Parcursul României la Campionatul European de fotbal (documentar)

0

La ediţia inaugurală a Campionatului European de fotbal, desfăşurată în 1960, în Franţa, România a ratat calificarea la turneul final, care a cuprins doar semifinalele şi finalele. România s-a oprit în sferturile de finală, eliminată de Cehoslovacia, după ce a trecut în optimi de Turcia. România era antrenată în acea perioadă de Augustin Botescu, care a fost înlocuit după partida retur cu Cehoslovacia, formaţie care a ocupat în final locul 3.

La ediţia a doua a Campionatului European de fotbal, Spania 1964, naţionala României nu a reuşit să treacă de prima fază preliminară. România a avut ghinion la tragerea la sorţi, care i-a hărăzit ca adversară în turul I pe Spania, una dintre cele mai bune echipe ale continentului.

Ibericii au surclasat naţionala pregătită de Titi Teaşcă la Madrid cu scorul de 6-0. În retur, România, condusă de pe margine de fostul internaţional Gică Popescu I, şi-a luat o revanşă meritată, cu scorul de 3-1. Spania, care a organizat în cele din urmă turneul final al competiţiei, a câştigat titlul continental, după o finală câştigată cu 2-1 în faţa URSS, campioana primei ediţii.

La ediţia a treia a Campionatului European de fotbal, în 1968, a apărut sistemul de calificări cu grupe, România fiind repartizată în grupa a şasea alături de Italia, Elveţia şi Cipru.România a ratat din nou calificarea la un turneu final, cel găzduit chiar de Italia, adversara din grupă, şi echipa care avea să câştige competiţia.

Era a doua ediţie consecutivă la care România avea adversară formaţia ce avea să cucerească laurii continentali. Naţionala noastră a ocupat locul secund în grupă, după Italia, dar înaintea Elveţiei şi a Ciprului.
Comportarea tricolorilor a fost una bună, cu excepţia unui singur meci, cel de la Zurich, când au fost surclasaţi cu 7-1 de elveţieni. În aceste preliminarii, România a fost antrenată de Ilie Oană, cu excepţia ultimului meci, când selecţioner a fost Angelo Niculescu.

În 1972, România a fost foarte aproape de calificarea la turneul final al Campionatului European de fotbal din Belgia, după ce a câştigat grupa preliminară, dar a fost eliminată de Ungaria, după trei meciuri de baraj.

Deşi a avut un adversar valoros în grupa preliminară, Cehoslovacia, echipa pregătită de Angelo Niculescu, care venea după un Mondial mexican remarcabil, a reuşit să se impună în faţa contracandidatei şi să obţină calificarea în sferturile de finală.

După 2-1 pentru tricolori la CM 1970, România şi Cehoslovacia şi-au împărţit victoriile în grupa preliminară, dar a mers mai departe la golaveraj. Barajul cu Ungaria a fost unul de poveste, cu egaluri în primele două jocuri şi cu un meci decisiv la Belgrad, pierdut în ultimele minute.

România nu s-a calificat nici la turneul final al Campionatului European de fotbal din 1976, din Iugoslavia, chiar dacă a terminat neînvinsă grupa preliminară cu Spania, Danemarca şi Scoţia. Tricolorii, pregătiţi de Valentin Stănescu în acest preliminarii, cu excepţia ultimei partide, cu Scoţia, când responsabil a fost Cornel Drăguşin, au reuşit însă o singură victorie, 6-1 cu Danemarca, şi cinci remize, fiind devansaţi de Spania. În confruntările cu ibericii s-au înregistrat două remize, 1-1 la Madrid şi 2-2 la Bucureşti.

Sorţii au fost din nou defavorabili României la ediţia din 1980 a preliminariilor Campionatului European de fotbal, cu Spania, fostă campioană continentală, Iugoslavia, gazda ediţiei precedente, şi Cipru. Spania a câştigat grupa, ca şi la ediţia precedentă, şi s-a calificat la turneul final din Italia, în timp ce România a ocupat doar locul trei.

Dacă în duelurile cu Spania (un egal şi un eşec) şi Iugoslavia (o victorie şi o înfrângere) tricolorii s-au comportat cât de cât onorabil, nu acelaşi lucru se poate spune despre confruntarea din deplasare cu Cipru, terminată la egalitate, 1-1. S-a remarcat şi o instabilitate la nivelul băncii tehnice, cu Ştefan Kovacs la primele trei meciuri, Florin Halagian la cel cu Cipru, Constantin Cernăianu la ultimele două. România rata astfel calificarea la turneul final pentru a şasea oară consecutiv, dar într-o perioadă de reconstrucţie a reprezentativei.

