Cinci sfaturi pentru a da încredere copilului tău

0

– Frica de intuneric, stresul, crizele de irascibilitate… Psihologul Lise Bartoli este convinsa ca parintii sunt in stare sa-si ajute copiii sa depaseasca zonele de turbulenta emotionala fara a merge in cabinetele psihoterapeutilor. Pentru aceasta, specialistul propune cateva metode simple si distractive, prezentate într-un nou dosar de psihologie publicat pe psychologies.ro.

„Tatii si mamele din ziua de azi nu mai au incredere in propria lor stiinta parentala“, spune psihologul si hipnoterapeutul Lise Bartoli.

„Din cauza lipsei de timp, a fricii de a spune sau a face ceva gresit, acestia, cand au cea mai mica dificultate, se grabesc sa apeleze la psiholog si transmit copilului anxietatea, lucru care, evident, nu are cum sa fie mai bun.“

Cu toate astea, conform terapeutei, parintii sunt cei mai indicati pentru a descifra micile tulburari ale copilului (furie, lipsa poftei de mancare, insomnii) si sa-l incurajeze sa le depaseasca.

In acest sens, Lise Bartoli, a conceput o metoda inspirata din experienta sa de mama si hipnoterapeut, metoda destinata parintilor pentru a-i ajuta sa-si incurajeze copiii.

Relaxarea, vizualizarea, lectura, inventarea povestilor… Practici simple si distractive, care vor permite micutilor de 4–12 ani sa gaseasca raspunsul la dificultatile pe care le intampina: stres, supararea cauzata de o despartire sau rivalitate, frica de esec.

Unii parinti vor prefera vizualizarea, altii – povestea… Ideal ar fi, atunci cand suntem calmi si relaxati, sa utilizam aceste doua cai, dar nu in aceeasi zi.

Daca o sedinta nu ajunge, o putem repeta si chiar, odata ce tehnica este fixata, sa-l punem pe copil sa practice singur relaxarea si vizualizarea.

„Nu este vorba de transformarea parintilor in terapeuti“, precizeaza Lise Bartoli. „Ci doar de a-i ajuta sa rezolve o problema inainte ca aceasta sa devina patologica.“

Daca durata si intensitatea simptomelor se maresc – vizibile prin starea de rau persistenta a copilului –, atunci se cere, bineinteles, consultarea unui profesionist.

 

Partea care „stie tot“

Subconstientul, explica psihiatrul american Milton H. Erickson, este un „magazin mare de resurse si solutii“, din care individul se aprovizioneaza pentru a-si rezolva problemele.

Acesta contine istoria noastra familiala timp de mai multe generatii si o parte a subconstientului colectiv, adica toate experientele omenesti din negura timpului. Copilul poseda si el o „parte care stie tot“, cum a redenumit-o Lise Bartoli.

Aceasta ii cunoaste angoasele, dorintele, sentimentele, dar si solutiile la dificultatile pe care le intalneste. Un copil extrem de timid este incapabil sa explice de ce ii e frica sa se apropie de ceilalti.

Daca il intrebam despre acest lucru, il facem sa se simta rau, si sa-l motivam pare insuficient. Pentru a-i modifica in profunzime comportamentul, trebuie sa pasim pe terenul subconstientului.

Metoda este distractiva, directa si eficace, caci se adreseaza partii creative, care detine capacitatea de transformare pozitiva. Este vorba de a materializa aceasta „parte care stie tot“, pentru a o face mai familiara si a o declansa mai usor.

Copilul poate alege un animal, un personaj, un obiect mic sau un „geaman“. Apoi parintele il roaga sa ceara sfaturi si solutii acestei „parti care stie tot“, pentru a-si infrunta micile dificultati.

Dupa ce a primit raspunsurile, copilul este intrebat care sunt acestea, dar, atentie, fara a fi fortat sa le spuna. Lise Bartoli constata cat de surprinsi sunt parintii care utilizeaza aceasta metoda de bogatia si pertinenta solutiilor propuse. De altfel, ei isi regasesc increderea lor de parinti si increderea in resursele cu care este inzestrat copilul.

 

„Lumea sa magica“

Aceasta cale consta in ghidarea copilului catre o lume de bunastare, unde sa se simta increzator. Obiectivul: intarirea sigurantei sale interioare, ca sa-l ajute sa-si creeze un spatiu de de transformare pozitiva si sa-si trezeasca simturile, pentru a favoriza legatura povestii cu subconstientul sau.

Aceasta metoda are avantajul de a actiona mai repede decat relaxarea, pe care ar putea sa o inlocuiasca ulterior cu „lumea sa magica“ odata ce ea va avea consistenta.

Mai intai, ii sugeram copilului sa inchida ochii si sa-si aleaga un mijoc de transport: cal, racheta sau covor zburator, nu conteaza. Daca se prinde in joc, inseamna ca este pregatit pentru schimbare, daca nu, este mai bine sa incercam mai tarziu.

Parintele il invita apoi sa descrie lumea magica in care a intrat, insistand pe senzatii: „Este o padure sau o plaja? Este cald? Sunt si animale?“. Putem sa-l determinam sa modifice detalii pentru ca lumea aceea sa fie cu adevarat „pe masura lui“.

Este important sa nu se grabeasca, sa se vada si sa se simta evoluand in acest nou spatiu personal, pentru a si-l insusi bine. In incheiere, il intrebam daca „a ajuns“ si daca „e bine instalat“.

Citeste continuarea…

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.