SUPER-inovaţie: Imprimanta 3D care îşi ia integral energia de la soare

– Iubitori ai energiei regenerabile şi ai proiectelor Do It Yourself, vă salut călduros şi vă invit să vedem împreună încă o realizare cât se poate de interesantă. E drept, ce vom admira mai jos nu e chiar la îndemâna oricui şi e imposibil de realizat în ograda proprie cu mijloace disponibile în mod obişnuit, dar conceptul este unul care, neîndoielnic, stimulează imaginaţia şi dorinţa de progres.

Este vorba de o instalaţie de sinterizare în toată regula, sau imprimantă 3D, cum vreţi s-o denumiţi, numai că e complet autonomă faţă de reţeaua de alimentare cu energie electrică.

Iar materia primă pe care o foloseşte nu costă sute de euro săculeţul, ca la imprimantele 3D, ci e gratuită.

Dispozitivul îşi ia integral energia de la soare, atât pentru funcţionarea circuitelor electronice, cât şi pentru necesarul termic al procesului tehnologic şi prelucrează nimic altceva decât nisip din deşert.

Proiectul a fost realizat în 2011 de tânărul german Markus Kayser pentru obţinerea Masterului universitar în design industrial la Royal College of Art London. Omul şi-a dorit să găsească o metodă pentru a pune la lucru lumina solară şi nisipul deşertului pentru a produce obiecte din sticlă, folosind procedeul imprimării 3D. Prin aceasta, el a îmbinat energie şi material natural cu înalta tehnologie.

Experimentul final a avut loc în Siwa, Egipt, deci în deşertul Sahara, şi a folosit ultimul dintr-un şir de mai multe dispozitive solare semi industriale proiectate şi realizate de Markus.

În 2010, el îşi transporta în Egipt prima maşină de prelucrări în coordonate, ambalată într-o valiză. Era un tăietor laser semiautomat, solar, realizat cu tehnologie comună. Acesta utiliza puterea soarelui pentru a funcţiona şi focaliza razele astrului zilei printr-o lentilă pentru a tăia componente bidimensionale utilizând un sistem de ghidare biaxial. Instalaţia de tăiere solară a produs piese din placaj subţire la o calitate “estetică” nu foarte precisă, având în vedere fluctuaţiile de lumină solară pe parcursul zilei şi lipsa de îndemînare a “operatorului”, dar era deja un prim pas.

Logica urmărită în realizarea imprimantei 3D a fost următoarea: în deşert avem două elemente disponibile în cantităţi aproape nelimitate. Soarele şi nisipul!

Primul oferă o sursă de energie cu un potenţial uriaş iar cel de al doilea o rezervă gigantică de materie primă – siliciu, în formă de quarţ.

Experienţa lucrului în deşert cu tăietorul solar l-a condus pe Markus la ideea de a construi o nouă maşină care să utilizeze cele două elemente.

Pulberea de siliciu (nisipul), când e încălzită până la topire şi apoi lăsată să se răcească se solidifică şi formează sticla.

Procesul de convertire a unei substanţe din formă de pulbere în formă solidă compactă se numeşte sinterizare şi este elementul central al tehnologiei de imprimare 3D, adică de realizare de obiecte sculptate utilizând o tehnică similară imprimării cernelurilor pe hârtie, dar strat după strat, până ce obiectul capătă şi cea de a treia dimensiune, profunzimea sau înălţimea.

Imprimantele 3D uzuale folosesc laserul pentru topire şi diverse pulberi din materiale plastice sau răşini ca materie primă. Prin folosirea soarelui pe post de laser şi a nisipului în loc de răşini, germanul a obţinut o maşină care funcţionează practic gratis, dacă exceptăm costurile de producere şi întreţinere, şi care nici nu consumă materiale a căror producere este de regulă foarte costisitoare, ci banalul nisip de care e plin orice deşert de pe Planeta Albastră.

Markus a început experimentele cu acest nou concept de sinterizator în februarie 2011, în Maroc. Rezultatele au fost încurajatoare şi l-au stimulat să realizeze o versiune mai mare şi complet automatizată.

Practic, instalaţia constă în două panouri fotovoltaice care produc curent pentru componentele electrice şi electronice, inclusiv computerul ce dirijează deplasările bancului mobil de lucru, un dispozitiv de urmărit soarele, un esafodaj care cuprinde patru lentile Fresnel ce focalizează razele colectate de pe o suprafaţă de circa trei metri pătraţi pe o porţiune de doar câţiva centimetri pătraţi, o baterie şi un sistem de stabilizare a tensiunii, computerul, bancul mobil cu sistemele de deplasare (eletromotoare, şine de ghidaj etc.) şi cel mai simpatic “birou” văzut vreodată: un micro-cort din folie reflectorizantă.

Ce a ieşit putem vedea cu toţii în filmul şi fotografiile de mai jos:

[nggallery id=39]

Ion  SCUTARU

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.