Ne întoarcem la starea de sclavie?

0

„În lume necazuri veţi avea, din pricina Mea, căci vă vor ocărî şi vă vor prigoni pe voi, şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Iar când vor începe să fie toate acestea, prindeţi suflet şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră s-a apropiat. Îndrăzniţi deci, Eu am biruit lumea.”

(pasaj scris în Evanghelia de pe icoana împărătească a Mântuitorului Iisus Hristos, pictată de părintele Arsenie Boca)

 

În ultima vreme m-am gândit la ce înseamnă să fii prigonit în zilele noastre…  Cuvântul prigoană te duce cu gândul la urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva, la măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva, la asuprire, la persecuţie…

Şi mi-am pus întrebarea: pe noi, astăzi, cine ne asupreşte? Căci de bine de rău avem libertate de mişcare, de exprimare, de alegere, avem drepturi (dublate, cum este şi normal, de responsabilităţi)… şi totuşi starea „de a fi asuprit” nu pare să fie de domeniul trecutului, ci din contră, dăinuieşte.

Este suficient să privim chipurile celor pe care îi întâlnim în tramvai, la piaţă, la serviciu, oriunde.  Ceva trenează peste ei, ca o apăsare. Dacă îi întrebi, vor spune că îi asupreşte şeful – la serviciu, sau soţia/soţul – acasă, sau politicienii incapabili să conducă ţara, sau angajatul băncii care îi sună şi îi întreabă de rate, sau oricine altcineva…

În realitate, starea de asuprire vine din interior, iar oamenii din jur pe care îi credem persecutori sunt doar pionii de pe tabla de şah care ne ajută să conştientizăm unde ne aflăm, şi anume într-o stare de „suflet schilodit”.

Propriile gânduri sunt primii şi cei mai aspri asupritori ai noştri, cei care ne încovoiază şi ne fac să umblăm cu grumajii plecaţi, cu ochii în pământ, precum nişte sclavi. Nu e mare diferenţă între un latifundiar cu biciul în mână şi mintea noastră, atunci când este lăsată să ne conducă viaţa.

Practic, în mintea noastră se repetă în cercuri infinite tot ceea ce am acumulat de-a lungul timpului. Iar capul este atât de mic… şi nu mai avem nici un pic de spaţiu pentru a trăi!

Oamenii au învăţat să fie reci, să îi atingă pe alţii fără să îi atingă, să îi privească fără să vadă. Conversaţiile se reduc cel mai adesea la clişee: „Salut! Ce mai faci? Bine…” Dialogul nu are nici cea mai mică substanţă.

Şi toate aceste subterfugii au drept singură menire aceea de a evita întâlnirea cu alţii. Oamenii nu se mai privesc în ochi, nu se mai ţin de mână, nu mai încearcă să-şi simtă reciproc prezenţa, să curgă de la unii la alţii. Trăiesc în teamă, abia suflând, reci şi morţi, strânşi în corsetul lor mental. 

 

Viaţa poate fi trăită şi altfel

Trezirea începe cu o decizie: aceea de a conştientiza gândurile care ne trec prin minte. Nu ar fi rău ca, într-o bună zi, să ne aşezăm, să închidem uşa camerei şi telefonul mobil şi să notăm cu răbdare toate gândurile care ne „populează” mintea.

Vom fi surprinşi de ceea ce găsim… mult balast, foarte mult!

Un astfel de exerciţiu ne reaminteşte un lucru demult uitat, un lucru simplu, dar fundamental pentru a pune capăt tumultului de gânduri inutile. Mai ştiţi ce înseamnă „a respira profund”? Încercaţi să exersaţi, oricât de banală v-ar părea o astfel de recomandare.

Controlul minţii presupune o îngheţare a energiei vieţii, care nu mai poate pătrunde astfel în corp. Iar acest „fenomen” pe care îl practicăm atât de des ne răpeşte cea mai mare parte din vitalitatea noastră,  pe care am putea să o canalizăm către orice altă acţiune constructivă din viaţa noastră.

Aşadar, să ne dezlegăm nodul de la cravată şi să începem să respirăm, o dată, de două ori… de câte ori este nevoie ca să ajungem să trăim acea senzaţie de uşurare.

Mulţi oameni sunt ajutaţi în acest exerciţiu prin vizualizarea unor imagini liniştitoare, spre exemplu, imaginea ţărmului mării sau a unui câmp cu flori.

Conexiunea cu un astfel de loc, care poate fi real sau imaginar, are acelaşi rol pe care îl îndeplineşte un izvor cu apă răcoritoare pe timp de vară. Mai exact, ne alimentează. Cu cât reuşim să trăim mai profund această stare, cu atât suntem mai eliberaţi de „gălăgia” interminabilă a minţii. Astfel, putem coborî pacea peste gândurile noastre.

Pentru alţi oameni, exerciţiul funcţionează mai bine atunci când îşi concentrează atenţia asupra unei afirmaţii pozitive, pe care o îmbină cu etapele respiraţiei.

Un exemplu foarte util este acesta: „Inspir lumină”, rostit în gând, pe intervalul inspiraţiei, şi „Expir iubire” – în faza de expiraţie. Ambele faze ale respiraţiei necesită o implicare totală, a întregii noastre fiinţe, fiind făcute la un nivel profund şi total. Adică inspirăm îndelung, până ne simţim pieptul plin (şi e bine să vedem că această umplere se face cu o lumină strălucitoare, ca şi cum în pieptul nostru s-ar sălăşlui Soarele), şi, la fel, pe expiraţie, dăm afară tot aerul din noi, sub forma unui „curent” de iubire care porneşte din pieptul nostru.

 

Scuturaţi-vă umerii şi trăiţi liber

Un astfel de exerciţiu simplu, practicat o dată pe zi,  va produce efecte vizibile mai ales la persoanele cu tendinţă excesivă de control, care sunt întotdeauna nervoase şi care ascund în sine o mare agitaţie. Iar de cele mai multe ori, gândurile de vinovăţie asupra propriei persoane, dar şi asupra celorlaţi, sunt cauza principală.

Atunci când purtăm povara nenumăratelor „trebuie” şi „nu trebuie” pe care ni le-am impus noi sau cei din jur, ajungem să arătăm ca un personaj zdrenţuit şi chinuit care se luptă să ajungă în vârful dealului. „Mergi mai repede, încearcă mai mult, urcă până în vârf!” strigă „asupritorul” pe care îl purtăm pe umeri.

Dacă viaţa vi se pare o luptă continuă, de la leagăn şi până la mormânt, poate că a sosit timpul să vă scuturaţi umerii şi să vedeţi cum este să trăiţi liberi, descotorosiţi de povara gândurilor şi a grijilor voastre.

Poate aşa, vom vedea dimineaţa, în tramvai, mai multe feţe senine… Şi privindu-le vom auzi o voce interioară spunând: „Prindeţi suflet şi ridicaţi capetele voastre!”

CITITI SI

Ce ne facem cu “inflaţia” de… oameni FRUSTRAŢI?

 

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.