Beatrice Rancea: La Iaşi, Opera a început să existe cu un suflu nou

0

Beatrice Rancea, managerul Operei Naţionale Române din Iaşi, a acordat un interviu AGERPRES în care vorbeşte despre proiectele pe care intenţionează să le pună în scenă la Opera ieşeană şi, în acelaşi timp, despre dificultăţile financiare cu care se confruntă instituţia.

AGERPRES: Cum se împacă rolul de manager cu cel de artist sau de regizor?

Beatrice Rancea: Ca artist am avut mult de pierdut pentru că, evident, stând aici nu am avut cum să onorez contractele mele ca regizor. Pe mine mă reprezintă munca de regizor, este lucrul care mă satisface cel mai mult. Din păcate, de când sunt aici (la Opera Naţională Română Iaşi, n.r.) am renunţat la cinci contracte de teatru şi de operă pentru că nu aveam cum să lipsesc de la birou fiind în primul an. Pentru un spectacol pe care-l montezi trebuie să stai în oraşul respectiv şi să lucrezi non-stop.

Nu aş fi reuşit să conduc Opera din Iaşi prin telefon. Singurul avantaj, ca artist, a fost că spectacolele montate aici au avut nevoie de un interpret de vârsta mea, respectiv, pentru mama din ‘Nunta Însângerată’ (spectacol coupé după piesa cu acelaşi titlu a dramaturgului Federico Garcia Lorca, n.r.), persoana în vârstă din spectacolul teatru-dans ‘Bal’, spectacolul de teatru-dans ‘Kabaret – Nostalgie în două părţi’. M-am bucurat foarte mult ca măcar aşa să am contact cu scena, chiar dacă nu mi-am imaginat ca la aproape 51 de ani să fiu iar pe scenă.

Nu am mai dansat din ’90 şi nu mi-aş fi imaginat să dansez din nou pe scenă, dar mi-a făcut o mare plăcere să revin. Ca regizor nu am cum să lucrez, din păcate, datorită Codului Penal care prevede că noi, ca manageri, nu avem voie să montăm întrucât nu putem să ne plătim ca şi creatori.

Aş face lucrul ăsta chiar şi fără bani, pentru că cel mai mult îmi doresc să apar ca regizor pe scenă, cu atât mai mult alături de soliştii şi corul nostru. Mi-aş fi dorit foarte tare să lucrez alături de ei şi ei îşi doresc şi nu înţeleg de ce nu e posibil.

AGERPRES: Sunteţi de un an manager al Operei Naţionale Române din Iaşi. Care este cea mai importantă realizare a instituţiei pe care o conduceţi?

Beatrice Rancea: Faptul că într-un timp atât de scurt publicul este aproape de Operă. Satisfacţia mea e că sunt oprită pe stradă sau la spectacole de persoane pe care nu le cunosc, dar care vor să-mi transmită că aici, la Iaşi, Opera a început să existe cu un suflu nou, că se simte că publicul este foarte numeros la spectacole.

Din septembrie am jucat cu casa închisă cu o săptămână-două înainte de reprezentaţie. Au fost şi două excepţii, atunci când biletele s-au vândut exact în ziua spectacolului. Asta este cea mai mare realizare vizibilă pentru spectatori: Opera a început să existe din nou în Iaşi după o perioadă în care nu a mai fost atenţia publicului.

AGERPRES: Ce noutăţi va aduce viitoarea stagiune?

Beatrice Rancea: Avem cele două proiecte importante cu Andrei Şerban: spectacolele de operă şi balet ‘Indiile galante’, de Jean Phillipe Rameau şi ‘Troienele’, după Euripide. Este prima oară când se lucrează în România o operă de o asemenea anvergură aşa cum sunt ‘Indiile galante’, o operă baroc, un stil foarte greu de lucrat, unic în felul lui de a fi cântat. Din punct de vedere al soliştilor, al orchestrei, al scenografiei şi coregrafiei este o desfăşurare de forţe extraordinare.

E un spectacol pe care noi îl reluăm după ce Opera Garnier (din Paris, n.r.) l-a interpretat cu mare, mare succes. Este montarea de la Opera Garnier. Suntem pe ultima sută de metri de a definitiva contractul şi cu coregrafa (spectacolului de la Garnier, n.r.), Blanca Li, un nume de referinţă. Mariana Drăghici, o mare scenografă de la Hollywood şi Broadway, este cea care a realizat costumele şi decorurile.

Va fi un spectacol cum nu s-a mai văzut pe o scenă din România din niciun punct de vedere. De asemenea, vom relua „Troienele”, după Euripide, tot în regia lui Andrei Şerban. Este un spectacol unic pe care reuşim să-l realizăm după 20 de ani.

În deschiderea stagiunii următoare pregătim în premieră, fiind Anul Caragiale, spectacolul de balet ‘D-ale Carnavalului’, în coregrafia şi regia maestrului Tugearu, pe o muzică senzaţională: romanţe, muzică lăutărească, românească. Este o ambianţă fantastică a spectacolului.

