China, cea mai deşteaptă ţară din lume?

3

– BBC a aruncat un ochi la învăţământul din Ţara Soarelui Răsare şi a aflat care sunt dedesubturile unui sistem educaţional performant.

– În China, ai ocazia să vezi clădiri impresionante care sunt şcoli. În Vest ar fi luate mai degrabă drept centre comerciale. „Îţi lasă impresia unei societăţi care investeşte în viitorul său, mai degrabă decât în consumul prezent.”

 

Rezultatele Chinei la testele educaţionale internaţionale, care nu au fost făcute publice niciodată, sunt “remarcabile”, spune Andreas Schleicher, responsabil pentru extrem de influentele teste Pisa.

Acestea sunt organizate o dată la 3 ani de către Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCED) şi măsoară competenţele elevilor în scriere, aritmetică şi ştiinţă.

Testele Pisa-Programul pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor, au devenit cel mai important punct de referinţă.

Dacă până acum lumea întreagă a manifestat un interes crescut faţă de dezvoltarea economică şi politică a Chinei, rezultatele testelor Pisa oferă informaţii semnificative referitor la cum este pregătită următoarea generaţie de niponi.

 

“Incredibilă revenire”

Rezultatele testelor Pisa din 2009 au plasat Shanghai-ul în fruntea ierarhiei internaţionale în educaţie. Dar se punea problema dacă nu cumva Shanghai şi Hong Kong, un alt chart-topper, sunt modele nereprezentative pentru regiune.

Andreas Schleicher, un german care lucrează pentru birourile OCED din Paris, a devenit „naşul” unor asemenea comparaţii în educaţia globală. Înarmat cu o foaie de calcul şi cu maniere impecabile, opiniile sale primesc atenţie sporită din partea departamentelor de educaţie din lumea întreagă.

Schleicher spune că rezultatele arată că şi elevii din alte zone ale Chinei sunt la fel de performanţi. “Chiar şi la elevii din zonele rurale şi din mediile defavorizate se observă o performanţă remarcabilă. În particular, rezultatele indică curajul elevilor de a reuşi în ciuda backgroundului dificil şi niveluri ridicate de echitate între elevii bogaţi şi cei săraci.

Schleicher a mai declarat pentru BBC.com că “Shanghai este un caz excepţional, iar rezultatele de acolo sunt apropiate celor la care mă aşteptam. Dar ce m-a surprins cel mai mult sunt rezultatele obţinute în provinciile sărace, care au ieşit foarte bine. Nivelurile de revenire sunt pur şi simplu incredibile. În China este înrădăcinată ideea că educaţia este cheia pentru mobilitate şi succes.

 

Investind în viitor

Rezultatele copiilor defavorizaţi ar fi motiv de invidie pentru orice ţară din Vest, adaugă el. Schleicher este încrezător în această vedere din afară asupra standardelor chineze în educaţie. Pentru a obţine date reprezentative, testele s-au desfăşurat în 9 provincii, incluzându-le pe cele sărace, cu venit mediu şi pe cele înstărite.

Guvernul chinez nu a permis OCED  până în prezent să publice rezultatele înregistrate. Dar Andreas Schleicher crede că acestea dezvăluie imaginea unei societăţi care investeşte în educaţie la nivel individual, dar şi colectiv.

El a povestit că a văzut  într-o călătorie recentă în China, şcoli care erau cele mai impresionante clădiri. În Vest ar fi luate mai degrabă drept centre de cumpărături. “Îţi lasă impresia unei societăţi care investeşte în viitorul său, mai degrabă decât în consumul prezent.”

Când elevii au fost întrebaţi de ce au succes la şcoală s-au putut remarca diferenţe culturale majore:

“Tipic, nord americanii ar spune că este vorba de noroc: «m-am născut talentat la matematică» sau «m-am născut mai puţin talentat, aşa că voi studia altceva».

În Europa influenţează moştenirea socială: «tatăl meu a fost instalator, aşa că şi eu voi fi tot instalator»!

În China, 9 din 10 copii îţi spun că depinde de efortul pe care îl investeşti şi că poţi face performanţă dacă înveţi din greu.

 

Cupa Mondială a Educaţiei

Anul acesta am văzut o nouă serie a testelor Pisa, aplicate în peste 70 de ţări, la aproximativ 500 000 de elevi. Este precum o Cupă Mondială a educaţiei internaţionale.  Andreas Schleicher face un pronostic că ţări precum Brazilia, Turcia şi Polonia vor dovedi un ritm de îmbunătăţire rapidă a rezultatelor.

Testele Pisa sunt susţinute de 15 ani la citire, matematică şi ştiinţe. Liderii anteriori la aceste trei discipline sunt:

•    2000: Finlanda, Japonia, Coreea de Sud
•    2003: Finlanda, Hong Kong, Finlanda
•    2006 Coreea de Sud, Taipei, Finlanda
•    2009: Shanghai, Shanghai, Shanghai

Cel mai mare disconfort a fost probabil resimţit de către Germania, unde prin “şocul Pisa” s-a descoperit că mult lăudatul lor sistem de educaţie are un nivel cât se poate de mediu.

