Liderii curajoşi nu inventează scuze… Ei îşi cer scuze!

1

Erika Andersen şi-a exprimat pentru Forbes.com un punct de vedere bine susţinut despre necesitatea de a fi un lider responsabil, capabil să admită că a greşit.

Ea a pornit la drum scriind: „În ultima vreme m-am gândit mult la puterea unei scuze. Am remarcat că oamenii pe care îi respect cel mai mult nu ezită să spună «Am greşit» sau «Îmi pare rău că…». Pe de altă parte oamenii pe care îmi vine foarte greu să îi respect par incapabili din punct de vedere constituţional să-şi asume responsabilitatea pentru faptele lor. Chiar şi când încearcă, nu sună sincer «Este posibil să fie vina mea parţial, dar…» sau «Pare că eu am greşit, dar…». Pur şi simplu nu o pot face.”

Să-ţi ceri scuze nestingherit implică o doză mare de curaj. Nu este confortabil pentru nici unul dintre noi să recunoască o greşeală, sau să accepte că a întreprins ceva care a făcut celorlalţi rău sau a provocat neplăcere.

Tot pe Forbesc.com, Doug Guthrie şi Sudhir Venkatesh notează referitor la puterea pozitivă a exprimării regretelor pentru greşelile comise:

„Suntem adesea învăţaţi că liderii, în special aspiranţii, ar trebui să-şi ascundă slăbiciunile şi greşelile. Acestă concepţie e greşită. Nu numai că e bine să admiţi că ai greşit atunci când ai făcut-o, dar poate fi şi un instrument puternic pentru lideri, chiar sporindu-le legitimitatea. Adoptând un astfel de comportament, ca lider, ajuţi la crearea unei culturi care contribuie la creşterea solidarităţii şi a inovaţiei şi care e deschisă la schimbare.”

Şi Erika Andersen împărtăşeşte punctul lor de vedere. Cei care acceptă un lider caută să vadă dacă acesta este curajos înainte de a-l recunoaşte pe deplin ca şi conducător.

Dacă văd curaj (asumarea întregii responsabilităţi, alături de admiterea şi exprimarea scuzelor pentru greşelile făcute sunt doi din cei cinci indicatori cheie ai curajului), se simt în siguranţă să-l urmărească.

Oamenii au nevoie de lideri curajoşi pentru a simţi că există cineva care să ia cele mai dificile decizii şi să fie responsabili pentru ei. Alături de un lider curajos oamenii se simt protejaţi, nu că ar fi neajutoraţi, dar ştiu că persoana care-i conduce are grijă de ei. 

Iar curajul generează curaj: este mult mai probabil ca subordonaţii tăi să-şi ia propriile decizii şi să-şi asume responsabilitatea pentru acestea, când oferi un asemenea comportament drept model. Le asiguri spatele, aşa că vor face şi ei la fel pentru tine.

Pentru că multora dintre noi le este greu să-şi ceară scuze, Erika Andersen s-a gândit că ne va fi de folos să avem un „abecedar al scuzelor”. Iată cum l-a gândit ea:

  • Îmi pare rău: acesta e „miezul” unui scuze obişnuite. „Îmi pare rău” sau „Îmi cer scuze”.

Miza este să comunici că-ţi regreţi cu adevărat comportamentul şi că ai conştientizat că trebuia te fi comportat altfel. Nici o scuză nu e completă fără „Îmi pare rău”.

  • Exprimă-te folosind persoana a I-a: multe, poate chiar toate scuzele deraiază în acest punct, când cel care îşi cere scuze trece la persoana a II-a. Spunând „Îmi pare rău….nu m-ai înţeles” sau „Îmi pare rău că…. simţi asta”. Nu îţi mai exprimi regretele pentru ceea ce ai făcut, ci îi spui celeilalte persoane că regreţi acţiunile sau sentimentele lor. O scuză adevărată sună cam aşa: „Îmi pare rău că eu…” sau „Îmi pare rău că noi…”
  • Nu fi evaziv: odată ce ai zis că regreţi ce ai făcut sau ce ai spus, nu completa cu alte scuze. Poţi strica totul.
  • Spune cum vei remedia greşeala: asta va închide afacerea. Dacă îţi pare rău cu adevărat, te vei angaja să te schimbi. Simplu, realizabil şi complet. „Îmi pare rău că nu am răspuns solicitarii tale pentru aprobarea concediului. Îţi voi răspunde până vineri.”
  • Fă-o: „Cunosc oameni care îşi cer scuze uşor, dar pare că le este greu să le ducă până la capăt.”, spune Erika Andersen. Dacă îţi cer scuze şi spui că te vei purta diferit, după care nu te ţii de cuvânt, este de fapt mai grav decât dacă nu-ţi cereai scuze de prima dată. Când nu mergi până la capăt, oamenii nu-ţi pun doar curajul la îndoială, dar şi încrederea în tine.

Şi cam acestea sunt lecţiile dintr-un prim manual al scuzelor. Data viitoare când îţi e clar că ai greşit, trage aer în piept, înlătură-ţi autojustificarea, scuzele, vina, tendinţa de a te apăra şi pur şi simplu cere-ţi scuze. Să fii curajos este de regulă înspăimântător înainte de a o face. Dar sentimentul este minunat odată ce ai spus-o, atât pentru tine, cât şi pentru cei pe care-i conduci.

Traducere şi editare: Cătălina Rusin

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. Irina Matran spune

    Consider ca acest articol este foarte bun si sugestiv.
    Asa este. Un lider adevarat isi recunoaste greselile.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.