G20: Hai băieţi să bem o bere, să ne luăm la revedere!

1

– Aşteptată cu sufletul la gură reuniunea principalelor ţari ce controlează 90% din PIB-ul mondial a fost, la final, o mare dezamăgire. Comunicatul de presă nu a făcut altceva decât să consemneze preocuparea pentru “creşterea economică” (de parcă nu toată lumea doreşte aceasta) fără însă a oferi soluţii concrete.

Poate singura rezultantă ce se poate lua în calcul este urecheala trasă liderilor europeni care li s-a cerut explicit să pună punct crizei datoriilor suverane care trenează deja de 2 ani. O perioadă mult prea lungă pentru a nu pune în pericol un întreg sistem (a se vedea ascensiunea fulminantă în Europa a formaţiunilor politice de stânga şi a celor extremiste).

 

Europenii urecheaţi de către BRICS

Liderii celor mai industrializate ţări reunite în cadrul summitului G20 desfăşurat  în perioada 18/19 iunie la Los Cabos (Mexic) au încercat să mai găsească puţină încredere în economia ameninţată de pieţe financiare din ce în ce mai sofisticate încercând astfel să dea asigurări pieţelor că se lucrează pentru găsirea unor soluţii ce vizează stabilitatea şi creşterea economică prin intermediul FMI.

Contextul în care s-au purtat discuţiile a fost dificil în condiţiile în care, după uşoara euforie determinata de rezultatul scrutinului din Grecia, ratele de împrumut ale Spaniei şi Italiei au explodat, ceea ce face să pălească încrederea în capacitatea liderilor europeni de a gestiona criza.

Confruntaţi cu această „tensiune reînnoită în pieţe”, liderii ţărilor din zona euro (membre G20) s-au declarat gata să ia „toate măsurile necesare pentru a menţine integritatea şi stabilitatea” din zona lor.

În contrapartidă, liderii  „clubului” G20 care întruneşte ţările bogate şi cele în curs de dezvoltare, gestionând  astfel 90% din PIB-ul mondial, s-au angajat „să ia măsurile necesare pentru consolidarea creşterii economice globale şi restabilirea încrederii”.

Cu toate acestea, mai multe ţări nu au fost convinse de declaraţiile europenilor arătându-se dezamăgiţi de lipsa de ambiţie a acestora.

În special cei din grupul ţărilor emergente BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud) au regretat „absenţa unor măsuri concrete” pentru a calma criza datoriilor din zona euro.

În replică, preşedintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, a solicitat imperativ  G20 să sprijine şi sa încurajeze eforturile depuse de europeni pentru gestionarea crizei. (În acest context, trebuie reamintit că nu este prima oară când liderii europeni se află în situaţia de a face faţă presiunilor celor din G20, cele mai recente fiind venite din partea SUA, care insistă permanent pentru o soluţie viabilă care să pună capăt crizei temându-se de consecinţele extinderii acesteia asupra propriei creşteri economice).

Răspunzând acuzelor aduse, liderii europeni au încercat să-şi disimuleze culpabilitatea susţinând că “nu suntem aici pentru a lua lecţii de democraţie sau de gestiune economică” preciza într-o conferinţă de presă preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.

În sprijinul acestei aserţiuni, el a adus în discuţie faptul că „nu toate ţările G20 sunt democrate „ si ca „nu noi suntem singurii responsabili pentru problemele economice actuale din lume”.

Bătălie pentru finanţarea zonei euro sau pentru supremaţie politică?

După discuţii tensionate, ţările emergente au fost cele care au precizat că sunt primele dispuse a susţine eforturile europenilor, anunţând şi sumele pe care sunt dispuse să le pună la dispoziţie FMI pentru stimularea creşterii în ţările aflate în dificultate.

Numai că acesta nu se va face necondiţionat, ci cu respectarea unor condiţii considerate de acestea ca fiind obligatorii pentru realizarea majorării de capital al FMI.

Suma aflată în discuţie este de 456 miliarde $, ceea ce practic dublează capacitatea de împrumut a instituţiei, şi este o garanţie suplimentară că toate statele membre sunt dispuse să bage mâna în buzunar pentru a întări această linie de apărare credibilă în faţă pericolului de contagiune a crizei din zona euro.

Cea mai mulţumită de această soluţie s-a arătat directoarea FMI, Christine Lagarde, care declara cu satisfacţie: “Ţările, mari sau mici, s-au unit pentru a răspunde apelului nostru la acţiune şi, probabil, că şi altele li se vor alătura”.

Declaraţia are la bază că majoritatea ţărilor participante au răspuns acestui apel, iar cea mai mare parte a sumei provine din puşculiţa europeană (inclusiv din cea a ţărilor aflate în dificultate cum ar fi Spania şi Cipru).

Cu toate acestea, principalul finanţator al FMI, SUA, încă nu s-a pronunţat în această privinţă confirmând indirect neîncrederea în valabilitatea soluţiilor europene şi capacitatea FMI de a contrabalansa lipsa de credibilitate a liderilor europeni în faţa ţărilor membre ale UE.

Banii promişi nu vor intra însă imediat în conturile FMI deoarece unele ţări vor trebui să aprobe această participare în urma unor dezbateri parlamentare iar altele, cum ar fi cele din BRICS, au condiţionat participarea lor de creşterea importanţei votului lor în cadrul deciziilor luate de FMI.

Reamintim că, la finele lui 2010, în cadrul reuniunii FMI a fost aprobat un plan de reformă care permite ponderarea “greutăţii” votului fiecărui stat în funcţie de mărimea economiei şi de participarea acestuia la finanţarea Fondului.

Decizia este în curs de ratificare de către parlamentele statelor membre şi este de aşteptat să intre în vigoare începând cu luna octombrie. Oficializarea acesteia va schimba însă balanţa puterii la nivel mondial pentru că FMI este, mai mult decât o instituţie financiară, un instrument politic.

 

Şi totuşi ce s-a decis la G20?

Iată, în continuare, principalele decizii luate la finalul reuniunii G20 şi care ar trebui , de aici încolo, să influenţeze major evoluţia economiei mondiale:

–    Criza datoriei suverane: “Confruntaţi cu reapariţia tensiunilor de pe pieţe în ţările din zona euro, G20 va lua toate măsurile necesare pentru a menţine integritatea şi stabilitatea în zonă, pentru a îmbunătăţi funcţionarea pieţelor financiare şi a rupe cercul vicios dintre statele suverane şi bănci”.

De asemenea ţările membre G20 aşteaptă “cu nerăbdare să vadă finalizarea parteneriatului dintre zona euro şi guvernul grec pentru a ne asigura că aceştia vor rămâne pe calea reformei şi în zona euro”.

De asemenea, G20 se declara de acord cu “planul spaniol pentru recapitalizarea sistemului bancar” şi aprobă anunţarea de către Eurogrup a sprijinului pentru restructurare avansat de autoritatea financiară spaniolă.

În ceea ce priveşte adoptarea planului de uniune fiscală europeană solicitat imperativ de Germania, G20 consideră că “punerea sa în aplicare treptată, combinata cu politici pentru a susţine creşterea economica, reforme structurale şi măsuri de stabilitate financiară” reprezintă „paşi importanţi către o mai mare integrare economică şi fiscala” ceea ce va duce la scăderea costului împrumuturilor în zonă.

–    Creşterea economică: În acest domeniu, „G20 va lua măsuri pentru a consolida creşterea globală şi restabilirea încrederii” iar “în cazul în care condiţiile economice s-ar deteriora în mod semnificativ, ţările cu o  marjă de manevră bugetară să fie pregătite pentru a coordona şi a pune în aplicare măsuri discreţionare fiscale pentru a sprijini cererea internă”.

–    Sistemul bancar: Delicata situaţie traversată de întreg sistemul bancar i-au obligat pe cei din G20 să susţină că vor “întări încrederea în băncile noastre, iar menţinerea ritmului reformelor din sectorul financiar este necesar pentru protecţia pe termen lung a sistemele noastre financiare”.

În acelaşi timp se va acţiona pentru “luarea de măsuri adecvate pentru protecţia creditării şi a integrităţii sistemelor de plată şi compensare la nivel mondial” deoarece existenţa unor bănci sănătoase cu o capacitate reală de creditare “sunt esenţiale pentru redresarea globală „.

–    Schimburi internaţionale: În acest domeniu cei din G20 şi-au exprimat deschis îngrijorarea în ceea ce priveşte “riscurile de creştere a protecţionismului în lume” ceea ce afectează în mod direct “redresarea economică durabilă, crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea economică”.

–    Fondul Monetar Internaţional: Recunoscând “importanţa plasei de siguranţă şi eficienţa acesteia la nivel mondial şi regional” a FMI, membrii G20 se angajează pentru a “spori resursele disponibile ale FMI” printr-un efort “internaţional extins de cooperare, care include un număr semnificativ de ţări”, angajamentele finale permiţând capitalizarea a peste 450 miliarde dolari.

 

În loc de concluzii

Se poate observă cu ochiul liber că cei din G20 s-au întâlnit fără a reuşi însă să găsească soluţii concrete la problemele ridicate de criza datoriilor suverane.

Chiar şi majorarea capitalului aflat la dispoziţia FMI nu este decât o perdea de fum menită a calma pieţele financiare. Între momentul în care s-a decis majorarea şi cel în care banii vor fi efectiv la dispoziţia FMi poate trece o lungă perioadă de timp necesară pentru ca jocurile politice din interiorul acestui organism financiar să se stabilizeze.

Nu trebuie uitat că, în acest moment, ţările BRICS vor să preia controlul asupra FMI bazându-se pe forţa financiară de care dispun şi pe faptul că SUA nu mai este în poziţia de lider economic mondial.

Mai mult, anul electoral 2012 complică suficient de mult lucrurile pentru ca negocierile demarate pentru schimbarea conducerii FMI să fie întârziate de posibile schimbări ale principalilor lideri de până acum (să nu uităm că atât SUA cât şi Germania traversează un proces electoral dificil care i-ar putea costa actualele portofolii atât pe Barak Obama, cât şi pe Angela Merkel).

În ceea ce priveşte luptele de pe frontul monedei unice, G20 nu a adus nimic nou.

În afara unor blajine mângâieri pe creştet pentru modul în care s-a reacţionat atât în situaţia Greciei cât şi a Spaniei, Europa nu a primit decât „indicaţii preţioase “pentru ce are de făcut în continuare.

Visul majorării capitalului FMI care ar fi o gură de oxigen necesară pentru supravieţuirea zonei euro este departe de a deveni realitate.

Mai mult, liderii europeni au fost puşi la zid de colegii din G20 şi s-au întors acasă cu un singur gând: problema este doar a Europei şi ajutorul mult-visat din partea celorlalţi membri din clubul select al principalelor economii rămâne la stadiul de vis.

În aceste condiţii, totul va depinde de modul în care se vor rezolva tensiunile franco-germane, ambele ţări primind acelaşi vot de încredere în legătura cu modul de rezolvare a crizei.

Practic, putem spune că ne aflăm în acelaşi punct mort dinaintea reuniunii G20. Nimic esenţial nu s-a întâmplat în cadrul acesteia. Mărturie stă letargia pieţelor care aşteaptă ceva, dar nu prea ştiu ce. Să fie potenţiala decizie a băncii central americane de demarare a unui nou plan de relaxare fiscală QE3 catalizatorul unui reviriment al pieţelor? O să mai vedem…

Dănuţ Dudu

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. TF spune

    G20 e gradinita de copii dar na, hai la un pahar de bere. foarte corect titlul articolului

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.