Cum putem corecta dezavantajele democraţiei? Instaurând meritocraţia!

1

– Cei peste douăzeci de ani care s-au aşternut peste mormintele celor mai bine de 1000 de tineri entuziaşti ucişi în vânzoleala incorect numită Revoluţie din 1989 n-au adus românilor, din nefericire, decât alte lacrimi şi suferinţe. Poate chiar mai multe, însă în alte zone ale vieţii. E limpede pentru oricine că majoritatea populaţiei o duce prost, că viitorul ţării e incert, că sistemul e tarat de o serie de dezavantaje care duc ţara spre prăpastie. Şi, odată cu ea, pe noi toţi.

E drept, e criză economică internaţională, şi încă una de proporţii. În toată lumea în care funcţionează economia de piaţă, şi care cuprinde acum o populaţie de patru ori mai mare decât în 1989, de la 1,5 miliarde la 6 miliarde de oameni. Dar, luat la bani mărunţi, sistemul nu merge şi pace, ce s-o mai dăm după deget?

Celebrul sociolog american Immanuel Wallerstein, cunoscut lumii prin teoriile sale de sistem la nivel mondial, apreciază că actuala criză nu e nici pe departe una din cele obişnuite, ciclice în capitalism, ci o gravă şi accentuată criză de sistem, la finalul unui ciclu de circa o jumătate de mileniu de dominaţie a capitalismului şi că, probabil, în următoarele patru sau cinci decenii se vor evidenţia o serie de elemente ale unei noi orânduiri sociale şi economice, mecanisme ale funcţionării economiei mondiale pe baze noi, post-capitaliste, mai bine acordate la necesităţile tuturor, pentru a asigura o viaţă demnă, decentă şi echitabilă, mai potrivite stadiului actual al dezvoltării civilizaţiei umane.

El arată că piaţa liberă, care a stimulat, fără îndoială, progresul economic, tehnologic şi social, a generat în aceeaşi măsură şi polarizarea averilor, acumularea bogăţiei în mâinile unei minorităţi minuscule şi sărăcirea continuă şi accentuată a imensei majorităţi, lucru, evident, lipsit de etică.

Pe acest fundal, iată că şi românii pot avea contribuţia lor. Dezamăgit – ca mulţi alţii, de altfel – de evoluţia climatului social, economic şi mai ales politic din România, patronul unei firme care comercializează sisteme şi instalaţii bazate pe folosirea energiei regenerabile s-a apucat şi a scris o lucrare de teorie a sistemelor de organizare socială de mai mare mândreţea.

O abordare foarte interesantă a principiului, deja cunoscut, al meritocraţiei, care, deşi e perfectibilă, poate fi folosită ca manual sau măcar ca un punct de plecare în sensul unei abordări cât mai apropape de perfecţiune. Ca minusuri putem menţiona, între altele, tonul cam pătimaş şi abordarea poate prea in extenso a unor subiecte conexe cum ar fi politica internaţională.

Autorul, Laurenţiu Primo, arată cu degetul, pe bună dreptate, toate neregulile celor două orânduiri prin care a trecut România în ultimii 70 de ani, cu accentul însă pe democraţie şi capitalism şi propune o serie de reguli noi, care pot contribui la schimbarea sensuluide mers, de la involuţie în domeniile menţionate, către succesul unei societăţi corecte, cumpătate, progresiste. Cartea este disponibilă în mod gratuit, pe internet, unde a pus-o la dispoziţia tuturor autorul însuşi.

Unul din elementele centrale ale noii teorii este inegalitatea dintre oameni. De aici trebuie plecat.

Trăim într-o lume variată, în care în nici o specie exemplarele nu sunt şi nu pot fi egale unele cu altele. Dacă e să ne referim la oameni, unul e mai solid, altul mai viclean, unul foloseşte creierul într-o proporţie mai mare în tot ceeea ce face, altul se bazează mai mult pe rutină, unul e mai leneş, altul mai harnic etc. Aceste deosebiri trebuie să ne detaşeze inclusiv din punct de vedere social.

Această inegalitate trebuie să se resimtă, în viziunea autorului şi a adepţilor meritocraţiei, în rândul cărora mă includ, mai ales la nivel decizional, în societate.

Unele comentarii pe bloguri sunt chiar cât se poate de plastice în a explica cum se poate face acest lucru:

“Ce ar fi dacă în locul acestui sistem egalitarist am introduce meritul ca unitate de valoare socială? Te-ai născut, ai un punct. Ai terminat 4 clase, mai ai unul. Ai terminat şi liceul, mai ia unul? Facultate, masterat, doctorat, alta facultate, premii pentru activitate, funcţii de management, campanii publice, totul poate fi luat în calcul pentru stabilirea valorii. Ai spart seminţe toată viaţa în faţa blocului şi ai zbierat «**** Steaua»? Ne pare rău, trebuie să mai strângi 20 de indivizi ca tine pentru a te opune votului unui singur individ valoros.

Vrei să îţi creşti valoarea socială? Poate ar fi cazul să munceşti pentru ea. Poate că sună dezagreabil pentru unii, dar la fel de dezagreabil sună pentru mine egalitatea cu beţivanul satului. Nu văd nici un motiv pentru care trebuie să fiu considerat egalul lui. Chiar dacă această orânduire ar putea fi pusă pe picioare din punct de vedere teoretic, şansele de a vedea o aplicare practică ar fi nule, cel puţin în condiţiile actuale. Câţi vor accepta faptul că sunt indivizi de nota 3 sau 4 pe scara socială? Democraţia i-a învăţat că au dreptul la opinie şi vocea lor conteaza!” (Zoso, reproducere după blogul PigBrother, astăzi desfiinţat).

Trecând peste abordarea simplistă, nu putem să nu remarcăm că totuşi ea constituie, fără îndoială, un punct de plecare. Cu siguranţă că trebuie schimbat ceva.

Sistemul actual trebuie ras din temelii şi înlocuit cu ceva funcţional, pe măsura aspiraţiilor civilizaţiei umane acestui secol al douăzeci şi unulea. Căci simpla reformă nu va putea schimba reguli fundamental nepotrivite.

Una peste alta, meritocraţia începe să fie un subiect din ce în ce mai discutat, mai puţin pe la studiourile TV sau prin gazetele din “mainstream media”. Îl vom mai aborda şi noi, fără îndoială.

Ion SCUTARU

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. Irelevant spune

    In mare masura sunt de acord cu ceea ce s-a scris, dar daca ar fi sa privim de sus, nu cumva seamana a marxism ? Parca-l mi-l imaginez pe Bernard Shaw. In fine, ideea e cat se poate de pertinenta dar……efemer.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.