A fi „cu gândul în altă parte” nu însemnă neapărat că nu vă puteţi concentra

0 13

– Un studiu recent arată că mintea umană are tendinţa să se detaşeze de activitatea principală în care este implicată o persoană, la un moment dat, uneori pentru cele mai neverosimile gânduri: „oare am stins lumina în cameră?” sau  „Ce aş putea să gătesc astăzi pentru cină?”

Science Daily anunţă că un studiu care s-a concentrat pe analiza proceselor mentale care stau la baza acestei tendinţe a arătat că acest câmp ale memoriei este un fel de „spaţiu de lucru” mental, care ne permite să jonglăm cu idei şi planuri foarte diferite într-o succesiune foarte strânsă, de cele mai multe ori când suntem deja implicaţi într-o activitate anume.

În fapt, este scenariul zilnic al fiecăruia dintre noi: îţi vezi vecinul sosind acasă şi îţi aminteşti că trebuie să programezi o întâlnire. Căutându-ţi agenda, te opreşti să închizi robinetul care picură, hrăneşti pisica şi îşi aminteşti să adaugi lapte pe lista de cumpărături. Faptul că, de-a lungul acestor episoade scurte, neplanificate, nu uiţi de programarea întâlnirii, se datorează memoriei de lucru.

Noul studiu care s-a concentrat pe aceată capacitate – coordoant de Daniel Levinson şi Davidson Richard de la Universitatea Wisconsin-Madison şi de Smallwood Jonathan de la Institutul Max Planck pentru Studiul Ştiinţelor Cognitive – susţine că memoria de lucru a unei persoane este corelată cu tendinţa acesteia de a-şi lăsa gândurile să rătăceacă în voie în timpul unei misiuni de rutină.

Experimentul pe care s-a bazat cercetarea a presupus ca voluntarii să efectueze una din două sarcini simple – fie să apese pe un buton la apariţia unei anumite litere pe un ecran, fie să bată cu degetele în masă în ritmul respiraţiei cuiva.

„Ceea ce am făcut a fost să îi angajăm pe oameni, în mod intenţionat, în activităţi care să nu le exploateaze toată atenţia”, explică Smallwood, „după care am verificat cum şi-au valorificat resursele cognitive latente în acest timp – dacă s-au gîndit la altceva decât ceea ce trebuiau să facă în acele momente şi la ce anume”.

Rezultatul a indicat o corelaţie clară între memoria de lucru şi tendinţa oamenilor de a-şi lăsa gândurile să alerge în voie, cu menţiunea că performanţa lor în cadrul testului nu a fost compromisă.

Funcţionarea memoriei de lucru a fost anterior corelată cu inteligenţa, gradul de comprehensiune a unei lecturi sau nivelul IQ-ului. Studiul actual subliniază importanţa acestui câmp în situaţiile de zi cu zi şi oferă o mai bună înţelegere a fenomenului „evadării gândurilor”.

„Rezultatele noastre sugerează că planificarea mentală pe care oamenii o fac în pemanenţă în viaţa de zi cu zi – în autobuz, în drumul spre şcoală, pe bicicletă ori sunt sub duş – este susţinută de memoria de lucru”, a adăugat Smallwood.

În condiţii normale, memoria de lucru ajută la un nivel mai mare de concentrare asupra unui lucru, însă uneori gândurle rătăcite ne pot induce în eroare şi ne pot îndepărta definitiv de obiectivul iniţial al unei sarcini.

În mod sigur, vi s-a întâmplat tuturor măcar o dată să ajungeţi acasă fără să vă mai amintiţi nimic din drumul parcurs, ori să vă daţi seama, brusc, de faptul că aţi întors câteva pagini dintr-o carte fără să fi înţeles nici un cuvânt din ce aţi citit.

„Lucrul acesta se întâmplă fiindcă atenţia este atât de absorbită de aceste «călătorii ale gândului», încât poate consuma toate resursele cognitive ale unui individ”, spune Levinson.

La ce ajungem să ne gândim când suntem deja implicaţi într-o altă activitate poate fi un indiciu al procesului de prioritizare în care se implică creierul uman, indiferent dacă suntem sau nu conştienţi de asta, mai spune cercetătorul.

Trebuie spus, însă, că rezultatele acestui studiu nu trebuie să inducă în eroare: nu înseamnă deloc că oamenii cu o bună memorie de lucru sunt mereu cu gândul în altă parte. Memoria de lucru este o resursă şi depinde de fiecare dintre noi cum o valorificăm, mai spun cercetătorii. În cazul în care concentrarea asupra unei sarcini este prioritară, memoria de lucru poate contribui la atingerea obiectivelor propuse.

Încurajat de rezultatele obţinute, Levinson studiază acum modul în care instruirea memoriei de lucru ar putea afecta tendinţa noastră de a „schimba subiectul în gând”, pentru a înţelege mai bine conexiunile ce se realizează la acest nivel, precum şi modul în care oamenii pot avea control asupra lor.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.