Naţionala de fotbal a României a reuşit prima sa calificare la un turneu final al Campionatului European cu prilejul EURO 1984, găzduit de Franţa, după ce a câştigat o grupă deosebit de grea, cu Italia, campioana mondială en titre, Suedia şi Cehoslovacia, medaliată cu bronz la ediţia precedentă a competiţiei continentale.

Cu un antrenor tânăr, Mircea Lucescu, şi o echipă remaniată, România a avut un parcurs foarte bun în preliminarii şi a reuşit să ocupe primul loc în faţa Suediei, Cehoslovaciei, Italiei şi Ciprului. ”Tricolorii” nu au pierdut niciuna din înfruntările cu Italia, reuşind o remiză la Florenţa (0-0) şi o victorie de senzaţie la Bucureşti (1-0), au învins de două ori Suedia şi Cipru, făcând un singur pas greşit, 0-1 acasă, cu Cehoslovacia.
Calificarea a fost obţinută în deplasare, la Bratislava, unde echipa lui Mircea Lucescu a reuşit o remiză de ”aur”, 1-1, graţie golului marcat de Geolgău. La turneul final, România a debutat cu dreptul, egal cu Spania (1-1), echipă ce avea să joace apoi finala.

Continuarea nu a mai fost pe măsură, cu eşecuri la limită în faţa unor formaţii deosebit de puternice, RF Germania (vicecampioană mondială peste doi ani) şi Portugalia, dar comportarea a fost una onorabilă, în ciuda ultimului loc.

Echipa de fotbal a României a fost foarte aproape de calificarea la al doilea turneu final consecutiv al EURO în 1988, dar a ratat această performanţă în faţa aceleiaşi formaţii a Spaniei, la diferenţă de numai un punct, după ce nu a reuşit să treacă de formaţia modestă a Austriei.

România şi Spania se întâlniseră deja la cinci ediţii ale Campionatului European, în preliminarii sau la turneul final, iar tricolorii nu avuseseră câştig de cauză niciodată per total, chiar dacă s-au reuşit succese în meciuri directe.

România, cu o echipă tânără şi bine aşezată pe scheletul formaţiei Steaua, proaspătă campioană europeană, cu un antrenor galonat acum, Emeric Ienei, a evoluat foarte bine în preliminarii, a reuşit o victorie de răsunet, 3-1 cu Spania, dar în meciul decisiv, cu Austria, în deplasare, a clacat şi a pierdut calificarea, spaniolii mergând la turneul final din RF Germania.

Naţionala de fotbal a României a ratat calificarea la turneul final al EURO 1992, după un debut catastrofal în grupa preliminară, una echilibrată, cu Scoţia, Bulgaria şi Elveţia (plus modesta San Marino). Totuşi, România s-ar fi putut califica la turneul final din Suedia dacă ar fi câştigat ultimul meci, cu Bulgaria, la Sofia. Tricolorii au fost foarte aproape de această performanţă, dar scorul final a fost de 1-1, Hagi ratând un penalty.

Cu Gheorghe Constantin selecţioner, după plecarea lui Emeric Ienei, România a pierdut primele două meciuri ale preliminariilor, cu Scoţia în deplasare (1-2) şi cu Bulgaria pe teren propriu (0-3), ceea ce a dus la schimbarea conducerii tehnice. Venirea lui Mircea Rădulescu a fost una de bun augur, iar rezultatele s-au văzut imediat, însă diferenţa faţă de contracandidate nu a putut fi recuperată şi s-a irosit o nouă calificare.

România a reuşit a doua sa calificare la EURO în 1996, la turneul final găzduit de Anglia, dar participarea ”tricolorilor” a lăsat un gust uşor amărui, după clasarea pe ultimul loc în grupă. România a dominat grupa de calificare, câştigând-o în faţa Franţei, alături de care a nimerit în grupă şi la turneul final.

Preliminariile nu au fost deloc uşoare, cu o formaţie redutabilă a Franţei, semifinalistă la această ediţie şi care peste doi ani avea să câştige titlul mondial, cu formaţiile incomode ale Slovaciei şi Israelului şi cu o Poloniei aflată în criză. România a făcut un singur pas greşit, pe teren propriu cu Franţa (1-3), după ce scosese un rezultat ”alb” (0-0) în deplasare.

