Mircea Ionescu-Quintus, la 95 de ani: Doresc sănătate întregului nostru popor, din care fac şi eu parte

0
Preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu-Quintus, care împlineşte duminică (18 martie 2012) 95 de ani, spune că îşi doreşte sănătate pentru sine şi întregul popor, într-o perioadă în care problema sănătăţii în România este la grea cumpănă.

„Îmi doresc sănătate, pentru soţia mea, pentru mine şi pentru toată lumea. Într-o perioadă în care problema sănătăţii în ţara noastră este la grea cumpănă, doresc sănătate întregului nostru popor din care fac şi eu parte”, a declarat, vineri, Mircea Ionescu-Quintus.

El a spus că îşi va petrece ziua de naştere acasă, cu soţia, cu care va ciocni un pahar de şampanie.

„De ziua mea de naştere, care este de fapt duminică, o să stau acasă şi o să închid tot ce se poate închide şi stau liniştit cu soţia mea. Din păcate, fiul meu şi nora nu pot veni din Germania. Aşa că vom fi numai noi doi. O zi de linişte. Vreau să vă spun că asta ar fi a patra zi la rând în care se tot agită oamenii ăştia drăguţi în jurul meu şi pentru vârsta asta este niţel obositor. Poate mergem puţin la bisericuţa de lângă noi şi, dacă nu, stăm acasă şi ciocnim un pahar de şampanie”, a spus preşedintele de onoare al PNL.

Scriitorul şi omul politic Mircea Ionescu-Quintus s-a născut la 18 martie 1917 la Cherson, în Crimeea (Ucraina), unde familia lui era refugiată.

A absolvit Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti (1927 – 1934), licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1938).

Specialist în Drept şi procedură penală. Avocat în Baroul de Prahova (1940 – 1987); consilier îndrumător de avocaţi stagiari (1977 – 1985); profesor la catedra de Drept Constituţional şi Administrativ la Facultatea de Studii Juridice a Universităţii de Inventică din Ploieşti (1991 – 1993).

A fost preşedinte al Tineretului Liberal „Brătianu” din judeţul Prahova şi membru al Comitetului Naţional al Tineretului Liberal (1945 – 1947).

Deţinut politic, mai mulţi ani, în perioada regimului comunist.

Quintus a fost preşedinte al Organizaţiei judeţene Prahova a PNL (1990 – 1993). În această calitate, în perioada februarie – iunie 1990, a fost membru al CPUN – Prahova.

Vicepreşedinte al PNL (1990 – 1992); preşedinte al PNL (din 26 februarie 1993 până în 17 februarie 2001).

Deputat de Prahova în prima legislatură postdecembristă, ales pe lista PNL la 20 mai 1990. Vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor (18 iunie 1990 – septembrie 1991).

Ministru al Justiţiei în Cabinetul condus de Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992).

La alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1996 a obţinut un mandat de senator de Prahova, iar la 27 noiembrie 1996 a fost ales vicepreşedinte al Senatului României. La 22 decembrie 1999 a fost numit preşedinte interimar, iar la 1 februarie 2000 a fost ales preşedinte al Senatului României. Reales senator de Prahova în legislatura 2000 – 2004.

Este preşedinte de onoare al PNL (din 19 oct. 2002).

Scriitor, preşedinte de onoare al Uniunii Epigramiştilor din România şi membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Autor al volumelor: „Haz de necaz”; „Epigrame”, „Epigrame şi epitafuri”; „Lacrima scoicilor”; „Cazul Dorin Condrea”; „Mărturie mincinoasă”; „Citaţie pentru un necunoscut”. Coautor la numeroase Culegeri de epigrame editate de Clubul „Cincinat Pavelescu” din Bucureşti şi colaborări la reviste şi publicaţii, între care: „Gluma”, „Păcală”, „Mitică”, „Urzica”, „Moftul Român”, „Cronica Română”, „Palatul de Justiţie”. Membru a numeroase societăţi şi asociaţii culturale şi în conducerea unora dintre acestea. Preşedinte de onoare al fundaţiilor culturale „I. L. Caragiale” şi „Nicolae Grigorescu” – Câmpina.

A fost recompensat cu: Premiul „Cincinat Pavelescu” al Societăţii Academice „Titu Maiorescu” (1992); Diploma de merit a Uniunii Juriştilor din România (1991); Diploma de merit a Uniunii Juriştilor din România (1991); Diploma Editurii „Românul” pentru activitate parlamentară (1990); Premiul „Ştefan Tropcea” – Brăila (1989); Premiul „Cronica Română” pentru activitate politică (1993); Premiul Asociaţiei Umoriştilor Români pentru epigramă (1993) etc.

Membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. Veteran de război, decorat în 1942 cu Ordinul „Coroana României” cu spade şi panglici de Virtute Militară.

A primit, în aprilie 2009, gradul de general de brigadă în retragere din partea preşedintelui Traian Băsescu.

Este cetăţean de onoare al oraşelor Ploieşti şi Orşova.

Mircea Ionescu-Quintus este căsătorit; soţia – licenţiată în istoria artei; are un fiu.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.