Leul, încotro?

– Românii sunt în stare de şoc: cursul de referinţă anunţat pe 9 iulie 2012 de BNR pentru euro a atins un nou maxim istoric: 4,5275 lei. În acelaşi timp, moment istoric pentru dolar care atinge un nou palier fiind evaluat la finalul şedinţei din 9 iulie la 3,6848 lei. Deşi dealerii susţin că banca centrală îşi face simţită prezenţa în continuare, însă cu intervenţii mai discrete comparativ cu săptămâna trecută, moneda naţională pare a fi în cădere liberă.

În aceste condiţii întreaga populaţie îşi pune o singură întrebare: până unde se poate deprecia moneda naţională în raport cu euro şi dolar?

 

Un contex nefericit pentru moneda naţională

La jumătatea lunii mai, trăgeam un semnal de alarmă anunţând posibilitatea ca moneda unică să se vândă pe piaţa de la Bucureşti cu o valoare apropiată de 4,46 lei.

Semnalam la acea dată că analiştii economici considerau nivelul de 4,46 lei/euro ca fiind un nivel critic de la care BNR ar putea interveni agresiv pentru a le reaminti jucătorilor de forţă pe care o poate avea banca centrală pe piaţa locală. De asemenea, avertizam că este aproape imposibil de evaluat, în contextul local şi internaţional în care evoluează moneda naţională, care este preţul corect pentru 1 Euro.

Numai că din acel moment contextul s-a schimbat sensibil.

Pe plan internaţional incertitudinea legată de soluţiile avansate de liderii europeni pentru controlul crizei datoriilor suverane nu a făcut decât să doboare moneda unică în raport cu dolarul american.

Astfel, s-a ajuns ca pe 9 iulie, paritatea EUROUSD să coboare din nou sub valoarea de 1,23.

Motivele accelerării mişcării de depreciere a monedei unice în raport cu cea americană ţin, în special, de evoluţiile de moment din pieţele financiare.

Printre acestea se poate spune că definitorii au fost ultimele decizii de politică monetară a BCE care a coborât dobânda de referinţă la cel mai scăzut nivel din istoria acesteia (0.75%), sistarea programului de achiziţii de obligaţiuni emise de statele din zona euro, precum şi neangajarea în cea de a treia fază a programului de finanţare pe termen lung a băncilor europene.

Prima consecinţă a acestor decizii a fost explozia dobânzilor la care se pot împrumuta Spania (7%) şi Italia (6%), situaţie ce poate deveni critică pentru costurile finanţării acestor state.

Asta a făcut că euro să fie supus presiunii la vânzare, iar după doborârea, pe 6 iulie, a palierului de 1,2289, analiştii se aşteaptă chiar şi la atingerea nivelului 1, 2210 sau, în cel mai pesimist scenariu, cel de 1,1877$ (cel mai scăzut nivel din primăvara lui 2010).

Citeste si:  Colindele româneşti în ceată bărbătească, în Patrimoniul cultural imaterial UNESCO

Revenind la România, criză politică traversată de aceasta după preluarea conducerii statului de către USL şi suspendarea preşedintelui Traian Băsescu este principalul catalizator al evoluţiei descendente a monedei naţionale.

Şi asta pentru simplu fapt că, în situaţii de criză politică, investitorii părăsesc în grabă zona şi se îndreaptă către pieţe mai sigure.

Acest fapt nu a făcut decât să accelereze deprecierea leului demarată prin decizia de intrare în insolvenţă a Hidroelectrica – indiferent de motivaţia avansată de guvernanţi – pune sub semnul întrebării întreg programul de privatizare anunţat de executivul de la Bucureşti, investitorii punându-şi serioase întrebări legate de solvabilitatea celorlalte companii anunţate a fi privatizate până la finele anului 2012.

Situaţia nu poate avea decât o singură consecinţă: investitorii îşi retrag banii şi transformă lei în euro, ceea ce pune presiune suplimentară pe curs.

