Prima regulă a unui om echilibrat

0

Toată viaţa este compusă din relaţii. Avem relaţii cu tot ce ne înconjoară.

Relaţiile pe care le ai tu cu lucrurile şi cu hrana şi cu vremea şi cu transportul şi cu oamenii, toate reflectă relaţia pe care o ai cu tine însuţi. Relaţia pe care o ai cu tine însuţi este puternic influenţată de relaţiile pe care le-ai avut cu adulţii din jurul tău când erai copil.

Felul în care adulţii reacţionau faţă de noi atunci este adesea felul în care reacţionăm noi faţă de noi înşine, pozitiv şi negativ, deopotrivă.

Gândeşe-te pentru o clipă la cuvintele pe care le spui când te cerţi pe tine însuţi. Nu sunt ele aceleaşi vorbe folosite de părinţii tăi când te certau? Ce cuvinte foloseau ei când te lăudau şi îţi arătau apreciere? Sunt sigură că şi tu foloseşti aceleaşi cuvinte să te feliciţi pe tine însuţi.

Poate că ei nu te-au lăudat sau apreciat niciodată şi de aceea tu nu ai habar cum să o faci, mai mult poţi crede că nici nu ai de ce să te feliciţi sau să te apreciezi. Nu dau vina pe părinţii noştri pentru că toţi suntem victime ale altor victime. Ei nu au avut cum să te înveţe lucruri pe care nici ei nu le-au ştiut.

Sondra Ray a lucrat mult în domeniul relaţiilor şi susţine că fiecare relaţie din viaţa noastră oglindeşte relaţia pe care noi am avut-o cu unul din părinţi. Ea susţine, de asemenea că, până când nu curăţăm acea relaţie cu părinţii, nu ne putem crea o relaţie cu cineva aşa cum ne dorim noi să fie.

Relaţiile sunt oglindiri ale noastre. Atragem întotdeauna ceea ce oglindeşte fie calităţile noastre, fie crezurile pe care le avem despre relaţii. Şi aceasta este adevărat, fie că este vorba de un şef, un coleg de serviciu, un subaltern, un iubit, un soţ sau un copil.

Lucrurile care nu îţi plac la ei sunt: fie lucrurile pe care tu le faci la rândul tău, fie crezurile tale. Nu i-ai fi atras în viaţa ta dacă prin felul lor de a fi nu ţi-ar fi completat cumva viaţa ta personală.

Exerciţiu

Uită-te pentru o clipă la cineva din viaţa ta care te enervează. Descrie trei lucruri despre această persoană care nu-ţi plac, lucruri pe care ai vrea să le schimbi. Acum uită-te cu atenţie la tine şi întreabă-te: ‚Unde sunt şi eu aşa şi când fac aceleaşi lucruri’. Închide ochii şi acordă-ţi timp pentru acest lucru. Apoi, întreabă-te DACĂ VREI SĂ TE SCHIMBI. După ce vei curăţa din tine aceste tipare, obişnuinţe şi crezuri personale, fie se vor schimba, fie vor dispar din viaţa ta.

Dacă ai un şef care este critic şi imposibil de mulţumit, uită-te la tine. Ori faci şi tu într-o oarecare măsură cu tine însuţi, ori ai un crez că: ‚Şefii sunt întotdeauna critici şi imposibili de mulţumit’.

Dacă ai un subaltern care fie nu ascultă, fie nu îşi face treaba uită-te să vezi unde faci şi tu acelaşi lucru şi fă curăţenie în acel aspect al vieţii tale. Să concediezi pe cineva este uşor, dar nu-ţi curăţă vechile tipare.

Dacă există un coleg care nu cooperează şi nu este parte din grup, uită-te să vezi cum de ai atras aşa ceva? Unde eşti şi tu la fel?

Dacă ai un prieten pe care nu te poţi bizui şi te lasă în aer mereu, uită-te înăuntrul tău. Unde anume în viaţa ta nu îţi ţii promisiunile şi îi laşi pe alţii în aer? Este un crez pe care îl ai?

Dacă ai un iubit care este rece şi pare că nu te iubeşte, uită-te să vezi dacă nu cumva ai un crez ce vine din ceea ce ai văzut la părinţii tăi, care spune că “Dragostea este rece şi nedemonstrativă”.

Dacă ai un soţ care este morăcănos şi nu te sprijină, uită-te din nou la crezurile tale din copilărie. Ai avut un părinte care era aşa? Sau tu eşti aşa?

Dacă ai un copil cu obiceiuri care te irită, pot garanta că sunt obiceiurile tale! Copiii învaţă numai prin a-i copia pe adulţii din jurul lor. Curăţă-l mai întâi la tine şi vei vedea că automat se schimbă şi la copilul tău.

Aceasta este singura cale să-i schimbăm pe alţii, să ne schimbăm mai întâi pe noi înşine. Să dăm vina pe alţii nu ne aduce nici un folos.

 

A reacţiona cu furie

La ceea ce numesc „mizeria vieţii lor”, mulţi oameni reacţionează printr-o atitudine care exprimă furie faţă de ei înşişi sau faţă de viaţă, de contextul exterior, de oricine se află în preajma lor.

Alţii sunt pasivi şi se dau bătuţi, spunându-şi „Totul este fără speranţă, nu este posibil să schimbi nimic, atunci de ce să mai încerci?”, ceea ce se traduce prin: „Rămâi aşa cum eşti. Cel puţin ştii cum să te descurci cu durerea aceasta. Nu îţi place, dar îţi este familiară şi speri să nu se înrăutăţească”.

Pentru mine mânia devenită obişnuinţă este ca şi cum ai sta în colţ cu o tichie de măgar pe cap. Sună familiar ? Ceva se întâmplă şi te enervezi. Apoi altceva se întâmplă şi te enervezi şi mai tare. Apoi se întâmplă din nou ceva şi devii mânios. Dar niciodată nu depăşeşti stadiul de mânie. La ce este bună această succesiune ? Este o reacţie prostească să îţi pierzi timpul să fii mânios. Este de asemenea un refuz de a vedea viaţa într-o lumină cu totul deosebită.

Ti-ar fi mult mai folositor să te întrebi cum se face de îţi creezi atâtea situaţii pe care să te mânii. Care crezi tu că este cauza atâtor frustrări? Ce anume dai tu de la tine, care crează în ceilalţi nevoia de te irita? De ce crezi tu că este nevoie să te mânii, ca lucrurile să meargă aşa cum vrei tu ?

Ceea ce dai se întoarce la tine. Cu cât dai afară mai multă mânie cu atât creezi mai multe situaţii care te vor mânia, ca statul într-un colţ, cu o tichie de măgar, fără nici un rezultat. Paragraful acesta te enervează? Foarte bine! Înseamnă că atingem un punct slab. Acesta este ceva ce ai putea dori să schimbi.

Fragmente din Louise Hay – „Poţi să-ţi vindeci viaţa”

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.