ANP: Statul român – obligat la plata a peste 570.000 euro pentru nerespectarea condiţiilor de detenţie

0
Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Ioan Băla, a acordat un interviu Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES, în care spune că peste 50 de hotărâri ale CEDO privind nerespectarea condiţiilor de detenţie, care obligă statul român la plata totală a 578.995 de euro şi 10.000 de franci elveţieni, sunt în evidenţa instituţiei.

Totodată, acesta vorbeşte despre măsurile privind diminuarea corupţiei în rândul angajaţilor din sistemul penitenciar, despre problemele cu care se confruntă angajaţii ANP, dar şi despre folosirea mai riguroasă a persoanelor private de libertate la activităţi lucrative cu plată.

AGERPRES: Domnule director general, recent, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, le-a cerut integritate 100% angajaţilor ANP. Ce măsuri veţi lua pentru a diminua fenomenul corupţiei în rândul angajaţilor din sistemul penitenciar?

Ioan Băla: O parte dintre măsuri funcţionează şi mă refer în primul rând la pregătirea unor arii curriculare opozabile întregului personal din sistemul penitenciar, precum şi elevilor şi studenţilor care se pregătesc pentru a accede în sistem, cu teme de prevenţie generală privind locuri, momente vulnerabile, maniera în care trebuie să-şi structureze relaţia cu comunitatea, relaţiile profesionale, conduita în timpul serviciului şi în afara acestuia, modalităţile legale pe care le au la îndemână pentru a preveni posibile oferte de această coloratură.

În afara activităţilor de această culoare am creat şi structurat un material, un set de studii aplicate pe linii de muncă, ce a fost deja distribuit atât în unităţile teritoriale, cât şi în instituţiile de învăţământ. Chiar marţi am negociat un parteneriat cu Direcţia Generală Anticorupţie în vederea evaluării stării generale din toate unităţile sistemului penitenciar şi a desfăşurării unor activităţi concrete de educaţie şi prevenţie cu personalul nostru pe această linie.

De altfel, marţi a apărut Strategia Naţională Anticorupţie propusă de ministrul Justiţiei, care incumbă un set de obligaţii mult mai extinse, care ne este opozabilă şi nouă.

Pe linia combaterii acestui fenomen au fost înteţite activităţile de cunoaştere a preocupărilor ilicite din partea unor angajaţi şi în colaborare cu celelalte structuri de combatere a fenomenului criminal şi a faptelor de corupţie sau asimilate acestora au fost sesizate, au fost făcute procedurile legale pentru câteva zeci de persoane angajate în sistemul penitenciar, faţă de care s-au dispus măsuri legale, inclusiv reţinerea şi arestarea acestora.

Nu este un lucru îmbucurător, nu este de dorit, nu este o mândrie pentru noi, dar în acelaşi timp nici nu putem tolera abateri de la normalitatea pe care legea o precizează într-o formulă foarte fermă.

De asemenea, pentru a continua activităţile de combatere, ministrul ne-a mai dispus şi încheierea unor protocoale cu celelalte structuri din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. În baza strategiei despre care vorbeam, revin obligaţii instituţionale şi de instalare a unor telefoane verzi pentru sesizarea conduitelor care pot îmbrăca această formă din partea populaţiei, a organizaţiilor neguvernamentale, a oricărui cetăţean.

Activităţile de conştientizare a personalului reprezintă o preocupare constantă şi crearea unor etape de control obligatorii pentru toate categoriile de manageri, indiferent de nivelul de ierarhie, astfel încât asumarea de către aceştia a evaluării şi ţinerii sub control la nivelul stabilit de legislaţie a comportamentului şi conduitelor dezirabile cu legislaţia să devină o realitate opozabilă în egală măsură tuturor factorilor responsabili din sistem.

AGERPRES: Câte dosare are România la CEDO pentru nerespectarea condiţiilor de detenţie? Cât a plătit statul român pentru nerespectarea condiţiilor de detenţie, în urma deciziilor CEDO, până în prezent şi cât mai are de plătit?

