EUR
4,85 RON
(-0.23%)
USD
4,34 RON
(+1.23%)
GBP
5,41 RON
(-0.1%)
CHF
4,56 RON
(+0.23%)
BGN
2,47 RON
(-0.03%)
BYN
1,68 RON
(+1.23%)
CAD
3,10 RON
(+0.67%)
RSD
0,04 RON
(+0.01%)
AUD
2,68 RON
(-0.38%)
JPY
0,04 RON
(+1.07%)
CZK
0,18 RON
(+0.29%)
INR
0,06 RON
(+1.08%)

 

Ai mult de lucru, şi cu toate acestea te simţi plictisit?

Plictiseala este surpinzător de stresantă. Iar atunci când oamenii sunt ocupaţi, dar totuşi plictisiţi, este şi mai stresantă. Câţi dintre voi simt asta? Eu, cel puţin, şi cred că şi tu, scrie Mark de Rond pe HBR Blog Network (Harvard Business Review)

După cum arată, viaţa mea la locul de muncă ar trebui să fie destul de cativantă. Călătoresc de 2 ori pe lună în locuri exotice, precum Kuala Lumpur, Doha, New York şi Helsinki pentru a le preda managerilor de top. Scriu cărţi şi articole, dau interviuri pentru ziare şi la radio. Ajung să cunosc oameni interesanţi din păturile superioare ale societăţii. Am fost suficient de norocos încât să câştig nişte premii destul de prestigioase. Am ocazia să petrec luni întregi cu echipe de performeri adevăraţi în medii unice precum eltia sportului sau spitale de război. Am mai multe proiecte decât pot onora. Sunt ocupat. Şi sunt plictisit.

Incapabil să ies din melancolie, mi-am luat inima în dinţi şi i-am spus şefului meu. Ca un om foarte înţelept, mi-a spus: „Bine… ia-ţi anul sabatic şi fă ceva diferit”.

Banuiesc că  şi-a dat seama că plictiseala mea nu se datoarează faptului că nu am ceva de făcut, ci pentru că nu am nimic care să mi se pară că merită să-l fac. Noi, fiinţele umane suntem dependente de importanţă, iar semnalele acestui tip de plictiseală existenţială sunt tratate necorespunzător.

Amuzant este că, dacă plictiseala s-ar datora numai lipsei de lucruri de făcut, ar putea fi eradicată simplu, dându-le oamenilor mai multe sarcini. Chiar şi sarcinile relativ banale ar putea ajuta la atenuarea sentimentului de inutilitate totală.

Dar dacă oamenii nu simt că ceea ce li s-a cerut să facă este cu adevărat important, mai mare decât ei înşişi, nu va funcţiona decât pe termen scurt.

De asemenea, dacă plictiseala ar fi rezultatul exercitării unei activităţi captivante pe o perioadă mai lungă de timp, atunci noutatea dispare, încântarea la fel, şi atunci plictiseala ar putea fi îndepărtată oferindu-le oamenilor ceva nou de făcut.

Acest tip de plictiseală este în mod deosebit acută în cazul performerilor de top şi al oamenilor care acceptă rapid sarcini noi, dar se plictisesc imediat de ele. Există câteva modalităţi prin care poate fi eradicată: rotaţia posturilor, training-uri pentru sporirea abilităţilor sau un portofoliu mai larg de activităţi.

Dar cum ne reparăm vieţile profesionale dacă suferim de plictiseala, care apare atunci când avem mai mult decât suficiente activităţi care să ne ţină ocupaţi toată ziua, dar nimic nu ni se mai pare important?

Eu am fost noroc, am avut un şef care mi-a înţeles problema, mi-am permis luxul de a-mi lua un an sabatic, pe care nu-l are majoritatea oamenilor şi am putut face ceva complet diferit.

Se pare că unica soluţie evidentă pentru a scăpa de plictiseala existenţială este să le dăm oamenilor ceva de făcut care să li se pară cu adevărat important.

Discuţiile despre lipsa de sens a sarcinilor de la locul de muncă sunt destul de frecvente. Este acea plictiseală pe care filosoful Kierkegaard  a etichetat-o drept  rădăcina tuturor relelor.

De fapt, eu îi întreb adesea pe manageri: dacă organizaţia voastră ar dispărea peste noapte, în afară de cei de care depindeţi financiar, de cine v-ar mai păsa? Există multe variaţii ale acestor întrebări existenţiale şi, fără dubiu, le vei avea şi tu, dar scopul lor este mereu acelaşi: să-i facă pe oameni să realizeze că ceea ce fac în fiecare zi este cu adevărat important.    

Ţi-ai adresa singur această întrebare? Dacă o muncă importantă este o cerinţă care, pe moment, nu se poate îndeplini,  de ce să nu dezvolţi o pasiune în schimb?

De ce credeţi că mulţi dintre cei care au realizat destul în viaţa personală, mai au şi altă viaţă, sau competenţe şi abilităţi într-un domeniu care nu este conex rutinei zilnice? De exemplu, în domeniul meu de activitate, unii dintre cei mai respectaţi profesori de business sunt destul de realizaţi şi în alte zone. James March de la Stanford e poet, Jean Bartunek de la Boston College este călugăriţă, David Boje de la New Mexico State University este fierar, iar Mary Jo Hatch de la University of Virginia este pictoriţă.

La lipsa de sens ar mai fi şi o altă soluţie, deşi mai greu de aplicat.

Aşa cum spune Jonathon Sacks, sursa nemulţumirii noastre poate să fie chiar faptul că ne concentrăm atenţia doar asupra noastră. Aşa că, ce-ar fi dacă ne-am muta atenţia asupra celorlalţi? Ar putea fi aceasta cheia către o viaţă profesională plină de sens? Putem să facem asta concentrându-ne atenţia pentru a crea oportunităţi pentru ca cei cu care lucrăm să facă un pic de progres în fiecare zi, oferindu-le ceva care să-i facă să se simtă bine. Poate că asta este cu adevărat o provocare?

Traducere şi editare: Cătălina Rusin

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata