Agitaţia Hidroelectrica: măsura foamei de bani a noii echipe de guvernare

0

Fabrica de aburit şi dus de nas publicul român pare a lucra mai cu succes ca niciodată, sub noua guvernare, mai cu seamă că toţi ochii sunt acum aţintiţi pe mişcările USL, în expectativa alegerilor generale din toamnă. Unul din subiectele de largă dezbatere în mass media – şi nu degeaba, căci e vorba de un punct nevralgic al economiei şi una din ultimele rămăşiţe ale societăţilor rămase în portofoliul statului – este situaţia de la Hidroelectrica.

 

Ni se tot vântură populistic prin faţa naretelor minunata teorie a intenţiei oneste şi constructive a Guvernului de a termina definitiv cu băieţii deştepţi, fie prin renegociereea contractelor, fie prin alte mijloace de care poate dispune Executivul.

Bineînţeles, nu e nici pe departe plăcut să te trezeşti la guvenare şi să constaţi că nişte prepuşi ai fostei echipe de la ghidonarea bugetului naţional câştigă de sparg, în timp ce oamenii tăi îţi fac semne disperate că sunt anorexici şi vor papa. Şi că nu prea ai cum să-i dai deoparte pe primii, ca să le faci loc celorlalţi.

Că doar nu vă închipuiţi că de dragul populaţiei se face atâta tapaj pe marginea situaţiei de la Hidroelectrica… Astfel de declaraţii sunt numai pentru prostime, pentru cei care mai au timp şi dispoziţie de a crede balivernele politicienilor români.

Metoda aleasă pentru înţărcarea ”băieţilor deştepţi” este, chipurile, insolvenţa societăţii Hidroelectrica, o manevră pur şi simplu dubioasă, cu atât mai mult cu cât e lipsită de fundament economic şi, culmea, mai vine şi după ce mulţi dintre beneficiarii contractelor incriminate s-au declarat de acord cu modificarea acestora!

Hidroelectrica, orice s-ar spune, are profit şi, chiar dacă duce lipsă de lichidităţi, poate proceda la împrumuturi  tampon sau la alte mijloace de atragere a acestora, după cum afirmă însuşi consilierul premierului Ponta, Daniel Dăianu, care nu este un nimeni în domeniul economiei, ci un specialist autentic.

Mai mult, Dăianu afirmă că situaţia este stranie, de domeniul fantasmagoriei, iar un alt analist economic de primă mărime, Ilie Şerbănescu, afirmă că insolvenţa companiei presupune vinderea acesteia către companii străine.

Adică o privatizare cu fentă, cu fandare laterală sau cu driblingul sistemului de licitaţii, deci cât se poate de necurată, mai pe româneşte.

La fel de posibil este însă ca toată această tevatură să nu fie decât un praf aruncat în ochii publicului, pentru mascarea unor alte operaţiuni ce se petrec în culise, evident în beneficiul noii echipe de trăgători de sfori la şandramaua naţională.

Ce nu poate fi eventuala insolvenţă a Hidroelectricii? Păi, exact ce ni se spune. Adică terminarea jafului de la această societate, a căpuşării ei.

Căci, dacă s-ar vrea cu adevărat acest lucru, faptul că acele contracte sunt făcute de profesionişti şi că nu pot fi reziliate ar avea la fel de multă importanţă câtă are teoria literară în nanotehnologie.

Statul are o plajă suficient de largă de mijloace prin care să combată astfel de situaţii. Tot ce-i trebuie de fapt sunt nişte specialişti buni şi, fireşte, intenţia reală de a face ceea ce şeful Guvrnului declară public.

S-ar putea de exemplu proceda la instituirea unei taxe speciale pe activităţile de intermediere a contractelor din energie, iar pentru cei care beneficiază direct, fără a fi intermediari, de curent electric la preţ redus se pot găsi la fel de bine unele mijloace de descurajare extracontractuale, care să-i facă să renunţe singuri la contracte.

Adică inspirat după modelul procedural prin care guvernul Tăriceanu a terminat cu importul masiv de autoturisme second hand, o situaţie care prea era în beneficiul populaţiei. Şi aceasta în pofida tuturor vaietelor şi a sesizărilor făcute pe la forurile europene. S-au sucit şi s-au învârtit guvernanţii şi taxa a rămas, ba că se chema de primă înmatriculare, ba ecologică, ori că avea ca justificare oprirea importului de second hand auto, ori protecţia mediului. Ba încă a fost ulterior şi extinsă!

Deci stă pe deplin în puterea Executivului să adopte o ordonanţă de urgenţă prin care impozitul pe afacerile de intermediere să crească atât de mult încât să facă total nerentabile aceste biznisuri. Şi atunci chiar s-ar chema că acţionează în spiritul declaraţiilor populiste, pentru reglementarea pe principii oneste a pieţei energiei electrice şi în beneficiul statului.

Chiar s-ar putea spune că noua guvernare doreşte să termine cu hoţiile. Dar cine e sărit de pe fix să procedeze astfel? Victoraş Ponta? Mă faceţi să râd.

Noua echipă abia aşteaptă ocazia de a-şi instala propriile căpuşe, propriile robinete de finanţare pe tot ce înseamnă banul public şi se pretează la a fi muls. Desigur, într-un mod mai puţin vizibil decât neinspiraţii din ”schimbul” anterior…

Ion  SCUTARU

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.