Ioan Băla: Cred că înainte de a vă răspunde la această întrebare aş vrea să precizez că, la finele acestei săptămâni, o să avem o întâlnire cu agentul guvernamental, cu reprezentanţii Ministerului de Justiţie şi vicepreşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului şi grefierul şef al Secţiei a treia de la CEDO, în vederea evaluării riscurilor pe care România, nu doar sistemul penitenciar, pentru că e vorba şi de alte structuri ale statului unde sunt plângeri pe diverse teme care sunt de competenţa Curţii Europene, sosesc la Bucureşti în vederea analizării măsurilor care trebuie dispuse atât de către statul român, cât şi ale statului în raport cu forurile internaţionale, pentru a reduce numărul plângerilor pe care persoanele private de libertate în cazul nostru le fac către această instanţă.

La nivelul ANP sunt în evidenţă hotărâri ale CEDO al căror obiect îl constituie încălcarea drepturilor persoanelor private de libertate prevăzute în Convenţia Europeană în anul 2011 – 33 de astfel de hotărâri -, statul român fiind obligat la plata sumei de 239.830 de euro şi 10.000 de franci elveţieni în echivalentul monedei naţionale.

În acelaşi an, 2011, au fost înregistrate la nivelul instituţiei noastre 19 hotărâri care obligă statul român la plata a 278.615 euro, iar în 2012, până în prezent, avem cinci hotărâri în care statul este obligat la plata sumei de 60.550 de euro. În sinteză, sunt în evidenţă 57 de hotărâri pe care statul român este obligat să le plătească, cumulând o valoare de 578.995 de euro şi respectiv 10.000 de franci elveţieni.

ANP nu deţine date certe referitoare la efectuarea concretă a plăţilor, întrucât punerea în executare a acestor hotărâri se face de Ministerul Finanţelor Publice, care transmite în momentul în care primeşte hotărârea CEDO către instituţia culpabilă solicitarea de a-i pune la dispoziţie materiale de cercetare, măsurile luate, dacă sunt persoane vinovate pentru aspectele imputabile, în vederea recuperării prejudiciului de la acestea.

AGERPRES: Ministrul Justiţiei a solicitat şi o mai bună exploatare a patrimoniului imobiliar al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Ce intenţionaţi să faceţi în acest sens?

Ioan Băla: În primul rând, o folosire mai riguroasă a persoanelor private de libertate la activităţi lucrative cu plată. Sunt doar câteva unităţi care au un coeficient de folosire foarte bun, care au salarii negociate la nivele bune sau unele chiar foarte bune. Din păcate, încă există multă inerţie din partea unor directori de unităţi în identificarea de potenţiali parteneri, în dezvoltarea relaţiei cu comunităţile locale, în prezentarea ofertei pe care o avem în curtea proprie şi dorinţa de a fi utili comunităţii din care face parte. Acest lucru contribuie şi la o schimbare în bine a imaginii personalului, a instituţiei şi nu în ultimă instanţă asupra percepţiei pe care populaţia o are cu privire la persoanele private de libertate.

Valorizarea numeroaselor active pe care le avem a fost avută în vedere atât pentru aplicarea pe proiecte cu finanţare europeană, în vederea retehnologizării unora dintre acestea, cât şi de căutarea de parteneri cu care să valorificăm împreună acest potenţial apreciabil.

Structura medicală care are în componenţă şase spitale penitenciare foarte bine dotate – recent i-am propus domnului ministru (al Justiţiei – n.r.) să ne susţină, printr-o hotărâre de Guvern, cu modificarea competenţelor personalului medical din sistemul penitenciar de a presta servicii de specialitate medicală pentru personal, pentru membrii de familie ai acestora, pentru pensionari şi alte categorii de cetăţeni care doresc să apeleze la aceste servicii, cunoscut fiind faptul că în unele locaţii în care avem astfel de stabilimente asistenţa medicală publică nu oferă întotdeauna suficientă disponibilitate, nu au toată gama de specialităţi, iar diferenţele de preţ şi seriozitatea, fermitatea pe care o oferă personalul nostru medical pot fi garanţii de câştigare a unor potenţiali clienţi pentru anumite specialităţi medicale – analize de laborator, consultaţii, evaluări clinice şi paraclinice pentru care pot fi câştigaţi bani prin aceste tipuri de prestări servicii.