Acestea au fost primele preliminarii în care s-au acordat câte trei puncte la victorie, în loc de două ca până atunci. Echipa pregătită de Anghel Iordănescu a început cu stângul turneul final, 0-1 cu Franţa, dar mai avea şanse de calificare.

Al doilea meci a fost cu Bulgaria, iar victoria aşteptată nu a venit nici de data aceasta. Soarta s-ar fi putut schimba dacă arbitrul danez Mikkelsen ar fi acordat un gol perfect valabil marcat de Dorinel Munteanu, dar nu a observat că mingea şutată de mijlocaşul român a depăşit linia porţii. În ultimul meci,c are deja nu mai conta, tricolorii au fost învinşi cu 2-1 de Spania, iar astfel România încheia al doilea turneu final fără victorie.

La EURO 2000, ediţie găzduită de Belgia şi Olanda, România a reuşit cea mai mare performanţă a sa la un turneu final al competiţiei continentale, atingerea sferturilor de finală. Echipa României, pregătită de Victor Piţurcă, a fost cea mai bună din grupa preliminară, câştigată în faţa Portugaliei, dar şi a Slovaciei şi Ungariei. Tricolorii au avut un parcurs aproape perfect în preliminarii, reuşind o victorie în deplasare cu Portugalia şi o remiză pe teren propriu cu lusitanii.

După preliminarii, Piţurcă a fost demis, iar Emeric Ienei a condus echipa la turneul final. Într-o grupă foarte puternică, debutul a fost unul bun, cu o remiză (1-1) în faţa unei Germanii aflată în criză, dar continuarea nu a fost pe măsură, 0-1 cu ghinion în faţa fostei adversare din preliminarii, Portugalia, un gol venit în prelungirile meciului. Într-un meci care pe care, cu Anglia, România a reuşit o victorie de senzaţie şi calificarea în sferturile de finală de pe locul doi.

Următoarea adversară a fost Italia, care s-a impus cu scorul de 2-0 (dublă Totti), după un meci în care Hagi, la ultimul său joc oficial la naţională, a fost eliminat. Italia avea să joace finala şi să fie foarte aproape de titlul european, pierdut printr-un ”gol de aur” reuşit de Franţa.

Preliminariile pentru EURO 2004 au însemnat pentru fotbalul românesc o mare dramă, ratarea calificării la turneul final din Portugalia în minutul 90+5 al ultimului meci de calificare al tricolorilor, cu Danemarca.
Atunci, la Copenhaga, un frumos vis s-a transformat subit în cel mai mare coşmar, după o neatenţie a apărării noastre şi o prelungire nejustificată a meciului de către arbitrul elveţian Urs Meier, care după aceea a suferit o veritabilă agresiunea psihologică din partea românilor (suporteri, presă, oameni de fotbal etc.).

Totuşi, trebuie recunoscut faptul că România a pierdut calificarea pe mâna sa, în faţa unor adversare aflate sub nivelul său valoric, Danemarca şi Norvegia. Tricolorii au pierdut ambele partide de pe teren propriu cu contracandidatele directe şi, în final, calificarea la rezultatele directe cu Norvegia, cu care a terminat la egalitate de puncte (dar pe locul 3).

Selecţionata de fotbal României a avut un parcurs remarcabil în preliminariile EURO 2008 şi a câştigat Grupa G în faţa Olandei şi a Bulgariei. România şi-a adjudecat calificarea la turneul final din Austria şi Elveţia (7-29 iunie) cu două jocuri rămase de disputat din preliminarii, cu Bulgaria şi Albania.

Tricolorii pregătiţi de Victor Piţurcă au început cu stângul, 2-2 pe teren propriu cu Bulgaria, dar după un meci foarte bun, stricat doar de două minute de neatenţie în care Martin Petrov a avut două reuşit de excepţie. În rest, parcursul a fost aproape perfect, cu remiză în Olanda (0-0) şi succes la Constanţa cu batavii (1-0), şi doar un singur eşec, la Sofia, cu bulgarii, dar când zarurile fuseseră aruncate. La turneul final din Austria şi Elveţia, România nu a reuşit să acumuleze decât un punct în grupă, din care au mai făcut parte Italia, Olanda şi Franţa. Prestaţia selecţionatei noastre la acea ediţie a EURO a fost lamentabilă, singurul gol reuşit de români fiind cel marcat de Adrian Mutu în meciul cu Italia, terminat la egalitate (1-1).

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.