Geraldine Chaplin:Visul meu este să pot lucra până în ultima clipă a vieţii

0

Celebra artistă americană Geraldine Chaplin, distinsă cu Premiul pentru Întreaga Carieră la cea de-a XI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF, 1-10 iunie) a acordat un interviu Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES în care vorbeşte despre colaborarea sa cu prestigioşi regizori ai lumii, despre coregrafia din filmul „Les uns et les autres/Unii şi alţii” semnată de Maurice Bejart, amintind, totodată, că visul său este să poată lucra până în ultima clipă a vieţii.
AGERPRES: Aţi avut privilegiul de a lucra cu marii regizori Claude Lelouch, Franco Zeffirelli, Martin Scorsese şi David Lean. Faţă de Lelouch aţi avut o admiraţie deosebită, aţi jucat sub ochii lui de „cineast al inimii” în lungmetrajul „Les uns et les autres/Unii şi alţii” (1981) distins cu Marele premiu tehnic la Cannes. În acest film interpretaţi două roluri, al Suzannei Glenn şi pe al fiicei sale, Sarah Glenn.

Geraldine Chaplin: Claude Lelouch adoră cinematografia. Este un om care respiră cinematografie. A lucra cu el este şi un privilegiu şi un deliciu, pentru că este mereu atent la starea de spirit de la filmări a actorilor, lucrează relaxat şi creează şi celorlalţi plăcerea de a fi pe platoul de filmare. Pare mai puţin exigent, însă în realitate obţine exact ceea ce doreşte într-o scenă care se filmează în regia sa. Lelouch este o personalitate încântătoare, un om şarmant.

Nu a fost deloc greu să fiu şi Suzann Glenn şi Sarah Glenn, pentru că asemănările dintre ele erau perfecte. În filmul „Jane Eyre”, regizat în 1996 de Zeffirelli, după romanul lui Charlotte Bronte, în care am jucat, cineastul mi-a spus că pot să aleg între două roluri, al eroinei bune şi al celei rele. „Maestre, sunteţi regizorul care decide”, i-am răspuns. Dar Zeffirelli a insistat să aleg eu. I-am spus că oricând pare mai interesant personajul negativ, rău. „Bine, alege-o pe cea rea”, mi-a replicat Zeffirelli, într-o demonstraţie de maximă amabilitate.

AGERPRES: În filmul „Les uns et les autres/Unii şi alţii”, coregrafia secvenţelor în care dansul acaparează prim-planul scenic poartă semnătura reputatului Maurice Bejart. Inevitabil, pe platoul de filmare l-aţi întâlnit pe Bejart şi cred că a fost un moment special, pentru că prima dumneavoastră alegere a fost baletul şi aţi urmat Royal Ballet School din Londra. Aveţi constituţia perfectă pentru o prim-balerină, dar nu aţi fructificat şi acest talent.

Geraldine Chaplin: Nu am început o carieră în balet. Nu a fost să fie. Despre constituţia mea fizică nu sunt chiar convinsă că este cea perfectă. În schimb, sora mea, Any, a lucrat cu Bejart. În privinţa coregrafiei din „Les uns et les autres”, a fost inegalabilă, iar dansatorul argentinian Jorje Donn a avut o evoluţie de vis.

În scena finală din film, extrem de greu de realizat, cu „Boleroul” lui Ravel, care uneşte într-un spectacol grandios personajele din trei generaţii, eu am avut o poziţie scenică privilegiată, cu deschidere spre podiumul pe care dansa Jorje Donn.

Planurile au trebuit să coincidă. Cel de jos, în care evolua Jorje Dunn cu trupa lui Bejart, şi cel de sus, în care eu cântam. Mama mea a fost printre spectatorii din marea sală şi îmi amintesc cu emoţie acest detaliu. Vocea care acompania „Boleroul” lui Ravel nu a fost a mea, mi-a „împrumutat-o” sora lui Lelouch, Martine, o dotată soprană. Viziunea regizorală a lui Lelouch şi cea coregrafică a lui Bejart pentru acest final de film au fost monumentale.

AGERPRES: Apropo de legenda vie Charlie Chaplin, prin anii ’70, când vizitaţi împreună cu Charlie Chaplin o mare expoziţie Henri Matisse, în Elveţia, s-a întâmplat ceva deosebit, ce nu a fost, din păcate, filmat. Charlie Chaplin, atunci marcat de vârstă şi de starea precară de sănătate, venise la expoziţie într-un scaun pe rotile şi nu a fost recunoscut de public.

Dar pentru a concura celebritatea pictorului, Charlie Chaplin a spus, cu voce tare, pentru a fi auzit de toată lumea: „Cândva, şi eu am fost foarte cunoscut”. Un vizitator şi-a dat seama că este Charlot, i-a cerut repede un autograf, ceea ce au făcut apoi toţi cei aflaţi în acel moment în sala de muzeu.

Geraldine Chaplin: Tatăl meu avea conştiinţa că este cel mai bun actor din lume. Dar în viaţa unui artist sunt şi momente de insecuritate, nu doar la senectute. Aşa a fost şi cu acel „Cândva, şi eu am fost foarte cunoscut”, urmat de aplauzele generoase ale publicului care vizita expoziţia Matisse. Am cunoscut mulţi mari artişti cu o viaţă nesigură, fragili. Dar tatăl meu a fost un om puternic şi totodată foarte sensibil.

AGERPRES: La gala de deschidere a Festivalului de la Cannes, din 1989, toţi membrii familiei Chaplin au urcat pe scenă, pentru a evoca memoria unuia dintre titanii celei de-a şaptea arte din secolul XX, prin capodoperele sale „Luminile oraşului”, „Timpuri noi” şi „Dictatorul”.

Actorul Alain Delon se afla printre spectatori şi a ascultat, extrem de emoţionat, cele relatate de grupul aflat pe scenă. A existat, vreodată, un proiect în care Alain Delon să se întâlnească, într-un film de capă şi spadă, cu Geraldine Chaplin, după succesul repurtat de „Cei trei muşchetari”, în regia lui Richard Lester, unde aţi interpretat rolul Annei de Austria?

Geraldine Chaplin: Din păcate, nu am reuşit să-l cunosc pe Alain Delon altfel decât din filmele sale. Chiar îmi spuneţi o noutate că Alain Delon a fost unul dintre spectatorii de prestigiu din sală. Am jucat cu Michael York şi Richard Chamberlain în „Cei trei muşchetari”, cu Omar Sharif şi Julie Christie în „Doctor Jivago”, în regia lui David Lean, unde eu am interpretat rolul Toniei Jivago. Am jucat cu Robert Hossein şi James Caan în „Unii şi alţii”. Am jucat în America, Spania, Franţa şi Marea Britanie …

AGERPRES: Aţi afirmat, nu de puţine ori, că norocul v-a surâs întotdeauna în carieră. Aţi realizat 20 de filme de succes, care au îmbogăţit celebritatea numelui Chaplin. Ce rol dorit credeţi că lipseşte din cariera dumneavoastră cinematografică?

Geraldine Chaplin: Visul meu poate părea modest, dar este mult mai dificil decât orice rol simplu: să pot lucra până în ultima clipă a vieţii mele.

Foto: Wikipedia.org

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.