Mai există O ŢARĂ care a rămas cu ratingul neatins?

– Decizia agenţiei de rating Moody’s de a retrograda ratingurilor liderilor economici europeni a deschis o cutie a Pandorei care nu poate avea decât o unică finalitate: discreditarea completă a zonei euro şi, de ce nu, intrarea acesteia într-un accelerat procesul de disoluţie. Ceea ce însă nu au luat în calcul cei de la Moody’s este impactul general al deciziei luate asupra întregului sistem economic mondial.

 

Cucuveaua de la Moody’s ameninţă Germania şi Olanda

Pe 23 iulie, agenţia de rating Moody’s Investors Service anunţă că a retrogradat ratingul Germaniei, Olandei şi Luxemburgului la „Aaa”, argumentându-şi decizia prin faptul că aceste ţări ar putea suporta cea mai mare parte a potenţialelor ajutoare financiare acordate unor ţări cum ar fi Spania sau Italia.

De asemenea, agenţia face referire şi la posibilitatea ridicată de a vedea Grecia părăsind zona euro situaţie ce ar declanşa “o serie de şocuri în sectorul financiar pe care responsabilii politici nu le vor putea amortiza datorită costurilor extrem de ridicate”.

Moody’s, care a subliniat în acelaşi timp că ritmul de creştere economică a zonei euro este zero, precizează că până la finele trimestrului III va reevalua ratingurile Franţei şi Austriei care se află deja la nivelul “Aaa” după ce, în februarie, perspectiv anunţată era negativă.

Ar trebui aici reamintit că în ianuarie agenţia Standard & Poor’s a retrogradat ratingul celor două ţări operaţiune la care a ataşat şi o perspectivă negativă. În acelaşi timp, Fitch Ratings, deşi a menţinut pentru Franţa ratingul „AAA”, perspectiva anunţată avea să fie negativă.

În aceste condiţii, sub presiunea informaţiilor macro economice provenite din Spania (care va fi obligată, în ultimă instanţă, să accepte să apară pe lista de datornici ai Uniunii), coroborate cu cele din Grecia (în care situaţia este departe de a se stabiliza) au declanşat un vânt de panică în rândul investitorilor, care s-au grăbit să se debaraseze de acţiunile din portofoliu.

Şi asta în condiţiile în care ministrul spaniol al economiei anunţă că Madridul nu vizează să solicite un plan de salvare european în afara celui acordat băncilor spaniole.

Cât de multă încredere au avut pieţele în asigurările venite la Madrid s-a reflectat, în primul rând, în piaţa împrumuturilor unde titlurile spaniole au depăşit pragul de 7,5% (un record de la crearea zonei euro), punând serios sub întrebare modul în care Spania va reuşi să supravieţuiască crizei fără ajutor internaţional.

 

Europa plăteşte cu ratingul menţinerea Greciei în sistem

Comentând decizia celor de la Moody’s, ministerul de finanţe german opina că în ciuda perspectivei de retrogradare a perspectivelor ţării, cea mai mare putere economică din zona euro rămâne un pol de stabilitate în regiunea europeană.

Cu toate acestea, cei de la Mody’s nu par a fi de aceeaşi părere, pentru că una dintre puţinele ţări care au mai rămas cu ratingul neatins este, de exemplu, Finlanda.

Motivul? Are un sistem bancar esenţial “domestic”, iar schimburile sale comerciale cu zona euro sunt limitate. Situaţie similară cu a celorlalte ţări nordice – ceea ce ne duce cu gândul că cei de la Moody’s pariază mai curând pe implozia zonei euro decât pe o rezolvare efectivă a problemelor din această zonă.

De altfel, se pare că reacţiile investitorilor conduc către aceeaşi concluzie: rata optimiştilor începe să fie egalizată de cea a pesimiştilor, iar sondajele de opinie realizate pe tema posibilităţii de dispariţie a zonei euro dau şanse 50/50% pentru o astfel de eventualitate.

Chiar dacă în acest moment Moody’s este singura agenţie care trage un semnal de alarmă în legătură cu situaţia delicată în care se află liderii economici ai Europei, nu este exclus ca, în curând, şi celelalte agenţii să subscrie acestei opinii, plecând de la faptul că, în ciuda promisiunilor făcute de către liderii europeni, nimic nu pare a se mai putea face pentru a controla situaţia.