Dar cea mai mare schimbare în atitudine s-a văzut în Statele Unite, cândva fără nici un interes în a se uita peste hotare. Casa Albă a răspuns ultimelor rezultate ale testelor Pisa prin observaţia preşedintelui Barack Obama: “Naţiunea care ne educă azi mai bine va fi naţiunea care ne va întrece mâine.”

Schleicher notează că „Educaţia este un domeniu dominat de credinţe şi tradiţii, e o privire către interior. Ca sistem poţi găsi tot felul de scuze şi explicaţii dacă nu dă roade. Ideea testelor Pisa a fost să înlăture toate scuzele. Se spune că poţi îmbunătăţi un sistem educaţional în peste 25 de ani, dar uitaţi-vă la Polonia şi la Singapore, care şi-au revenit într-un timp foarte scurt şi am văzut schimbări radicale.”

Cea mai importantă lecţie predată de testele Pisa este că nu există nimic inevitabil atunci când vine vorba de modul în care şcoala face performanţă. Sărăcia nu mai este un destin. Se poate vedea asta la nivel de economie, în ţări precum Coreea de Sud sau Singapore.

 

Comparaţie corectă?

O critică adusă unei asemenea clasificări arată că nu e corectă. Cum poate o ţară împovărată, în curs de dezvoltare, să fie comparată cu un stat scandinav prosper cu multiple avantaje?
Schleicher face o distincţie semnificativă. „Este posibil să nu fie corectă, dar asemenea comparaţii sunt extrem de relevante. Relevanţa şi corectitudinea nu sunt acelaşi lucru.”

OCED a identificat Coreea de Sud drept  exemplu de ţară în care educaţia poate determina creşterea economică.

Tinerii din cele mai sărace ţări se află totuşi în competiţe într-o economie globală. „Ar fi un lucru teribil să se renunţe la perspectiva globală.”

Schleicher atacă şi ideea de avea aşteptări mai reduse de la copiii mai săraci, spunând că aceasta a fost marea capcana a anilor ’70:Copiilor defavorizaţi li se acorda o scuză, uşurându-le calea. Dar acei copii trebuiau să concureze pe o piaţă naţională a muncii. Acest concept al dreptăţii este foarte nedrept, pentru că oferindu-le o cale uşoară, le diminuăm şansele în viaţă.”

De ce au stele asiatice aflate în curs de dezvoltare atât de mult succes?

Schleicher spune că este o diferenţă filosofică, aşteptând de la toţi elevii să promoveze anul, mai degrabă decât aplicând un mecanism de sortare pentru a alege câţiva.

Orice stat poate crea un sistem educaţional în care să obţină performanţă doar de la cei din vârf. Adevarata schimbare constă însă în efortul făcut pentru a susţine întreaga ceată. În China aceasta înseamnă folosirea celor mai buni profesori, în cele mai dure şcoli.

Andreas Schleicher concluzionează: „Nu mă gândesc la Pisa ca la o ierahie, îţi spune doar ce este posibil. Cât de bine ne putem descurca?”

Traducere şi editare: Cătălina Rusin

loading...
Citește și
3 Comentarii
  1. NICOLAE spune

    Probabil SPIONII CHINEZI AU CUPARAT PE TOTI DIN CONDUCEREA UNIUNI EUROPENE SI A ROMANIEI DE ISI BAT JOC DE SCOLILE NOASTRE DIN ROMANIA SI DE TOT SISTEMUL DE INVATAMANT, POATE CU NOUA CONDUCERE SA SE REZOLVE ACEST LUCRU ALTFEL COPII NOSTRII VOR LUCRA PENTRU CHINEZI

  2. maria spune

    Pt. autorul articolului

    Stai prost cu geografia. Ţara Soarelui Răsare este Japonia, nu China cum reiese din articol.

  3. Cornel roman din China spune

    Cornel roman din China
    miercuri, 14 mai 2014 la 3:35 pm
    Sunt de acord cu Nicolae!
    Sistemul educational din China inca este unul confucianist, care se bazeaza pe calitaile native ale studentilor si nu pe un sistem de formare si progresiva imbunatatire a mostenirii genetice a fiecarui copil.
    La baxa lui este cunoasterea a celor 9000 de caractere de baza ale limbii mandarine. Marea majoritate a copiilor de scoala di china isi peterc exclusiv cei 9 ani a cursului mediu cu invatarea acestora. Efort care cere timp si efort care nu lasa timp pentru deschiderea studentului catre valorile socio-culturale ale lumii. marea lor majoritate nu isi cunosc propria istorie, ocupati pana peste cap cu perfectarea celor 9000 caractere diferite. Acest efort continua si in cursul liceal, ca si in facultate. Cunostintele de baza ale unui absolvent de facultate din China sunt mult sub cele ale unui fost absolvent de Universitae Romaneasca, din anii imediat post-ceausisti.
    In propria mea acceptiune, toti cei 1,8 milioane de absolventi anuali de faculatate din China, sunt niste mici “idioti”, cu mult situati sub nivelul unui abslovent de bacalaureat francez!
    Comparatia cu sistemul educational american este nesemnificativa. Acesta este accesibil numai urmasilor de familii bogate si foarte bine situate social. Iar la absolvire, fiindca in timpul anilor de studiua si al examenelor semestriale au contat doar banii parintilor, “mostenirea” educationala a absolventilor este una exterm de precara. Similara cu cea contra-candidatilor lor din China!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.