Nu sunt singurele preocupări. Am punctat doar câteva dintre ele, dar ele incumbă o masă mare de personal şi de active, care pot genera o schimbare în bine a nivelului de încasări, astfel încât efortul bugetar pe care statul îl face pentru sistemul penitenciar să scadă sau banii pe care reuşim să-i câştigăm în plus să-i folosim pentru normalizarea condiţiilor de muncă, a condiţiilor de detenţie, astfel încât aspectele frecvent imputate de instanţele naţionale, organizaţiile neguvernamentale sau cele europene să scadă şi folosesc o formulă foarte sinceră, să scadă, nu să dispară cu desăvârşire, pentru că există o anumită doză opozabilă permanent unui sistem de această factură de a deveni obiect al unei cauze pentru instanţele precizate.

AGERPRES: Ce vă propuneţi în vederea atragerii mai multor fonduri europene?

Ioan Băla: Administraţia Naţională a Penitenciarelor are unul dintre cele mai bune grade de absorbţie pe fonduri europene şi ceea ce am început la nivelul administraţiei centrale de creştere a numărului şi calităţii personalului din structura de accesare, derulare, implementare de programe să fie transferată spre structurile regionale, cunoscut fiind că unităţile sistemului penitenciar românesc în urmă cu trei ani au fost structurate şi pe o formulă similară cu regiunile de dezvoltare economico-sociale, cu aşa-numitele euroregiuni, întrucât sunt câteva axe de finanţare care pot fi accesate numai în prezenţa unei astfel de organigrame.

De asemenea, crearea unor posturi dedicate pentru ofiţeri specializaţi pe accesarea de programe. Am folosit în anii precedenţi din rândul ofiţerilor şi agenţilor disponibili, doritori să înveţe o meserie nouă, că până la urmă accesarea şi derularea de programe e o profesie pe care o înveţi de la început.

I-am trimis la cursuri, fie în cadrul unor proiecte externe, fie prin parteneriatele pe care le-am creat cu diverse alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale, astfel încât un nivel de abilităţi minimale necesare pentru activitatea de debut există şi deja mai mult de zece unităţi au aplicat de sine stătător proiecte pe diverse aplicaţii, câteva dintre ele, cred că vreo trei, deja au fost declarate eligibile.

În acest sens ne-am propus să-i încurajăm, să creăm mecanisme de coordonare şi de verificare, astfel încât să evităm crearea de practici diferenţiate sau, acolo unde practica dobândită până acum este modestă, să generăm prin mentoring şi în acest domeniu o coordonare mai eficientă, astfel încât să nu ne mai trezim cu surprize în gestionarea acestor resurse, cum am avut în cursul anului precedent în două unităţi în cadrul aceluiaşi proiect.

AGERPRES: Ce măsuri veţi lua pentru a diminua numărul de telefoane mobile introduse în penitenciar?

Ioan Băla: E o problemă care incumbă mai multe tipuri de abordări. În primul rând – educaţia personalului, doi – structurarea unor activităţi de control care să capete caracter de permanenţă, să fie controale inopinate, ore, locuri, momente diferite, controale succesive, (…) să fie creată şi o bază de date cu privire la evaluarea lor, a conduitei, găsirea unor oportunităţi de prevenire a posibilităţilor de accedere a acestora în locurile vulnerabile şi, nu în ultimul rând, de combatere cu toată fermitatea a celor care refuză să înţeleagă că există o singură conduită acceptată – cea legală şi din acest punct de vedere nu avem absolut nicio rezervă în a-i proteja, în a-i educa, dar şi de a-i documenta şi de a-i trage la răspundere cu toată severitatea atunci când trec de cealaltă parte a legii.

AGERPRES: Aţi spus la bilanţul ANP că din 2011 vă confruntaţi cu o creştere semnificativă a numărului de persoane custodiate. Ce probleme ridică această creştere a numărului deţinuţilor şi cum aveţi de gând să le rezolvaţi?

