Ciocolată de criză, cu aromă de ţeapă. Poiana şi Primola au redus „pe neveu” gramajul

0

Nesfârşita criză economică prin care trece o lume întreagă aduce cu sine tot felul de comportamente tipice de adaptare la situaţiile neplăcute prin care trecem cu toţii. Unii mai din plin, alţii mai cu luare-aminte, fiecare după noroc şi inspiraţie, desigur.

În domeniul comerţului, care nu face excepţie, ci doar caz particular al regulii „survival of the fittest”, adicătelea supravieţuieşte cel mai puternic, ni se derulează prin faţa ochilor o sumedenie de metode de pliere pe noile condiţii social-economice, mergând de la clasica hoţie pe faţă a unor angajaţi până la manipulări ordinare specifice marilor lanţuri de retail şi nu numai, ca politică de marketing.

A la guerre comme a la guerre, dacă tot permite legea, că doar firfiricii marilor scule în comerţ, industrie, finanţe ş.a.m.d. pun lucrurile în mişcare şi prin organizaţiile de stat care se ocupă cu reglementările în aceste domenii, nu-i aşa?

Ei bine, se pare că una din metodele de adaptare legale găsite chiar şi de marii fabricanţi de produse alimentare, altfel firme cu tradiţie şi pretenţii de entităţi economice mai spălate pe picioare, este diminuarea pe şest a gramajului, cu până la 15%. Pe „neveu”, adică utilizând pentru aceasta un produs consacrat, despre care se ştie că are o anumită greutate, care va fi redusă.

Ca măsură de prevedere contra gurilor rele, se inscripţionează noua greutate pe ambalaj, dar fără surle şi trâmbiţe ci, din contră, cât mai discret.

Un asemenea procent cântăreşte enorm în ecuaţia marjei câştigurilor, mai ales la produsele care sunt deja lansate pe piaţă şi au o evoluţie constantă şi deloc neglijabilă.

Iată de pildă, am avut neplăcuta surpriză să constat că firme precum Kraft Foods Romania sau Kandia Dulce (fosta Cadbury) au procedat la o astfel de metodă, prezentând la vânzare aceleaşi sortimente de ciocolată dar cu gramajul redus la 90 de grame, în loc de 100, cât eram noi învăţaţi că trebuie să aibă o ciocolată „mare”. E vorba de ciocolata Poiana şi Primola.

Diferenţa de 10% la gramaj înseamnă bani. Omul plăteşte pentru un produs despre care are pe undeva prin sertarele memoriei informaţii că ar avea 100 de grame şi se alege cu unul de 90 de grame, care a costat mai puţin pentru a fi fabricat.

Sigur, nu toţi cumpărătorii se uită la inscripţia privind greutatea produsului, mai ales dacă aceasta e plasată în spate şi eventual e realizată folosind o mărime destul de redusă a corpului de literă.

În felul acesta, fabricantul îşi majorează veniturile fără a apela la mărirea preţului, adică la metoda cu adevărat onestă, dar care i-ar aduce un prejudiciu material prin reducerea vânzărilor. Şi aceasta deoarece preţul mărit înseamnă pe timp de criză, cu îngheţarea veniturilor (în cel mai fericit caz!) diminuarea frecvenţei de cumpărare a produsului în cauză, căci banii sunt teoretic aceiaşi.

Sigur, e de înţeles, e criză, mărfurile sunt mai scumpe. Piaţa pulberii de cacao suferă din cauza nu ştiu cărui procent al culturilor de arbori de cacao care au întâmpinat dificultăţi şi chiar reduceri de suprafaţă cultivată.

Ori poate că ştirile pe această temă din media internaţională sunt doar baliverne menite să ridice cotaţia produselor de cacao pe bursele agricole. La fel se pune problema în cazul untului de cacao. Fabricantul de ciocolată trebuie să plătească mai mult, poate, pentru unii din constituienţii produsului final.

Dar metoda în cauză, deşi perfect legală, nu e şi sută la sută corectă. E tipicul neveu al economiei de piaţă, adaptat plaiurilor mioritice.

Lunile trecute, Financiarul.ro vă atrăgea atenţia asupra unei alte situaţii asemănătoare, cazul firmei Danone, care a procedat la reducerea cu 15% a gramajului cutiilor de branza topita „La vache qui rit”, de la 140 la 120 de grame.

Cazul Danone România îmbracă şi aspecte discriminatorii faţă de pieţele ocidentale de desfacere a aceluiaşi produs. Căci numai în România s-a redus gramajul şi s-a trecut greutatea pe spatele cutiei, spre deosebire de acelaşi produs aflat pe rafturile magazinelor din Polonia, Germania, Marea Britanie sau Spania, de exemplu.

Ce concluzie putem trage? Aceeaşi, mereu şi mereu: România e ţara în care trebuie să fii mereu vigilent, ba să nu iei vreo ţeapă, ba să nu te călărească statul mai mult decât scrie în lege, ba să nu ţi se încalce vreun drept constituţional ş.a.m.d.

Ion  SCUTARU

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.