Un nou cod vestimentar în corporaţii?

0

– Antreprenorul Richard Branson, al cincilea cel mai bogat om din Marea Britanie a identificat de curând nevoia de schimbare a codului vestimentar în birourile corporative. Şi asta pornind de la o plimbare pe străzile Londrei.

 

El a povestit pentru Entrepreneur.com cum i-a venit ideea: “Mergând recent prin Londra am trecut pe lângă un grup de elevi în uniformă, aliniaţi în şir indian, cu profesorii în frunte strigând. Nimic neobişnuit, cu excepţia unui singur lucru, care m-a făcut să râd în hohote: cravatele lor de şcoală identice. Sau mai exact ce rămăsese din ele.

Mai mult de jumătate dintre copii îşi tăiaseră cravatele, aşa că doar 7-10 centrimenti rămăseseră sub nod.

Intrigat, l-am întrebat pe profesor ce s-a întâmplat cu cravatele. El a chicotit şi mi-a zis că elevii nu suportă să le poarte, dar sunt obligaţi de şcoală. Ce omit să indice regulile este cât de lungi sau de scurte trebuie să fie, aşa că hai să tăiem! De ce nu am putut inventa şi eu o asemenea soluţie obraznică şi inovativă când eram la şcoală?”

Virgin Money, una dintre companiile lui Branson tocmai a achiziţionat Northern Rock, o bancă britanică pe care o rebranduieşte sub egida sa.

În băncile din Anglia, puţine lucruri provoacă teroare clienţilor, mai mult decât ideea de a da ochii cu un funcţionar ce poartă cravată sau un manager cu un costum din trei piese ce stă în spatele unui birou din lemn de mahon. Aşa că a fost necesară o recroire a codului vestimentar în bancă.

Una dintre primele schimbări impuse de Virgin a fost înlocuirea tradiţionalelor ghişee cu zone informale de aşteptare.

De asemenea, îmbrăcămintea business formală era o barieră la fel de solidă ca şi ghişeele în calea unei experienţe plăcute pentru clienţi. Noilor angajaţi de la Virgin li s-a spus că pot renunţa la cravate.

Richard Branson spune că “Această lume mi se potriveşte. Întotdeauna am urât cravatele, poate din cauză ca nu le-am găsit rostul. Sunt norocos că am lucrat întotdeauna pe cont propriu şi de aceea nu am devenit victima codurilor vestimentare impuse de către corporaţii. Mulţi ani pantalonii de catifea au fost hainele mele business standard.

Cineva a glumit odată  spunând că în ziua în care voi apărea la bancă purtând costum şi cravata, va şti că am dat de necaz. În ultima vreme am început să port jachete, ceea ce mi-a fost comod pentru că m-am confruntat cu diferite climate şi situaţii în călătoriile mele de afaceri, dar nu port cravată decât în situaţii extreme, care de obicei înseamnă ocazii oficiale ultraformale, cum ar fi cina la Casa Albă”.

Costumele şi cravatele sunt într-un birou o altă formă de uniformă, dar într-o arenă nu-şi mai au rostul. La un moment dat dovedeau probabil că deţinătorul lor era capabil cel puţin să achiziţioneze şi să menţină corespunzător haine de marcă.

Acum, într-o cultură individualizată şi interconectată, rezultatele fiecăruia vorbesc de la sine. Costumul şi cravata au devenit un anacronism.

În trecut, singurul bărbat din cameră fără cravată, devenea repede conştient de sine. Richard Branson adăugă că “În zilele noastre sunt încântat să remarc că omul care poartă cravată este cel mai probabil să fie  «ciudatul» care va fi dat afară”.

Probabil una dintre cele mai mari răbufniri în decesul gradual al codului vestimentar format din costum şi cravată provine, în mod surprinzător, de la unele mişcări politice la nivel de vârf.

Tony Blair a fost unul dintre prim-miniştrii britanici, care apărea frecvent în public cu nepotrivitul “gât gol”.

Preşedintele Obama a trecut la alt nivel, în care nu poartă cravată în aproape 50% din apariţii.

Branson mai notează că “Întotdeauna am fost mândru de mine însumi că am aruncat cartea de reguli când un lucru s-a dovedit a fi o barieră în calea afacerilor, sau era destul de stupid. Şi nu există argument viabial pentru care gentlemenii trebuie să poarte cravată. Tot ce se poate aduce în discuţie este că aşa se aşteaptă din partea ta, sau toată lumea poartă cravată”.

Potrivit lui Branson “Unul dintre semnele că s-a schimbat cultura de afaceri se face remarcat atunci când primul lucru pe care îl fac oamenii veniţi la o întâlnire de lucru cu mine este să mă întrebe dacă pot renunţa la cravată. Dacă nu ne purtăm cravatele, vom avea o şansă mai mare de a încheia afacerea. Şi atunci de ce o poartă de la început?”

Tot Richard Branson exprimă un apel în numele oprimaţilor purtători de cravate pentru acei despoţi corporativi care încă îi forţează pe angajaţii de sex masculin să-şi pună un ştreang în jurul gâtului în fiecare zi. „Mai gândiţi-vă încă o dată!” este îndemnul lui.

Traducere şi editare: Cătălina Rusin

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.