară şi din străinătate.

La 13 octombrie 2010, Ion Iliescu a primit Medalia „Dr. Alexandru Şafran”, din partea Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.

Este căsătorit din 1951, soţia sa Nina Iliescu (Elena Şerbănescu) fiind de profesie inginer, cercetător ştiinţific în domeniul coroziunii metalelor.

„Sigur am reuşit să las ceva în istoria României”

Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, consideră, la aniversarea celor 82 de ani, că a reuşit să lase ceva în istoria României: „reconstrucţia ei democratică şi, împreună cu aceia care au crezut în acest ţel al României, ancorarea ei în spaţiul civilizaţional occidental”.

„Mi s-a propus un exerciţiu de imaginaţie: suntem în anul de graţie 2112. Urmaşii noştri se uită la televizor, unde e programată o emisiune de genul „Memoria înaintaşilor”. Ce mi-ar plăcea să ştie despre mine generaţiile care vin? Că, dincolo de orice, mi-am făcut datoria, că am crezut în capacitatea naţiunii noastre de a trece peste obstacole şi de a progresa, dar, mai presus de orice că am crezut în libertate, egalitate şi fraternitate. Care sunt dincolo de stânga şi de dreapta. Sunt esenţa demnităţii umane. De-acolo, de unde voi fi, aş fi bucuros să pot privi zâmbind o lume mai bună, cu oameni mai fericiţi şi mai împliniţi sufleteşte”, scrie Ion Iliescu pe blogul său.

Acesta se arată satisfăcut de a fi revenit într-o Europă a drepturilor oamenilor, la instituţiile şi noţiunile esenţiale ale democraţiei, dar nemulţumit de „situaţia ambiguă în materie de democraţie, de nerespectarea multor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, sub diferite pretexte, de instituţionalizarea corupţiei, de degradarea limbajului, a demnităţii umane”, din ţara noastră.

„Lumea de azi trece prin mari frământări, se schimbă, şi, din păcate, sensul schimbării este defavorabil omului simplu, al cărui exponent îmi place să cred că am fost şi sunt. Dacă liderii acestei lumi vor da dovadă de înţelepciuni şi vor renunţa la vanităţi de nimic justificate, vor face aşa încât omul obişnuit să fie în centrul schimbării, şi nu banul. Dar pentru asta trebuie să ne facem auzită vocea. Este din nou timpul coborârii omului obişnuit în agora. Politica este un lucru mult prea serios pentru a fi lăsat doar pe mâinile politicienilor. O spune un om pentru care politica a fost un mod de a trăi„, mai spune Ion Iliescu.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.