Ce ar trebui să facem cu pungile din plastic?

0 34

– Comisia Europeană se pregăteşte să publice, în această primăvară, propunerile cu privire la măsurile de  reducere a numărului de pungi de plastic utilizate în Europa în fiecare an. Dintre cei 15.000 de participanţi la consultarea publică pe această temă, majoritatea au fost de acord cu interzicerea totală a pungilor în comerţ, scrie BBC News.

În fiecare an, 800.000 de tone din aşa-numitele pungi de unică folosinţă sunt utilizate în Uniunea Europeană. În medie, un cetăţean UE a folosit 191 de pungi în 2010, iar dintre acestea, numai 6% au fost reciclate. Rapoartele oficiale arată că mai mult de 4 miliarde de pungi sunt aruncate in fiecare an.

„Deşeurile din plastic devin foarte vizibile. Ele apar în peisajele naturale, ameninţând fauna, sau pot fi regăsite sub formă de «supă de plastic» în Oceanul Pacific, acoperind mai mult de 15 milioane de kilometri pătraţi”, a declarat Comisarul pentru Mediu, Janez Potočnik.

Aşadar, care să fie opţiunile pentru rezolvarea acestei probleme?

 

Interzicerea totală

Anul trecut, Italia a devenit prima ţară din Europa care a interezis sacoşele non-biodegradabile de cumpărături, în timp ce alte ţări au interzis pungile de plastic foarte subţiri – printre care  China, Africa de Sud, Kenya, Uganda, Bangladesh şi Taiwan. În cazul  Bangladesh-ului, de exemplu, s-a constatat că pungile au înfundat sistemul de drenaj, provocând riscuri mari de inundaţii.

Ministrul britanic Henley s-a declarat, anul trecut, nemulţumit că utilizarea sacoşelor din plastic a crescut cu 5% în 2010, după patru ani de declin, sugerând că apare necesitatea unei interdicţii mai severe.

Reprezentanţii mişcării eco sunt în favoarea acestei măsuri, atâta timp cât sunt evidenţiate în mod corespunzător avantajele ei pentru mediu, oamenii şi comercianţii au suficient timp pentru a se pregăti, şi nu are „un impact disproporţionat asupra celor cu venituri mici”.

Taxa pe plastic

Irlanda a introdus o taxa de 15 euro cenţi  pe sacoşă din martie 2002, măsură care a condus la o reducere cu 95% a prezenţei pungilor din plastic în gunoi. În decurs de un an, 90% dintre cumpărători au ajuns să folosească saci cu durată de viaţă mai lungă. Taxa a fost ridicată apoi la 22 de cenţi în 2007, după ce dovezile au arătat că numărul de pungi de plastic folosite anual a crescut de la 21% pe persoană imediat după interdicţie, la 30%.

Prin această metodă, guvernul irlandez a economisit 75 de milioane de euro din prelevarea deşeurilor, sumă care a fost transferată Fondului de Mediu şi utilizată pentru a reduce cantitatea de deşeuri din pastic sau de a identifica noi modalităţi de reciclare.

Belgia, Elveţia, Germania, Spania, Norvegia şi Ţările de Jos se numără printre ţările care au urmat modelul Irlandei.

Ţara Galilor a introdus o taxă de 6 cenţi pe sacoşă de anul trecut, iar acum ameninţă că magazinele care continuă să ofere gratuit sacoşe din platic vor primi o amendă de 5.000 de lire.

 

Sacoşele cu o durată de utilizare mai lungă

În cazul în care cumpărătorii nu mai folosesc pungi de plastic, trebuie să se reorienteze către alte tipuri de soluţii, dar până în acest moment se pare că nu a fost găsită, încă, aternativa perfectă.

Anul trecut, Agenţia de Mediu din Marea Britanie a publicat o evaluare a ciclului de viaţă a pungilor de la supermarket, arătând că sacoşele cu o durată mai lungă de viaţă trebuie să fie reutilizate de mai multe ori pentru a deveni mai eficiente, ecologic, decât pungile din plastic.

De exemplu, în cazul în care o pungă din plastic este folosită doar o dată, o pungă de hârtie trebuie să fie utilizată de 3 ori pentru a compensa cantitatea mare de carbon implicată în procesul de fabricaţie şi transport, o sacoşă din material plastic rezistentă trebuie să fie folosită de 4 ori, întimp ce un sac de bumbac trebuie să fie utilizat 131 de ori.

Indiferent de tipul de sac utilizat, cheia pentru reducerea impactului este de aceea de a-l folosi de cât mai multe ori posibil, pentru cumpărături, transport sau în scop menajer.

În 2010, un studiu realizat de Universitatea din Arizona a arătat că pungile reutilizabile din hârtie ar putea fi un „teren de reproducere pentru bacterii periculoase care pot provoca toxiinfecţii alimentare şi care ar prezenta un risc grav pentru sănătatea publică” – deşi trebuie adăugat că acestă lucrare a fost finanţată de către American Chemical Council, care include mai mulţi producători de materiale plastice.

De altfel, un om de ştiinta de la Uniunea Consumatorilor din Statele Unite a criticat studiul, spunând că aceeaşi cantitate de bacterii ar putea fi găsită într-o pungă medie de salată.

Sacoşele biodegradabile

Comisia Europeană are în vedere introducerea unor modalităţi mai eficiente de etichetare a pungilor biodegradabile şi compostabile. Pungile compostabile pot fi reciclate numai în instalaţii de compostare industriale, în timp ce sacoşele biodegradabile vor se vor „topi” în mediul natural.

Sacoşele realizate din porumb se degradează la groapa de gunoi, însă eliberează, în proces, o cantitate semnificativă de metan, care contribuie la efectul de încălzire globală.

Un alt tip de sac este de oxo-biodegradabil, care se biodegradează dacă este expus la aer sau apă, dar nu între alte deşeuri.

Symphony, o companie britanică ce produce pungi oxo-biodegradabile susţine că acestea pot fi „programate” să se dezintegreze în termen de 6 până la 18 luni.

Preşedinte Symphony, Michael Stephen, a declarat că „există o pată imensă de particule de plastic care acoperă Pacifilcul de Nord, aproximativ de mărimea Texasului. Dacă pelicula din plastic ar fi fost oxo-biodegradabilă, ea ar fi dispărut până acum”.

 

Sacii de hârtie

Saci de hartie au fost o alternativă pentru pungile din plastic în Statele Unite de multă vreme, însă, în timp ce acestea se biodegradează în depozitele de deşeuri, Agenţia de Mediu avertizează că au, totuşi, o amprentă de carbon mai mare decât pungile standard din material plastic.

De asemenea, rapoartele sugerează că pungile de hârtie nu sunt, în general, re-utilizate, deoarece sunt fragile. Motivul pentru care au o răspândire atât de mare pe piaţa americană este lobby-ul puternic al industriei pastei de lemn, dar metoda de producţie nu este, nici pe departe, prietenoasă cu mediul  înconjurător.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.