Cum ne facem de râsul lumii

– România ultimilor douăzeci şi ceva de ani a intrat în conştiinţa lumii, spre imensa nefericire a celor cărora le pasă cu adevărat, nu prin aspecte de invidiat, ci prin stări de fapt, prin comportamente şi atitudini de plâns, de la cel mai de jos nivel, până la cei care ne reprezintă oficial pe plan extern.

 

Ce anume ne face oare să nu mai fim uneori atât de mândri că suntem români? Cred că putem identifica unele din cauze.

 

1. Aş începe cu lipsa de cultură şi de caracter, cu primitivismul spiritual al multora dintre cei care ne conduc. În general, putem remarca absenţa calităţilor reale de lideri ale acestora, mai ales la un asemenea nivel.

Partidele politice, prin ”grija” celor care le diriguiesc, au proasta reputaţie de a promova drept candidaţi şi indivizi din categoria murăturilor intelectuale, tot ghiolbanul, toţi Păturicii îmbogăţiţi peste noapte Dumnezeu ştie cum, singurul criteriu fiind zgomoţeii care se aud răsunând vesel din buzunarele de popă ale acestora.

Nu mai contează că aceştia posedă ori ba necesarele calităţi precum priceperea, buna intenţie, motivaţiile spirituale, puterea de muncă etc. Iar dacă la cultură nimeni nu poate afirma totuşi că sunt cu toţii suferinzi, în ce priveşte trăsăturile de caracter ale politicienilor români, desprinse din comportamentele din ce în ce mai alterate şi mai ofensatoare pentru bunul simţ comun, stăm atât de rău încât parcă ţi-e şi frică să le enumeri.

 

2. Autostrăzile şi practic mai toate proiectele de investiţii guvernamentale, executate cu nişte costuri de multe ori supraevaluate şi inaugurate pe segmente!

Suntem ţara care inaugurează cu fast o autostradă de n ori, bucată cu bucată, chiar dacă în ansamblu aceasta e încă inutilă!

Eu aş propune să inaugurăm fiecare metru, să apuce să se vază scârbele de politicieni, aranjaţi la cinşpe ace şi îmbujoraţi, frumos, în centrul atenţiei, zi de zi. Poate se plictisesc odată şi încep a-şi mai vedea şi de treabă.

 

3. Patapievici şi contraserviciile aduse culturii române şi românilor în general.

Cum pot eu să mă simt reprezentat de un individ care n-a pregetat să-şi exprime în nenumărate rânduri dispreţul faţă de poporul român, faţă de valorile recunoscute ale acestuia? Atentatul acestuia din 2002 la imaginea lui Eminescu în cultura română, a cărui percepţie ca atare e contestată inutil de autor, care afirmă că ”dacă aţi citit textul meu, nu l-aţi înţeles”, ar fi trebuit să pună capac reprezentativităţii de orice fel a acestui om în slujba culturii României.

Ca să fie clar pentru toată lumea, nu poţi să spui că lauzi amical pe cineva numindu-l cu obidă ”boule”, în timp ce-l priveşti încruntat. Prin urmare îi înţeleg pe cei care-l consideră antiromân şi-i contestă numirea în fruntea ICR. De altfel, mergând pe logica minimei rezistenţe, aş prefera aducerea în această funcţie a unui om pe deplin dedicat valorilor şi culturii române.

 

4. Dictatul politic, în dispreţul evident pentru lege şi regulile de bun simţ în general.

Ultima măgărie cât Dunărea: plagiatul lui Ponta, scos, iată, basma curată de Consiliul Naţional de Etică, recte comisia Ministerului Educaţiei care a decis că Victor Ponta, într-o lucrare cu 85 de pagini copy-paste, nu a plagiat! Şi asta după ce alte două comisii româneşti şi străinii arată negru pe alb furtul intelectual. Halal!

 

5. Hoţiile conaţionalilor noştri prin Europa şi restul lumii, ”la muncă”. E pur şi simplu jenant să vezi reacţia unui străin din ţările unde românii sunt plecaţi în număr mare şi au apucat să ne facă şi cunoscuţi când îi spui că eşti născut între Carpaţi.

 

6. Remarcile precum cea a ambasadorului Marii Britanii la Bucureşti, privind ”existenţa unor infractori în Parlament, care mai şi votează”!

Omul n-a dat nume, dar e posibil să se fi referit între altele şi la Cătălin Voicu, senator condamnat la 5 ani de mititica. E drept, nu definitiv, dar în orice ţară care se respectă un asemenea individ nu are ce căuta la vot, fiind suspendat până la pronunţarea hotărârii definitive şi irevocabile a ultimei instanţe posibile. E albă – îşi reia individul prerogativele de reprezentant al naţiunii, e neagră – intră la ţuhaus şi bună ziua. Mă rog, nu chiar bună dar… după fapte, nu?

 

7. Socialismul invers, pentru cei bogaţi. Mi se pare inadmisibil ca statul să ajute cu sume consistente mari companii şi bănci în timp ce propriile sale active sunt lăsate în paragină.

Consideraţiile privind utilitatea socială şi strategică a entităţilor oblojite de stat mă lasă rece. Principiul de bază al acestui tip de societate a fost încălcat grav şi gata. Dacă tot e capitalism, să supravieţuiască aşadar care e mai tare şi nu toate căzăturile.

Aici nu e însă numai o problemă a României, căci iacătă că şi America a ales aceeaşi soluţie. Şi încă mai devreme. Practic, însăşi esenţa capitalismului, declamat cu emfază şi spargeri de cărămizi de piepturile de aramă ale mai marilor zilei, a fost violată cu strigături.

 

8. Cel mai tare însă ne facem de râs în întreaga lume, cred, prin vocaţia noastră mioritică de a sta şi a încasa lovitură după lovitură din partea celor ce ne diriguiesc într-un fel sau altul destinele, a celor care ne administrează atât de samavolnic resursele fără a avea o reacţie de a îndepărta într-un fel sau altul sursa durerilor noastre.

Străinii au rămas cu toţii, prin Europa şi aiurea, prin lume, cu gurile deschise când au auzit că salariile angajaţilor bugetari din România au fost reduse cu 25%, iar pensiile au fost ciopârţite şi nu s-a întâmplat nimic. Nici măcar un protest de stradă mai acătării.

Nu ştiu dacă acesta este rezultatul evoluţiei istorice a poporului român, a zestrei noastre genetice ori a unei ştiinţe a manipulării a cărei eficacitate e dusă spre diabolic, însă, măcar din punctul acesta de vedere, sunt sigur sută la sută că nu suntem normali…

Ion SCUTARU

 

Citește și
1 Comentariu
  1. jos comunisti spune

    O singura obiectie am : Criteriul pt a fi membru in orice institutie a statului este competenta.Da,ma refer la Patapievici,care poate spune ce vrea si sa gandeasca cum trebuie,si in acelasi timp sa nu fie dedicat culturii romanesti(destul de ridicola.Si personal cred ca nu Eminescu este cel mai bun poet.As putea enumera macar 5 in fata lui)

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.