O femeie din Germania trăieşte fără bani de 16 ani

2

– În timp ce ne apropiem de o societate fără bani cash, unii consumatori pun la îndoială ideea de  existenţă a banilor,  renunţând complet la ei.

La începutul anilor ’ 50, Heidemarie Schwermer din Germania a decis să încerce să vadă cum ar fi dacă şi-ar părăsi slujba comodă ca psihoterapeut şi ar trăi fără bani, o călătorie care e prezentată  în filmul „Living Without Money”.

16 ani mai târziu nu s-a uitat înapoi. Acum având aproape 70 de ani, Schwermer a luat o pauză în timpul şederii în Hamelin, pentru a discuta cu Business Insider despre motivele ce se află în spatele deciziei ei de a renunţa la tot.

Refugiată a celui de-al doilea război mondial, familia Schwermer a fugit din Prusia în Germania, în anii ’40. Tatăl ei avea o cafenea de succes şi angajase o dădacă şi un grădinar. „Duceam o viaţă foarte bună, dar am sfârşit ca plebea societăţii. Apoi am devenit din nou bogaţi şi a trebuit să apărăm asta. Întotdeauna a trebuit să mă justific, fie că eram bogaţi sau săraci. ”

De-a lungul vieţii, a devenit fascinată de găsirea unor modalităţi de a trăi fără bani.

Fostă profesoară şi psihoterapeut, Schwermer a format primul grup de schimburi al Germaniei, „Give And Take Central” în 1994. Grupul organiza servicii simple de babysitting sau de curăţenie în case, în schimbul bunurilor tangibile. „Am obsevat că aveam nevoie de bani din ce în ce mai puţin. Aşa că m-am gândit că pot trăi un an fără bani.”

Schwermer a încercat să trăiască fără bani de cel puţin patru ori, dar nu a reuşit în totalitate până când un prieten a rugat-o să stea acasă pentru trei luni. „Este momentul potrivit, mi-am zis. Acum o voi face. Am renunţat la tot.” Incluzând aici şi casa, pe care a vândut-o prima, alături de tot ceea ce nu avea loc într-o valiză mică.

Ce trebuia să dureze doar 12 luni a devenit viaţa ei, pentru următorii 16 ani. „Vroiam doar să fac un experiment  şi într-un an am remarcat o viaţă nouă. Nu vroiam să mă întorc la viaţa mea veche.”

Familia şi prietenii nu au fost pe aceeşi lungime de undă atunci când a adoptat ideea. Îşi vede cei 2 copii şi cei 3 nepoţi doar de câteva ori pe an, dar ea zice că s-au obişnuit cu stilul ei de viaţă du-te vino. „Sunt mândri acum de ceea ce fac. Este suficient pentru noi.”

După ce a divorţat de primul şi singurul ei soţ, acum 40 de ani, Schwermer nu s-a mai recăsătorit. „Multora dintre oamenii de vârsta mea le place să stea în grădină. Mie îmi place să mă plimb din loc în loc”, povesteşte aceasta.

La început a avut activităţi ciudate în jurul caselor în care stătea, cum ar fi grădinăritul sau spălarea geamurilor, pentru a-şi câştiga traiul.  Este o persoană care îşi împachetează foarte uşor lucrurile.

Când se schimbă anotimpul ea renunţă la hainele vechi şi aşteaptă ca altele noi să apară. Când apar, de obicei donate de gazde sau de prieteni, le numeşte miracole, mai degrabă decât donaţii. „Văd multe miracole în viaţa mea de zi cu zi. De exemplu, la început am găsit mâncare. Mă gândeam la lucruri şi apoi le găseam pe stradă sau oamenii veneau la mine şi mi le dădeau”, explică ea.

Acum, programul lui Heidemarie Schwermer este destul de strict. După o săptămână pleacă către un alt loc, de obicei vorbind la diferite evenimente din toată Europa, iar în ultimul timp promovându-şi documentarul.

Singura plată pe care o acceptă este o sumă de bani care să-i acopere călătoria cu trenul. „Întotdeauna mă gândesc cum aş putea să îmbunătăţesc viaţa în lumea asta. Sunt precum un pelerin al păcii. Merg din casă în casă pentru a-mi împărtăşi filosofia.”

Nu este o străină presei, dar un interviu acordta RAI TV, acum câţiva ani la Roma, a scos-o din joc. De atunci nu a mai acordat interviuri. „Pot îndura critici, dar când mi le spun în faţă, e greu.”

Prietenii devin adesea frustraţi datorită stilului ei de viaţă. A refuzat multe invitaţii de prelungire a vizitelor, chiar şi cele de a sta permanent. „Întotdeauna spun nu la ideea de a sta mai mult, pentru că nu pot. Simt că trebuie să plec. Este tot timpul treaba mea să fiu în lume printre oameni.”

În documentarul despre viaţa ei, „Living Without Money”, este văzută căutând resturi rămase în pieţele în aer liber, unde poate să le ceară vânzătorilor resturile nedorite sau să le găsească debarasate sau lăsate în mormane pe jos. Dar nu o numiţi persoană fără adăpost. „Nu mă puteţi compara cu alte persoane fără adăpost. Nu sunt agreaţi şi nici invitaţi în casa altor oameni.”

„Cred că este necesar să vedem că suntem toţi din aceeaşi fântână şi că lumea întreagă este un singur organism. Suntem mici celule şi trebuie să lucrăm împreună.

Traducere şi editare: Cătălina Rusin

loading...
Citește și
2 Comentarii
  1. Adrian spune

    Si in Romania sunt aproximativ 1 milion de rromani care traiesc la fel (din mila) fara bani. Asta datorita „milosteniei” noastre sau mai bine zis a naivitatii noastre.

  2. gicu spune

    SA O VAD PE DUDUITA TRAIND IN ROMANIA ,INBOLNAVINDU-SE SI SA FIE NEVOITA SA SE INTERNEZE.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.