Dacă la aceasta adăugăm scoaterea din ţară de către bănci a unor sume importante solicitate de băncile mamă pentru asigurarea cerinţelor de capital impuse de acordul Basel III, este şi normal că evoluţia monedei naţionale în raport cu cea europeană să aibă un singur sens: descendent.

 

Ce face BNR?

Multe priviri se întorc în aceste moment către BNR, sperând că aceasta va interveni în forţă pentru a calma spiritele în piaţa valutară.

Chiar dacă analiştii sperau ca în momentul depăşirii pragului de 4,46 BNR îşi va arăta muşchii şi va repune lucrurile în ordine, evoluţia nu a fost chiar cea aşteptată.

Intervenţia BNR – nerecunoscută oficial – a dezamăgit piaţă ca amploare, BNR nefiind dispusă să-şi consume prea multe gloanţe pentru clamarea cursului.

O atitudine prudentă, dictată însă de o sumă de elemente dintre care principalele ţin atât de criză politică cât şi de “sfaturile” FMI de a nu interveni în piaţă.

Sfat imposibil de neglijat în condiţiile în care 2012 este anul în care se va trece la rambursarea ratelor de capital aferente programului de 20 miliarde euro, pe lângă plata, aflată deja în curs, de dobânzi şi comisioane. (De exemplu, BNR are de achitat la începutul lui august 2012 şi noiembrie 2012 două raţe de peste 600 milioane euro către FMI). Sumele sunt modice la scara statală, de ordinul a 173 milioane euro către FMI şi 148 milioane euro către UE.

În plus, în trimestrul patru al acestui an vom începe să resimţim presiunea accentuată a plăţilor externe. Şi peste 40% din datoria pe termen mediu a României este scadentă până la finele lui octombrie 2012.

Evident, nu vor exista bani pentru plăti de o asemenea amploare din încasările bugetare, ceea ce va impune contractarea unor noi împrumuturi.

Citeste si:  JO 2014: La Soci începe oficial ediţia a XXII-a a Jocurilor Olimpice de iarnă

Situaţia este complicată de planificarea plăţilor deja amânate către bugetarii ce au obţinut decizii definitive privind plata unor drepturi salariale în litigiu sau de OUG 62/2010, prin care se suspendă pe o perioadă de 2 ani la plată titlurile prevăzute pentru despăgubirea foştilor proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv prin Legea nr. 247/2005. Valorificarea titlurilor de despăgubire emise se poate face prin conversia în acţiuni ale Fondului Proprietatea, dar cei care nu marşează la pierderea de bani inerentă, vor primi sumele cuvenite tot în 2012.

În acelaşi timp, din 2013, nu numai BNR va plăti datoria către FMI, ci şi Ministerul Finanţelor, pentru partea cu care a finanţat deficitul bugetar.

Numai că în 2013 şi 2014, serviciul datoriei publice către creditorii externi va creşte la câte 1,2 miliarde de euro, pentru că 2015 să aducă un vârf de plată, cifrat la 1,8 miliarde euro, echivalent cu 1,5% din PIB-ul actual!

Asta face obligatorie refinanţarea prin noi împrumuturi şi va constitui un factor esenţial pentru posibilitatea de a transfera către populaţie, prin salarii, pensii şi ajutoare sociale, o parte din presupusa creştere economică robustă care ar urma să se înregistreze din 2012 încolo.

Altminteri, am putea ajunge să muncim mai mult dar să nu primim nimic în plus, toate beneficiile urmând să fie înghiţite de dobânzi. Este exact rolul acordului de eventuală finanţare (de tip precautionary) din partea FMI, UE şi Banca Mondială, dacă cererile din piaţă vor ajunge “să sară calul”.

Una peste alta, în 2012, România va trebui să facă rost de 71,8 miliarde lei (cam 17 miliarde euro) pentru a-şi achita ratele scadente, dobânzile şi comisioanele aferente creditelor contractate.

Suma în cauză reprezintă estimarea oficială a Ministerului Finanţelor şi se împarte în 60,8 miliarde lei rate şi aproape 11 miliarde lei dobânzi şi comisioane.

