CCR: Modificarea Legii Educaţiei încalcă dreptul privind autonomia universitară şi cel de proprietate privată

Curtea Constituţională a României (CCR) arată, în motivarea deciziei din 27 iunie, că modificarea Legii Educaţiei Naţionale încalcă dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate privată şi cel privind autonomia universitară.

CCR a publicat, joi, pe site-ul instituţiei, motivarea deciziei din 27 iunie prin care a admis sesizarea formulată de Traian Băsescu şi a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile legii pentru modificarea şi completarea Legii Educaţiei Naţionale 1/2011.

„Dispoziţiile legale criticate operează, în fapt, o dublă expropriere, a instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale, în favoarea fondatorilor. Acest lucru se realizează prin introducerea menţiunii conform căreia patrimoniul acestor instituţii este proprietatea privată a fondatorilor.

Practic, prin această lege este transferat fondatorilor, atât patrimoniul lor iniţial (alcătuit din drepturi şi obligaţii) considerat ca făcând parte, în continuare, din patrimoniul lor general, cât şi patrimoniul dobândit de instituţiile de învăţământ superior particulare şi confesionale, ulterior înfiinţării lor”, se spune în motivare.

Judecătorii susţin că instituţiile menţionate sunt persoane juridice al căror patrimoniu este constituit în condiţiile legii şi al căror drept de proprietate este garantat de Constituţie.

„Astfel, având în vedere că în patrimoniu se regăseşte şi dreptul de proprietate, aceste dispoziţii legale încalcă atât dispoziţiile art.44 alin.(2) potrivit cărora ‘Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular’, cât şi prevederile art. 44 alin.(3) conform cărora ‘Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire'”, precizează Curtea.

CCR menţionează că pentru aceleaşi considerente sunt neconstituţionale şi dispoziţiile care stipulează faptul că, în caz de desfiinţare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare revine fondatorilor.

„Mai mult, prin faptul că se condiţionează dreptul de dispoziţie asupra bunurilor acestor instituţii de acordul fondatorilor se realizează o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate care nu se încadrează în condiţiile impuse de art. 53 din Constituţie.

De asemenea, prin restrângerea dreptului de dispoziţie al instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale se ajunge şi la încălcare autonomiei lor universitare”, mai menţionează CCR.

Judecătorii subliniază că, de altfel, întreaga lege de modificare îi consideră pe fondatori proprietarii instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale, or legea se referă la patrimoniu care cuprinde drepturi şi obligaţii.

În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile potrivit cărora Curtea se pronunţă atât asupra prevederilor menţionate în sesizare, cât şi asupra celor de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate, CCR şi-a extins controlul şi asupra dispoziţiilor întregii legi de modificare a Legii Educaţiei.

„Astfel, dispoziţiile art.128 alin.(2) lit.b) din Legea nr.1/2011 modificat prin articolul unic pct.4 din legea criticată, care prevăd că ‘situaţiile de conflicte de interese şi incompatibilităţi, incluzând prevederea că în universităţile de stat nu pot avea în acelaşi timp funcţii de conducerea în aceleaşi organisme sau în organisme aflate în relaţii directe de subordonare persoane având calitatea de soţ, soţie, rude şi afini până la gradul al III-a inclusiv’, sunt de natură să afecteze principiul unităţii autonomiei universitare pentru că exclud de la aplicarea respectivelor prevederi instituţiile de învăţământ superior particulare şi confesionale”, se arată în motivare.

Totodată, se mai precizează că articolul care se referă la desemnarea rectorului universităţilor de stat, excluzând din sfera sa de aplicare universităţile particulare, este de natură să aducă atingere unităţii autonomiei universitare, prin aceea că lasă nereglementată modalitatea de desemnare a rectorului la instituţiile de învăţământ particulare şi confesionale.

CCR menţionează că este afectată aceeaşi unitatea a autonomiei universitare prin faptul că se creează o nouă funcţie de conducere în cadrul universităţilor particulare, şi anume aceea de preşedinte al universităţii care este şi preşedintele Consiliului de administraţie.

Curtea a mai reţinut faptul că nu se poate face o diferenţiere a regimului juridic aplicabil învăţământului superior în funcţie de forma de proprietate.

„Calitatea actului de educaţie din instituţiile de învăţământ superior nu poate fi asigurată decât dacă există o reglementare unitară. De asemenea, se constată că dispoziţiile care prevăd că mandatele în curs ale organelor de conducere ale universităţilor se exercită, până la finalizarea lor, în condiţiile în care au fost obţinute în ceea ce priveşte drepturile, obligaţiile, compatibilităţile şi incompatibilităţile, sunt retroactive, încălcând art.15 alin.(2) din Constituţie privind principiul neretroactivităţii legii civile”, se mai spune în motivare.

De asemenea, Curtea mai susţine că actul normativ criticat nu respectă nici cerinţele impuse de Legea privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

„Astfel, Curtea constată că reglementarea criticată, prin nerespectarea normelor de tehnică legislativă, determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii”, se mai arată în motivare.

În dezacord cu soluţia majoritară, preşedintele CCR, Augustin Zegrean, şi judecătorul Petre Lăzăroiu, au formulat opinie separată, apreciind că obiecţia ar fi trebuit respinsă deoarece răspunderea patrimonială revine fondatorilor, singurii susceptibili de a garanta cu averea lor personală pentru pasivul neacoperit al instituţiei de învăţământ superior particulare ori de câte ori aceasta îşi va înceta activitatea prin desfiinţare, dizolvare sau lichidare.

„Este totalmente discriminator şi de neacceptat ca autonomia universitară să fie evaluată diferit: înainte de acreditarea instituţiei de învăţământ superior particulare cu o anumită unitate  de măsură, când dreptul de proprietate asupra întregului patrimoniu al acesteia aparţinea fondatorilor, şi cu o altă unitate de măsură după momentul acreditării, mai ales în situaţia în care, dacă s-a dorit o nouă viziune asupra acestei autonomii, legea ar fi trebuit să oblige instituţiile de învăţământ superior particulare ce urmau a fi acreditate să întocmească un raport de evaluare de către evaluatori neutri asupra patrimoniului existent la data acreditării”, susţin cei doi judecători.

Decizia CCR este definitivă şi obligatorie, se comunică preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial.

Loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.