Să realizăm o băncuţă de copac!

0

– Salutare, prieteni ai gospodăritului pe cont propriu, altfel spus, ai DIY-ului românesc. Urmez un feed-back de blog care-mi arată că unul din cele mai gustate articole este cel care descrie cum putem construi un scaun Adirondack şi, pentru că azi avem bricolaj în „programul artistic”, m-am gândit că putem face un alt lucru chiar interesant, prin care să îmbinăm utilul cu plăcutul, dar şi cu satisfacţia greu de depăşit de a fabrica ceva foarte fain cu mâinile noastre.

O băncuţă de copac (foto), cum îi stă bine oricărui gospodar să aibă prin ogradă, este exact ceea ce ne trebuie să ne binedispunem dimineaţa, ascultând o melodie dătătoare de viaţă, când ne bem cafeaua sub coroana unuia din pomii preferaţi. Să sperăm că şi stropiţi, să nu aibă insecte parazite care altminteri ne pot stropi ele pe urmă cu „mană animală”. Iar manufacturarea ei este pur şi simplu un deliciu şi, pe deasupra, şi floare la ureche.

Proiectul este, cum spuneam, unul cât se poate de simplu, abordabil şi de către începători.

Vă propun să urmăm sfaturile lui Ron Hazelton, un împătimit al lemnăritului de pe Noul Continent, mai precis din Fairfield, Connecticut.

Atât de împătimit încât a fost editor pe teme de ”home improvement” al celebrei emisiuni ”Good Morning America” şi a găzduit două sezoane de episoade televizate pe această temă, transmise la nivel naţional în SUA.

În prezent omul are emisiunea lui, ”Ron Hazelton’s HouseCalls”, dar este cunoscut ca ”Doctorul Casei” încă de la prima serie de tutoriale televizate, care purta această denumire, pe la sfârşitul anilor ‘80.

Ron ne arată cum se face foarte simplu ceea ce ne-am  propus aici: http://www.ronhazelton.com/projects/how_to_build_a_bench_around_a_tree.

E o strategie în câţiva paşi simpli şi lejer de urmat. Nici măcar nu ne trebuie cine ştie ce scule performante, chiar dacă Ron foloseşte în ”videorial” un ferăstrău circular basculant de toată frumuseţea.

Lista noastră de unelte poate fi redusă la un ferăstrău de mână pe cadru de lemn, şurubelniţă manuală sau electrică, riglă, un raportor sau un echer cu un unghi de 30 de grade, nişte glaspapir de 60 si 120 granulaţie, o lazură protectoare şi o pensulă.

Materialele necesare: câteva scândurele cu grosimea de 25 mm şi lungime ce depinde de diametrul copacului al cărui trunchi urmează a fi încadrat de hexagonul băncuţei.

Pentru un copăcel cu grosimea la bază de 30 cm, pornind de la scândurile cele mai mici ale şezutului, lungi de circa 50 cm fiecare, ne-ar trebui un total de circa 12 metri scândură lată de 10 cm.

Şi ceva semigrindă de 100 x 50 mm pentru picioare, cu un total de circa 5 metri liniari.

Scânduricile transversale pentru picioare, 25 x 100 mm în secţiune, fac şi acestea cam 12 x 40 centimetri, deci un total de 4,8 metri liniari. Apoi câteva zeci de holşuruburi de 3,5 x 45 mm, 24 şuruburi cu cap rotund, piuliţe şi şaibe.

Înainte de orice, după tăierea diferitelor componente ale băncii, fiecare din acestea va fi şmirgheluit mai întîi cu glaspapirul cu granulaţie de 60, apoi cu cel de 120.

Vom începe prin a dimensiona scândurile cele mai mici ale şezutului, cele dinspre trunchiul copacului, care – v-aţi prins, desigur – va constitui spătarul băncuţei.

Pornim de la o lungime care să lase loc de bună ziua între scândurică şi trunchi şi, foarte important, să asigure o zonă liberă pe sol, pe care să proptim picioarele, să nu le sprijinim cumva pe rădăcinile arborelui.

