Cum se moare cu zile de la etnobotanice în România, în ciuda legii

0

– Fenomenul acesta al consumului de plante zise „etnobotanice” s-a cuibărit bine de tot în realitatea românească a zilelor noastre. Aproape că nu trece o zi fără a ne fi dat să aflăm, mai mult sau mai puţin voluntar, câte-o noutate de pe frontul fumigen al psihotropelor de origine vegetală. Ba câte-un adolescent luat cu targa şi bucşit de perfuzii pe la vreun spital de urgenţă, ba câte o ”vedetă” suspinând şi clipind voios sub efectul unor frunzuliţe sau floricele nevinovate chipurile şi aşa mai departe.

 

Zice-se că prin ţărişoara noastră dragă e deja legiferată interzicerea utilizării de astfel de substanţe, inclusiv pe internet, dar cu toate acestea aşa-numitele magazine de vise prosperă. S-a datără lege, pre numele ei nr. 194/2011, care se ocupă taman cu prohibiţia acestor „produse”.

Mai exact, cică se îngrijeşte de „combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de actele normative în vigoare”.

Situaţia poate părea stranie la prima vedere. Cum, domnule, dacă legea spune că nu, apăi nu să fie, nu-i aşa?

Păi, hai să vedem ce e cu legea asta. Numai din titlu, care sună neverosimil de aiuristic pentru o reglementare legală care se respectă, putem vedea lipsa de seriozitate a celor care au întocmit o asemenea adunare de vorbe. Ce e aia combaterea operaţiunilor bla bla bla? De ce nu e clar ca bună ziua: „interzicerea strictă”? Ce e aceea „produse susceptibile”? Susceptibilă poate fi şi floarea de tei, la urma urmei. Ba chiar şi aerul, ca are noxe de la eşapamentele automobilelor!

Doriţi să mergem mai departe, pe textul propriu-zis? N-are rost, mai bine ne uităm la rezultatele lui.

Cu toată legea, uzul acestor substanţe e aproape triplu faţă de acum trei ani. A crescut de la 250.000 la 800.000 de consumatori. Unii din aceştia nu mai ies în viaţă de pe porţile secţiilor de urgenţă unde sunt transportaţi după câte o prostie. Dincolo de orice, spitalizarea lor e şi o risipă de bani, medicamente şi materiale sanitare, o muncă în zadar a unor specialişti plătiţi înfiorător de prost.

Cum, peste 4% dintre români consumă droguri uşoare, cu toată legea care să interzică desfacerea acestor substanţe?

Întreb: în ce fel ne protejează această lege? Da, ştiu, îmi veţi reproşa că e bine să-mi văd locul meu, că doar n-oi fi mai breaz decât specialiştii celor două camere ale Parlamentului, care au adoptat legea. Vă răspund că aveţi dreptate.

Cu siguranţă că nu pot să-mi arog competenţe nici măcar apropiate de valoarea celor ale membrilor ori consultanţilor de specialitate ai Legislativului.

Dar nu mă puteţi opri să constat că sistemul legislativ românesc e unul ineficient, cu texte de lege care prezintă scăpări extraordinar de mari şi de dese, ce oferă nenumărate portiţe şi căi de eludare a actelor normative în vigoare.

Altfel spus, legi interpretabile şi imperfecte, aplicate ineficient şi selectiv, care fac ca din speranţele într-o viaţă mai bună ale populaţiei cu adevărat oneste din această ţară să se aleagă praful!

Dacă s-ar lua drept model rigurozitatea şi înaltul profesionalism dovedit de autorii textelor contractelor comerciale ale „băieţilor deştepţi” din energie, de exemplu, acte de înţelegere mutuală cu articole ce cuprind exprimări fără echivoc, definiţii exhaustive şi clauze fără nici o scăpare, care stau aşadar drept şi nu pot fi anulate, ci eventual doar atacate pe flancuri, indirect, am avea legi echitabile, eficiente şi coerente.

Cât despre modul în care se aplică ele… Să facem, dară, şi o uşoară trecere în revistă a modului în care se pun în practică textele actelor normative în aceasăt ţară. Unde, pentru că ai furat o găină sau ai intrat cu sapa un metru pe tarlaua unui ciocoi din acesta de tip nou, primeşti 5 ani de închisoare cu executare, iar dacă subtilizezi milioane sau dacă spulberi cu maşina o întreagă familie ai şanse să scapi fără o zi de puşcărie.

Telenovela Năstase – Trofeul Calităţii e o excepţie care are logica ei. Şi chiar şi aici, pentru milioane de euro furate l-au „premiat” pe arogant cu abia doi ani de „master”.

Unde-i lege nu-i tocmeală, ziceau unii, mai demult. Degeaba. Nu mai e cazul. Legile în România postdecembristă sunt taman ca lacătele la porţi: pentru fraieri.

Ion  SCUTARU

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.