Ioan Băla: Supraaglomerarea a reprezentat şi reprezintă pentru orice sistem, inclusiv penitenciar, un factor de stres suplimentar, care generează creşterea coeficientului de agresivitate a persoanelor private de libertate între ele, între acestea şi membrii personalului, astfel încât conduita acestora devine una mai presărată cu incidente critice, cu ameninţări şi riscuri la adresa personalului, cu creşterea numărului de sesizări, de reclamaţii, de plângeri cu privire la condiţiile de detenţie la instanţe, forurile oficiale sau neguvernamentale naţionale sau externe, astfel încât căutarea unor soluţii de degrevare a unor spaţii cu altă destinaţie, de amenajare a acestora, fără să impună cheltuieli majore, destinate cu prioritate cazării deţinuţilor în regim deschis şi semideschis, şi în concluzie şi a cheltuielilor adiacente acestora, astfel încât să putem ţine sub control acest potenţial uman negativ colosal pe care sistemul penitenciar îl are în administrare.

Din această perspectivă cred că s-ar impune să căutam formule de construire a unor penitenciare în special în judeţele unde acestea nu există, iar deservirea instanţelor se face cu cheltuieli foarte mari. (…) Pentru a ieşi în întâmpinarea viitoarelor prevederi din Codul de procedură penală, i-am propus şi domnul ministru a acceptat ca un proiect pilot să fie demarat la sediile câtorva instanţe din Cluj şi Bihor, în vederea verificărilor şi a oportunităţii de audiere online de către magistraţi a persoanelor private de libertate, aspect care ar duce la creşterea celerităţii actului de justiţie, la posibilitatea – atunci când va fi generalizat la nivel naţional – ca aceştia să nu mai fie deplasaţi, la scăderea afacerilor judiciare fictive, la scăderea riscurilor de securitate pe care le incumbă toate aceste deplasări, la reducerea orelor suplimentare pe care trebuie să le plătim personalului care se ocupă de escortarea lor şi alte tipuri de cheltuieli adiacente acestor tipuri de misiuni.

AGERPRES: Ce vă propuneţi ca să îmbunătăţiţi condiţiile de detenţie?

Ioan Băla: Să continuăm lucrările de investiţii demarate în anii anteriori. Avem o unitate nouă în construcţie la Vaslui. Penitenciarul de Minori şi Tineri Tichileşti din Brăila e unul unde condiţiile lasă mult de dorit, iar prioritatea anului 2012 este îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie pentru minori şi tineri.

Din această perspectivă, Tichileştiul nu face excepţie. De asemenea, diverse tipuri de amenajări la mai multe penitenciare din ţară, nefiind excluse Jilava, Iaşiul, Turnu Severin, unde sunt diverse obiective în varii stadii de evoluţie, precum şi începerea unor lucrări la obiective noi de investiţii la Brăila, la Colibaşi, puţuri de alimentare cu apă la Slobozia, întrucât reţeaua publică nu asigură un debit corespunzător nevoilor, Bacău, intenţionăm găsirea unor soluţii de menţinere a legăturilor de familie pentru grupurile vulnerabile aflate în detenţie cu membrii de familie şi aici mă refer la minori, tineri, femei şi cei aflaţi în spitalele penitenciar, prin intermediul unei donaţii primite din partea colegilor din Germania, care vizează oportunităţi de acordare a dreptului la convorbiri telefonice sub formă de videocontact, fără acces la internet, fără a putea devia sau a avea alte conexiuni, astfel încât copiii, femeile şi bolnavii să poată menţine legătura cu familia. Lipsa de resurse duce şi la înstrăinarea părinţilor de copii, la imposibilitatea de a-i vizita, de a menţine legătura cu ei, or prin această modalitate ieftină, rapidă, la îndemână, sperăm să putem contribui şi la capacitarea familiei sau a unora dintre ei la procesul de recuperare şi reintegrare a acestor grupuri vulnerabile.

Reparaţiile capitale şi modernizarea unor obiective reprezintă de asemenea o linie pe care pedalăm în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de detenţie, demararea procedurilor de achiziţii la nivel centralizat pentru toate structurile teritoriale a serviciilor de dezinsecţie, dezinfecţie, reabilitarea termică a clădirilor prin intermediul programelor naţionale, continuarea de achiziţii din venituri proprii a unor mijloace de transport prin programul Rabla, întrucât şi pe această zonă au fost plângeri care au fost apreciate inclusiv de unele instanţe naţionale în ultima perioadă ca fiind inadecvate.

