De ce nu-l votez pe Nichita

4

O spun pe şleau, de la început: nu dau doi bani pe democraţia românească. Nu am încredere în acest sistem în general, nu doar cu referire la spaţiul mioritic. Dar ceea ce se întâmplă aici cu titlul de democraţie îmi provoacă uneori repulsie şi faţă de mine însumi, la gândul că am ajutat, într-un fel sau altul, la instaurarea acestei nebunii.

Nu sunt un nostalgic al comunismului, deşi o spun fără ezitare: în unele privinţe, socialismul românesc, chiar aşa discutabil cum a fost aplicat, bate la posteriorul nud echivalentul din capitalismul democratic. Dar asta e altă poveste. Sunt însă convins că nouă, românilor, ne trebuie altceva, alt model de organizare socială, pentru a progresa.

Cu toate acestea, de regulă, merg la vot. Chiar dacă în scârbă. Dar am avut şi votări la care am zis ”pas”. Ei bine, anul acesta voi merge cu siguranţă să-mi exprim dreptul – atenţie, dreptul, şi nu obligaţia, cum vor unii să devină daravera pe aceste coclauri – de a-mi alege nişte reprezentanţi în organismele administraţiei locale şi judeţene.

La Primăria Municipiului Iaşi, dacă e să ne referim doar la cei mai cunoscuţi candidaţi, în speţă cei susţinuţi de partidele cele mai importante, ne cer votul patru ne-ieşeni.

Domnule, mă întreb cum de nu se nimereşte niciodată cineva din această urbe să ne ceară votul. Cum de toate partidele se nimeresc să propună numai candidaţi din afara Iaşului? Nu avem oameni care să se priceapă la administraţie şi să-şi dorească să facă în sfârşit ceva şi pentru nenorocita asta de localitate?

În fine, nu voi spune cui am de gând să acord votul meu, dar ştiu sigur că nu-l voi vota pe Gheorghe Nichita nici în ruptul capului. Nici dacă mă plăteşte cu greutatea mea în aur!

E oricum interzis prin lege – iar Ministerul Administraţiei şi Internelor chiar se află în treabă făcând o campanie de ochii lumii pe tema „votul ilegal înseamnă închisoare”, însă în ciuda numeroaselor constatări de candidaţi care au încălcat legea nu am auzit de vreo trimitere în judecată cu riscul de pierdere a libertăţii. Dar să-i trimitem la plimbat ursul electoral pe băieţii aceştia cu chipiuri şi să ne vedem de ale noastre.

De ce nu-l votez pe acest om care, iată, se laudă că a făcut ceva pentru Iaşul meu drag? Ba chiar că-l iubeşte. Cum, a spus-o şi Victor Ponta, prim ministru!

De ce nu? Păi, s-o luăm pe îndelete.

 

1.    Este omul care a inventat taxa pe apa de ploaie. La dispoziţia lui, RAJAC a inclus în tariful pentru canalizare preluarea apei de ploaie, o găselniţă stupidă şi în acelaşi timp ilegală, căci tariful preexistent avea deja înglobat un astfel de calcul. Dar câinii latră, caravana trece, c-aşa-i la noi.

 

2.    Bătaia de joc de la CET: din minciună în minciună, sub administraţia lui Nichita s-a terminat cu sistemul centralizat de încălzire şi apă caldă al oraşului. În secolul al douăzeci şi unulea, Iaşul a luat-o la vale, spre epoca medievală, căci nu toţi locuitorii îşi permit investiţii în autonomia energetică. De fapt, după ce l-a falimentat, administraţia locală a municipiului Iaşi se pregăteşte să-l cadorisească unei firme străine. Cum va fi rentabilizat? Fireşte, prin reduceri de personal şi creşteri de preţuri, ca la fiecare privatizare.

 

3.    Creditul Dexia, adică administraţia publică pe datorie, o golănie inimaginabilă. E o îndatorare a municipalităţii pe zeci de ani, urmată, nu-i aşa, de cheltuirea discreţionară a banilor, în alte scopuri decât cele declarate iniţial. Aceşti bani, care vor fi plătiţi cu sânge de ieşeni şi nu rambursaţi din buzunarul lui Nichita, folosesc între altele şi la obţinerea unei imagini publice pozitive pe care cu siguranţă acest primar cheltuitor şi ineficient nu o merită. După cum arăta fostul prefect al judeţului, Sava Tomaşeschi, Nichita nu poate justifica 31,5 milioane de euro din creditul de la Dexia.

 

4.    Lipsa de viziune, de coerenţă urbanistică. Iaşul devine din zi în zi tot mai neatrăgător. Se acordă autorizaţii de construcţie pentru nişte inimaginabile urâţenii de construcţii private. Se asfaltează ca-n palmă străzi de la periferiile care au devenit zone rezidenţiale de lux în vreme ce în plin centrul Iaşului sunt drumuri comparabile cu cele comunale.

 

5.    În 2008, un mare fabricant de produse electrocasnice a bătut la poarta primarului Gheorghe Nichita, solicitând concursul municipalităţii pentru identificarea unei suprafeţe de teren pe care să construiască o uzină care ar fi adus circa 2000 de locuri de muncă! A fost tratat cu sictir şi, evident, a renunţat la buna intenţie. Preşedintele de atunci al Consiliului Judeţean, Lucian Flaişer, deşi a aflat târziu de nefericita întâmplare, a încercat din răsputeri să repare răul făcut, din păcate fără succes.