Cei 50 centimetri lungime ai scândurii mici a şezutului sunt pur orientativi, depinde aşadar exclusiv de cum se simte bine copacul, cu o astfel de încardare. De altfel, cam toate dimensiunile sunt date cu titlu de orientare, fiecare putându-le ajusta după propriile preferinţe şi după gabaritul utilizatorilor.

Tăiem, dar, primul set de şase scândurele de şezut, la un unghi de 30 de grade, ca în fotografia alăturată.

Le punem în jurul pomului, pentru un mic test. Dacă totul e OK sub aspectul celor de mai sus, continuăm punând pe masă una din scândurile proaspăt tăiate, lungind lângă ea încă două, care vor constitui suratele ei mai mari, care merg spre exterior faţă de trunchi, căci vor fi în total trei pe fiecare latură a hexagonului, pentru a mulţumi şi lume mai… grea.

Între scândurile astfel aşezate punem despărţitoare de 1 centimetru grosime, apoi prelungim cu rigla linia de tăiere în unghiul de 30 de grade şi obţinem traseul de urmat cu ferăstrăul pentru a croi scândura intermediară şi pe cea mare a laturii. Facem tăieturile respective, apoi repetăm operaţiunea de încă cinci ori şi iată-ne cu platforma de şezut aproape de final.

E vremea picioruşelor, care sunt alcătuite din două bucăţi de semigrindă de 100 x 50 mm înalte de circa 40 centimetri.

Ele se prind una de cealaltă pe la partea superioară, prin două scândurele de 100 x 25 mm cu lungimea de 32 centimetri, care va constitui şi lăţimea şezutului băncuţei noastre.

Ele se aşează de o parte şi de cealaltă a celor două picioare, la capătul de sus al acestora. Folosim pentru aceasta câte două şuruburi cu cap rotund M8 x 120 la fiecare îmbinare, deci câte 4 pentru fiecare set de picioare.

Vom avea în final şase asemenea seturi. Fiecare va fi poziţionat direct pe îmbinarea în unghi de 60 de grade dintre o latură şi alta a platformei de şezut (foto mai jos).

Se îmbină scândurile din platforma de şezut cu piciorul prin aplicarea oblică a unor holşuruburi, cu titlu temporar. Vom prinde astfel două din cele şase laturi între ele.

Întoarcem apoi platforma duală cu picioarele în jos şi executăm o prindere riguroasă a picioarelor de scândurile de şezut, cu holşuruburi care să prindă vertical şi ferm cele două elemente constitutive una de cealaltă.

Scoatem apoi holşuruburile temporare. Procedăm identic cu încă două laturi ale şezutului. Le plasăm în jurul copacului astfel încât să formeze hexagonul incomplet, fără două laturi opuse.

Mai avem de făcut unele mici lucruri. Mai întâi nivelăm solul în zona de contact cu picioarele, pentru a asigura o orizontalitate acceptabilă, dacă nu perfectă. Atenţie deci să nu atingem rădăcini ale copacului cu picioarele băncii.

Apoi completăm laturile de şezut lipsă aplicând scândurile în prelungirea suratelor de pe laturile completate, direct pe picioarele care acum sunt prinse ferm de marginile adiacente, le asigurăm cu holşuruburi şi gata băncuţa!

Cel puţin faza de construcţie a ei.

De acum intră în funcţiune pensula, care, cu maximă voioşie, ghidată de o mână harnică şi îndemânatică, va împrăştia fără discreţie dar uniform minimum două straturi de lazură de protecţie, în două sesiuni de lucru diferite, pentru a acorda lemnului răgazul necesar să absoarbă materialul de protecţie.

Începând de a doua zi, minunata băncuţă care tocmai şi-a făcut intrarea în completarea mobilierului nostru de grădină ne va sta la dispoziţie 24 de ore din 24.

Vă doresc spor la lucru, distracţie maximă cu acest proiect haios şi o folosinţă cât mai îndelungată!

Ion  SCUTARU

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.