Sila numită VOTARE

5

–  Şi a început campania electorală. Şi s-au umplut public-view-urile de meclele candidaţilor. Care mai de care mai încrezătoate. Mai dătătoare de speranţe. E plin oraşul de siglele partidelor şi partiduleţelor. De petardele politice. Da, de la curve. Căci, nu-i aşa, politica e o damă de companie. Iar cei care o practică sunt cam tot aşa ceva. Mai ales dacă observăm frenezia salturilor dintr-un partid în altul şi viteza de care dau dovadă politicienii mioritici în a se lepăda de doctrina unei grupări politice pentru a o îmbrăţişa o alta.

 

Au făcut o ţară praf. Au sărăcit populaţia. Au minţit cu neruşinare în stânga şi în dreapta. S-au căţărat cu unghiile şi dinţii, au dat din coate, au călcat pe cadavre. Au o imagine mai neagră decât imensa majoritate a celorlalte bresle din ţara asta.

Dar vor! Ne cer votul.

Ne îmbie cu trucuri ieftine, cu tombole pentru cretini şi pachete cu alimente. Cu găleţi vopsite în culorile politicii de rahat din România. Cu zeci de caravane electorale cu difuzoare ca pentru surzi, care infectează  uneori aerul cu numele unor cocalari care n-au o zi de muncă la viaţa lor, dar care cred că totul li se cuvine.

O nouă generaţie de politicieni români. Ne spun că ne iubesc. Că iubesc oraşele sau comunele în care locuim. Că vor face totul să ne meargă nouă bine şi lor prost, adicătelea să se spetească pentru noi. Că ne vor aduce lapte şi miere în case şi cărămizi de euro în portofele.

Îi văd în tramvaie şi autobuze. Îi văd pe ziduri. Îi văd pe copaci. Îi văd pe stâlpii de electricitate, de telefonie. Îi văd pe vitrine, îi văd în aer, fluturând pe bannere. O să ajung să-i văd şi când închid ochii. 

Probabil ar fi în stare să facă orice pentru a ne capta atenţia. Să-şi posteze imaginea oriunde. Pe masă, sub masă… pe pat, sub pat… Eu unul aş vrea să-i văd şi cocoţaţi pe lustră, ca-n bancul cu papagalul ameninţat să fie lăsat fără pene dacă nu-şi ţine fleanca şi care, auzind că stăpânul pune la cale o poziţie sexuală deochiată, trece peste orice frică şi comentează croncănit: ”îmi bag picioarele-n ele de pene, faza asta nu pot s-o pierd”.

Iar pe unii din ei zău c-aş vrea să-i văd pe sulul de hârtie igienică. Căci la o aşa prestaţie, e greu să emită pretenţii de mai bine.

A! Ce ziceţi? Îmi bat joc de democraţie? Ei, asta e nimica toată faţă de ce ne face ea nouă…

Ion  SCUTARU

Citește și
5 Comentarii
  1. Mus spune

    Abia astept ziua de votare, am sa ii votez pe toti – la propriu. Am sa imi umezesc bine stampila si ii voi vota pe toti ca „imi sunt dragi”…Niste jeguri de oameni.

  2. ilicaf spune

    Niste gunoiae de oameni fara caracter …toti sunt la fel
    Foarte bun articolul,felicitari.

  3. Catalin spune

    Eu imi iau un pix in cabina de vot si desenez un dreptunghi cu „vot alb” in interior.

  4. barcari radu spune

    Acest articol a aparut 4 ani prea tarziu. De ce ?

  5. Costi spune

    „Caci atunci cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni” – PSALM 11 – ultima propozitie.

    Un adevar exprimat de mii de ani, atat de actual si clar pentru cei de azi.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.