 

6.    Batjocura de la Ciric. Pentru moftul de a construi o exclusivistă bază de agrement în pădure, s-a defrişat masiv, cu mult peste cele trei hectare de care se făcea vorbire în proiectul aprobat şi care oricum constituiau o barbarie. Rămân la părerea că se poate foarte bine integra o bază de agrement şi lângă pădure, fără tăierea arborilor, nu musai în mijlocul ei.

Eventual, dacă ţii morţiş să fie înconjurată de arbori, te apuci şi mai plantezi! Nu mai ştim cum să distrugem şi ce ne-a mai rămas bun, sub bagheta lui Gheorghe Nichita, care probează astfel că nu dă doi lei pe natură şi pe nevoia de oxigen a Iaşului.

În paralel, buna intenţie de a împăduri o zonă de la marginea Iaşului a fost sortită eşecului pentru că Primăria Municipiului Iaşi nu s-a învrednicit să ude periodic puieţii de arbori plantaţi în campania unui grup media, cu largul concurs al voluntarilor ieşeni şi al administraţiei locale şi judeţene.

 

7.    Jaful de la Piaţa Unirii. Cheltuială uriaşă cu rezultate îndoielnice. Sunt specialişti care afirmă că o zecime din banii cheltuiţi acolo puteau face zona să arate cu mult mai bine. De altfel, aspectul eficienţei cheltuirii banului public este unul de-a dreptul jenant la Primăria Iaşi, lucru demonstrat la mai toate investiţiile făcute sub mandatele bicisnice ale lui Nichita. Grija acestuia pentru banul public e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Primarii unor oraşe precum Paşcaniul sau chiar Dorohoiul lui natal pot preda lecţii la acest capitol colegului lor ce decide asupra mult mai bogatei vistierii a Iaşilor.

 

8.    Afacerea Palas. Un proiect cu multe aspecte ilegale, susţinut până în pânzele albe de primarul Iaşului. Colac peste pupăză, după favorurile făcute investitorului, greu de imaginat de către o persoană onestă, până în prezent, Primăria abia dacă a văzut o fărâmă din drepturile cuvenite conform contractului de asociere.

 

9.    Lipsa de caracter. Cel ce muşcă mâna care l-a hrănit nu e o persoană demnă de încredere. Nichita are la activ cel puţin doi ocrotitori răsplătiţi cu un şut în dos: Ion Solcanu şi Lucian Flaişer.

 

10.    Promisiuni electorale încălcate din prima, odată ales. Deşi repeta cu obstinaţie că anumite drumuri din Iaşi vor intra în reparaţii de urgenţă, imediat după ce va fi ales primar, singurul lucru pe care proaspătul edil şef Gheorghe Nichita l-a făcut a fost fie să-şi ignore propriile emisii fonice anterioare, fie să pună bannere prin care să explice că de fapt nu Primăria Iaşi e cea care trebuie să repare acele drumuri, ci Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România!

 

11.    Dispreţul faţă de lege şi drepturile cetăţenilor urbei pe care o diriguieşte. Acelaşi fost prefect Tomaşeschi arăta că există numeroase plângeri că primarul Gheorghe Nichita refuză să facă puneri în posesie, chiar şi în cazurile în care solicitanţii au hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Deficienţele în aplicarea legilor fondului funciar i-au atras lui Nichita amenzi de 161.000 lei.

 

12.    Pentru că sub mandatele lui s-au constatat pe listele comisiilor electorale mai mulţi cetăţeni cu drept de vot decât la evidenţa populaţiei, unele locuinţe fiind ”populate” chiar cu un număr dublu faţă de locatarii fizic existenţi. Şi nu e vorba de greşeli, căci situaţiile s-au repetat chiar şi după depunerea de sesizări.

Toate acestea sunt lucruri care nu se uită, aşa cum i-ar plăcea lui Gheorghe Nichita, un individ pe care-l văd ca o pedeapsă trimisă bătrânei Capitale a Moldovei şi ieşenilor, în vreme ce mandatele acestuia le consider o insultă la adresa bunului simţ şi a pretenţiilor Iaşului de capitală culturală a României. Nu, mai degrabă votez un om al străzii decât pe acest om, chiar dacă, vrând-nevrând, dau cu ochii de rânjetul lui de hienă pe toate străzile Iaşului.

Ion  SCUTARU

loading...
Citește și
4 Comentarii
  1. Ilinca spune

    Cred ca presa locala e cumparata. Sunt primele alegeri locale la care asist si nu vad nici o dezbatere televizata, nimic… Presa e Nimic, Nimic… nici o imagine in Iasi asa cum arata el sub conducerea acestui primar. Domnule Ion Scutaru felicitari pentru articol, ma gindeam ca nu mai exista oameni onesti si curajosi in Iasi, ca orasul nostru e chiar numai de cocalari… Doamne ajuta! mi-e frica, insa ca e prea tirziu – nu scapam de el.

  2. dora spune

    In sfarsit un articol despre maretele fapte ale lui Nichita! Si se pot inca scrie multe altele! Felicitari atat autorului, cat si ziarului care a vrut sa publice un astfel de articol. Ca dumneavoastra, domnule Scutaru, gandesc multi, dar din pacate nu suficienti pentru a inlatura acest personaj distructiv pentru Iasi, de la primarie.

  3. Xulescu spune

    Si ar mai fi multe alte cazuri… Strazi pe care nu s-a pus o piatra de 19-20 de ani de zile, dar in „jurnalele” primariei apar ca „recent renovate”.
    Chiar intelesesem ca si Nokia ar fi venit prima data in Iasi, dar nu au acceptat sa cotizeze sub mana si au ales Clujul.

  4. trasca spune

    si sa nu uitam si de PORCUL de SIMIRAD….

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.