Principala victimă a acestei situaţii este euro, care cedează minut cu minut în faţă presiunii dolarului, dar şi a altor monede cum ar fi yenul nipon.

Efectul aceste slăbiciuni a monedei unice începe să se vadă cu ochiul liber la nivelul întregii economii europene, care suferă profund prin devalorizarea acesteia. Exporturile sunt din ce în ce mai ieftine, iar importurile din ce în ce mai scumpe.

Stagnarea înregistrată la nivelul economiei europene este un prim semnal că nu este exclus ca, în curând, să vedem că întreaga Uniune solicită ajutor financiar internaţional (o situaţie imposibil de închipuit) sau contagiunea crizei datoriilor suverane va duce la dezmembrarea Uniunii.

În acest context, nu trebuie neglijat faptul că Greciei şi Spaniei i se alătura cu paşi repezi Italia, unde se înregistrează primele cazuri în care băncile mici intră în insolvenţă, mii de client trezindu-se în situaţia în care nu-şi mai pot folosi banii din conturi, acestea fiind blocate până la clarificarea situaţiei.

Efectul de domino care se propagă în zonă nu pare a fi sensibilizat autorităţile europene sau, mai curând, acestea nu prea mai pot face mare lucru.

După cum observau analiştii, crearea acelor instrumente financiare de genul FESF sau MSF nu au făcut decât să prelungească criza, iar menţinerea Greciei cu orice preţ în sistem se plăteşte acum extrem de scump.

 

Japonia – victimă colaterală a crizei europene

Ceea ce este mai grav este că extinderea crizei europene afectează în aceiaşi măsură Japonia a cărei monedă este considerată ca o valoare de refugiu în această conjunctură economică dificilă.

Or, asta va duce la o supraapreciere a monedei nipone, ceea ce va lovi direct în exportul care stă la baza creşterii economice a Japoniei.

“Dacă va continua să se deterioreze, situaţia europeană va avea un impact asupra economiei Japoniei, în special asupra comerţului său exterior, încrederii pieţei, ratei investiţiilor străine şi a sistemului financiar” atrăgea atenţia guvernatorul Băncii Japoniei, Masaaki Shirakawa, în faţa Parlamentului nipon.

În acelaşi context, ministrul japonez de finanţe, Jun Azumi, a avertizat că nu este exclusă luarea măsurilor necesare “împotriva mişcărilor excesive” ce pot afecta moneda naţională, făcând aluzie la o posibilă intervenţie în piaţa valutară.

În spatele Japoniei se pot afla însă multe ţări fanion ale economiei mondiale, printre care cea mai importantă este cea a Chinei.

Deja analiştii susţin că “glorioasele” cifre de creştere economică anunţate de China nu sunt decât manipulări grobiene şi că ne aflăm în pragul unui scandal internaţional care va umbri orice scandal de până în acest moment.

Nu trebuie neglijat faptul că economia Chinei, care a înregistrat în ultimii ani rate de creştere ce au depăşit constant valori de 7 procente, este cea care a susţinut, direct sau indirect, moralul pieţelor de capital.

O eventuală confirmare a tezei vehiculate de analişti poate duce la o criză mult mai gravă decât cea din perioada 2007-2008, confirmându-se astfel evoluţia în „double deep” anunţată încă din 2008 de economişti de talia lui Roubini.

Iar dacă doriţi un argument suplimentar pentru o astfel de ipoteză ar trebui să facem referire la faptul că, în ultimele luni, nivelul sumelor depuse în conturile aflate în ţările considerate sigure şi fără taxe împovărătoare a crescut constant.

Şi să nu credeţi că aici este vorba de Elveţia, care şi-a pierdut acest statul prin “şifonarea” informaţiilor confidenţiale legate de conturile clienţilor din băncile elveţiene, ci de state mult mai puţin importante, dar care au reuşit să câştige încrederea investitorilor prin găzduirea de firme “anonime” care beneficiază nu numai de discreţia autorităţilor, dar şi de facilităţi fiscale nemaiîntâlnite în alte regiuni.

Dănuţ Dudu

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.