Tradus în termeni de PIB, 2% din Produsul Intern Brut se vor duce pentru doar păstrarea datoriei publice la acelaşi nivel. Aceşti bani sunt efectul permanent al banilor deja împrumutaţi de România şi ţin cont de ipoteza păstrării echilibrelor macroeconomice în limite rezonabile.

În acelaşi timp, 11% din PIB reprezintă volumul creditelor care vor trebui „rostogolite”, adică vor fi achitate prin substituirea lor cu altele noi, la condiţiile actuale ale pieţei de capital. De aceea, este foarte important să avem o imagine cât mai bună şi să arătăm seriozitate în utilizarea banilor, preferabil pentru sporirea capacităţii ulterioare de rambursare.

 

„Oamenii politici trebuie să înţeleagă că mai sunt şi alte priorităţi în această ţară “

Acesta este semnalul transmis de Consiliul Investitorilor Străini către politicienii români manifestându-şi astfel îngrijorarea faţă de evoluţiile recente de pe scena politică a României care ar putea afecta stabilitatea şi creşterea economică, precum şi imaginea ţării pe pieţele internaţional.

Citeste si:  Piaţa bunurilor de folosinţă îndelungată, în scădere cu 15% în trimestrul 2 din 2010

„Acţiunile clasei politice din aceste zile aduc noi incertitudini peste cele deja existente şi au ca efect scăderea încrederii consumatorilor şi investitorilor. Lipsa de stabilitate şi predictibilitate sunt bariere importante pentru investitori, iar acestea pot produce efecte cu atât mai grave acum, când România are atâta nevoie de capital”, susţine preşedintele organizaţiei Steven van Groningen, care este şi CEO Raiffeisen Bank.

El aminteşte că membrii Consiliului Investitorilor Străini au investit sume importante pe termen lung şi vor continua să fie prezenţi în România, chiar şi după ce mandatele actualilor politicieni se vor încheia. „Nu se pune problema unor retrageri de capital din România. Investitorii sunt interesaţi să continue să investească în România, pentru că potenţial pe termen lung există”.

Oare aşa să fie? Ca şi acum o lună de zile, pentru o evaluare a posibilei evoluţii în continuare a cursului de schimb, am apelat la elemente de analiză tehnică ce permit extrapolarea datelor existente diminuând influenţa considerentelor economice fundamentale enunţate mai sus.

Dacă este să ne raportăm la cum a evoluat paritatea EURORON în ultimele zile la intervale de 30 de minute (graficul 1) se poate observa că acesta se află la apexul unei formaţiuni grafice, un triunghi a cărui “spargere” poate genera două scenarii de evoluţie.

Într-un scenăriu “optimist”, paritatea poate ajunge la valori maxime de 4,5743, iar în cazul unui scenăriu pesimist euro poate cobora la o valoare de aproape 4,4099 lei.

Referindu-ne la evoluţia aceleiaşi parităţi pe intervale de timp zilnice (vezi graficul 2), situaţia este puţin diferită. Luând în calcul aceleaşi elemente care le luăm în mai, preţul a reuşit să trecă peste 4,5181 şi are un prim obstacol la 5,5361.

Depăşirea acesteia deschide calea către 4,5546, o valoare destul de improbabilă ţinând cont de evoluţia abruptă din ultimele zile. În aceste condiţii, nu este exclus ca în perioada care urmează moneda naţională să se stabilizeze ca evoluţie între 4,52 – 4,535.

Dacă însă criză politică se agravează nu trebuie exclusă nici chiar o valoare care să treacă de 4,6 lei. Oricum, provocarea aflată în faţa BNR este deosebită, iar dacă aceasta nu se va bucura de sprijinul forţelor politice pe fondul agravării tensiunilor financiare, orice este posibil!

Dănuţ Dudu

Citește și
1 Comentariu
  1. costel spune

    55% reprezinta ECONOMIA DUBTERANA!!!!!!Leul este ATACAT de MULTI…….

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close