În centrul oricărei viziuni, a oricărui proiect temerar, se află oamenii de bună calitate, absolut toată lumea are nevoie de oameni inteligenţi, integri, motivaţi, însufleţiţi, uşor de motivat atunci când e vorba de o schimbare în bine care incumbă eforturi suplimentare.

În această ordine de idei, au fost create parteneriate cu diverse instituţii de învăţământ pentru a ne pregăti personal tehnic. Aducerea din afara sistemului militar, dacă doriţi să-l definesc aşa generic, a creat o multitudine de situaţii în care aceştia nu au putut să se adapteze.

Mă refer la personalul specializat pe diverse linii de muncă din administraţia tehnică, logistică, hrănire, armament şi aşa mai departe, pregătirea personalului mediu sanitar şi a conducătorilor auto la şcolile Ministerului Apărării Naţionale, a ofiţerilor specializaţi pe informatică, ce per ansamblu generează o nouă schimbare de gardă prin împrospătarea echipelor din fiecare unitate teritorială cu acest gen de specialişti de care avem mare nevoie.

AGERPRES: Care este principalul obiectiv al ANP în prezent?

Ioan Băla: A fost şi a rămas cel de îmbunătăţire a infrastructurii sistemului. Marea majoritate – aş putea să spun 95% – 97% dintre hotărârile instanţelor nu se referă decât la condiţii de cazare improprii, or toate acestea sunt generate de o infrastructură inadecvată.

Sunt unităţi care au fost aranjate cu această destinaţie şi anterior au avut cu totul alt scop, sunt unităţi care fiinţează de 450 de ani, cred că priorităţile şi modul de abordare a executării pedepselor s-au schimbat un pic, un pic fundamental, or imposibilitatea de a aplica în mod unitar regimul de detenţie pe care legea îl stabileşte, generat nu de reaua-credinţă, nu de lipsa de profesionalism a angajaţilor, ci de condiţiile tehnice generate de infrastructură sunt o piedică ce va genera în continuare riscuri în materie de hotărâri imputabile statului român.

AGERPRES: În opinia dvs, care este cel mai mare obstacol cu care vă confruntaţi în prezent?

Ioan Băla: Aş vrea să ajung tot la resursele modeste pe care le avem şi din nou revin la infrastructură, cu obstinaţie, pentru că aceasta ar genera şi o îmbunătăţire a condiţiilor de muncă pentru personal, pentru că în numeroasele negocieri pe care le avem cu organizaţiile sindicale unul dintre aspectele permanent invocate de aceştia este îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie pentru deţinuţi, dar şi a condiţiilor de muncă pentru angajaţii proprii.

Sunt numeroase situaţii de îmbolnăviri profesionale, de imposibilitatea de a-şi mai desfăşura activitatea în sistem şi în afara acestuia din cauza unor afecţiuni pe care le dobândesc în timpul şi din cauza serviciului.

Aceste situaţii de regulă nu sunt atât de frecvent clamate în mod public, dar reprezintă o realitate. Sunt medici care s-au îmbolnăvit de TBC, sunt colegi care sunt indisponibili din cauza presiunii psihice, a ameninţărilor colosale care există în foarte multe dintre unităţile noastre ca urmare a creşterii numărului de grupări de crimă organizată. Tot spectacolul mediatic pe care-l vedem zi de zi la televizor în percepţia generală încetează în momentul în care sunt transferaţi în penitenciar.

Este o falsă percepţie. Aceste riscuri, această bombă umană se află în custodia sistemului penitenciar, evident că influenţele nu sunt doar din partea personalului spre deţinuţi, aşa cum ne-am dori, ci ele sunt interactive, sunt cu dublu sens.

Mulţi dintre colegii noştri au probleme de sănătate fizică, psihică, stări de surmenaj, de căderi psihice care ar necesita şi o evaluare şi o consiliere psihologică şi oportunităţi de refacere a capacităţii de muncă, aspecte la care avem încă serios de lucru.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.