Nu numai că este an Caragiale, este prima oară când ‘D-ale Carnavalului’ se montează pe balet. E foarte greu ceea ce are de făcut Ioan Tugearu. Cu acest spectacol vom aniversa cei 55 de ani de balet din Iaşi, după ce anul trecut am aniversat cu ‘Tosca’ 55 de ani de existenţă a Operei din Iaşi.

Pregătim o gală de operă şi balet pentru săptămâna de deschidere a sălii (Teatrului Vasile Alecsandri, instituţie unde funcţionează şi ONRI, n.r.), pentru că ne dorim ca toate compartimentele să fie reprezentate în această gală.

Mă refer la orchestră, solişti, cor şi balet. Ne dorim să oferim publicului în septembrie o replică la spectacolul de deschidere a stagiunii Operei, care a avut loc în faţa teatrului, cu soliştii şi orchestra Operei. Sperăm să adunăm tot 5.000 de persoane cât au fost anul trecut. Bineînţeles, şi în stagiunea viitoare vor apărea pe cât posibil spectacolul din repertoriul actual, mai puţin însă numeric pentru că şi Teatrul Naţional pregăteşte spectacole şi premiere importante pentru public.

AGERPRES: Aţi readus publicul în sala de spectacol şi să jucaţi cu casa închisă. A fost greu pentru o perioadă de criză să faceţi aceste transpuneri noi?

Beatrice Rancea: Din păcate e foarte greu. Opera din Iaşi are cel mai mic buget din ţară, pentru că am moştenit bugetul fostelor direcţii. Acestea au demonstrat o proastă administrare şi anul trecut au returnat 2 miliarde de lei, iar acum trei ani 3 miliarde de lei. Din păcate, avem jumătate din bugetele altor instituţii din ţară, iar eu trebuie să cer alocarea de fonduri.

Trăim o situaţie atipică la Iaşi. Am jucat şase ani într-o Casă de Cultură în care s-a investit foarte puţin, nu s-a achiziţionat nimic, nici proiectoare, costume, decor.

Totul a funcţionat la minima rezistenţă. Noi funcţionăm pe scenă cu costume şi decoruri de 40-50 de ani, de când au fost primele spectacole de operă la Iaşi. Avem nevoie de mai mulţi bani. De când sunt manager mă lupt cu toată fiinţa mea pentru a determina Ministerul Culturii să ne acorde acea atenţie de care Opera ar avea nevoie.

Îmi doresc ca bugetul nostru să ajungă la nivelul instituţiilor similare din ţară. Dacă nu există o suplimentare de buget şi o alocare normală, nu ai cum să-ţi realizezi ceea ce ţi-ai propus. Poţi să fii cel mai mare manager, dacă nu ai bani, nu ai cum să faci producţii.

AGERPRES: Anul trecut, la începutul stagiunii, aţi înfiinţat corul de copii Juniorii Operei. Pentru noua stagiune ce proiecte aveţi pentru copii? Cum veţi atrage publicul tânăr spre spectacolul de teatru şi balet?

Beatrice Rancea: Avem în proiect foarte multe spectacole interesante pentru copii. Am discutat cu regizori ca din ianuarie 2013 să avem spectacole pentru copii. Unul dintre proiecte este ‘Sunetul Muzicii’, unde va cânta corul de copii al ONRI. Premiera va fi în ianuarie, deşi spectacolul este gata de pe acum din toate punctele de vedere.

E un spectacol care va prinde sigur la copii. Avem în plan, o dată cu deschiderea sălii (Teatrului Naţional Vasile Alecsandri – n.r.), ca din toamnă să înfiinţăm baletul pentru copii. Vom avea ‘Motanul încălţat’, ‘Crăiasa zăpezii’. Singurele probleme importante nu sunt lipsa de idei, ci banii.

Dacă am bani, pot face absolut toate lucrurile pe care mi le doresc pentru spectatori şi pentru publicul larg. O operă nu poate funcţiona cu un buget mai mic ca al unui teatru. O piesă poate avea un spectacol în trei sau douăzeci de personaje, dar niciodată o piesă de teatru nu va avea 260 de costume, cât sunt în Indiile Galante, sau 150 de costume câte sunt în ‘Sunetul muzicii’.

AGERPRES: Care este întrebarea care nu i s-a adresat până acum doamnei Beatrice Rancea?

Beatrice Rancea: Câte ore dorm eu pe noapte. Nu îşi imaginează nimeni că am nopţi în care dorm o oră-două atunci când montez un spectacol sau gândindu-mă cum să fac rost de bani ori de sponsori în cazul în care Ministerul (Culturii, n.r.) nu-mi acordă banii de care am nevoie. Sunt multe întrebări, dar în general am spus tot ceea ce interesa publicul despre mine.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.