„Mizerabilii”. În rolul principal: antreprenorii europeni

– Europa nu este doar în criza euro, ci şi în criza dezvoltării. Şi asta datorită eşecului cronic în încurajarea antreprenorilor ambiţioşi.

Cafeneaua St Oberholz din estul Berlinului este la fel ca toate barurile locale: uşi acoperite de graffiti, artă la vedere, moda edgy şi Beastie Boys pe fundal. Nu este primul loc unde ai merge să-i cauţi pe magnaţii în devenire. Dar prezenţa lor aici are foarte mult sens.

Cultura Europei este foarte ostilă antreprenorilor. Să vrei să dezvolţi un start-up de la zero este la fel de nonconformist precum piercieng-urile şi arta de performanţă.

Oberholz a devenit centrul scenei start-up-urilor incipiente din Berlin, care a strâns întreprinzători din lumea întreagă.

Clienţii încep ascensiunea de la parter, unde programatorii se amestecă printre potenţialii angajatori la o cafea, în zona “ko-working”. După ce au atras capitalul, se mută la etaj, unde cafeneaua închiriază spaţii ieftine pentru birouri. O afacere incipientă poate ocupa unul dintre apartamentele cafenelei, folosind adesea paturile pe post de birouri, relatează Economist.com.

Este un loc ademenitor pentru a începe o afacere. Şi asta este un lucru bun, pentru că feţele pline de speranţă ale antreprenorilor din Berlin ar primi puţine încurajări în altă parte. Se vor lupta să angajeze oameni profesionişti care să le ajute firmele să se dezvolte. Firmele lor tinere vor descoperi curând că organizaţiile aflate pe picioarele lor ezită să negocieze cu bobocii.

Majoritatea surselor de capital se vor evapora. Taxele le vor sugruma. Şi se vor prăbuşi, aşa cum se întâmplă cu cele mai multe dintre ele neavând ocazia să şteargă praful şi să meargă mai departe. În Europa, o afacere eşuată lasă cicatrice asemănătoare unui eşec moral.

 

Giganţii îmbătrânesc

 

Datele arată că Europa continentală are o problemă cu crearea noilor afaceri.

Potrivit Global Entrepreneurship Monitor, în 2010 antreprenorii incipienţi sunt 2,3% din populaţia adultă a Italiei, 4,2% a Germaniei şi 5,8% a Franţei. Datele sunt inferioare procentelor similare din Statele Unite, 7,6% ca să nu mai vorbim de China cu 14% şi Brazilia 17%.

Perspectivele puţinilor antreprenori europeni sunt sumbre. Un studiu realizat de Ernst & Young, a arătat că antreprenorii din Germania, Italia şi Franţa sunt mai puţin încrezători în capacitatea mediului de afaceri din aceste ţări de a integra start-up-urile, comparativ cu Statele Unite, Canada şi Brazilia. Oamenii de afaceri au indicat Shanghai, San Francisco sau Mumbai drept candidate la a găzdui următorul Microsoft sau Google.

Totuşi Europa produce o sumedenie de magazine la colţ de stradă, saloane de coafură sau altele asemănătoare. Ce nu-i reuşeşte prea bine sunt companiile inovatoare care să se dezvolte rapid şi să ajungă la apogeu.

Fundaţia Kauffman, care promovează antreprenoriatul peste tot în lume, susţine că singurul motiv pentru care Statele Unite a depăşit Europa în furnizarea de noi locuri de muncă este iniţierea de companii noi şi cu creştere rapidă, cum ar fi Amazon sau eBay. Firmele mici şi un alt avantaj. Pot apela mult mai uşor la forţa de muncă ieftină din Asia.

Dacă Europa ar fi mai întreprinzătoare, nu ar mai fi atât de deficitară la capitolul afaceri mari. Şi ar produce mai multe firme noi de succes.

 

De ce Google nu a fost creat în Germania?

 

Antreprenoriatul nu trebuie să fie promovat prin intermediul internetului, dar în ultimele decade, acesta a fost canalul cel mai des utilizat. Incapacitatea economiei Germaniei, atât de educată din punct de vedere tehnic, de a produce măcar o companie business-to-consumer importantă sugerează mari deficienţe în domeniul antreprenoriatului.

“De ce Google nu a fost creat în Germania?” s-a întrebat Konrad Hilbers,  fost director al Napster, companie ce furnizează muzică online.

Lipsa unei culturi antreprenoriale care să-şi asume riscul reprezintă o parte a răspunsului său. Firmele precum Skype, fondată de un danez şi un suedez, Spotify, serviciu suedez  de muzică pe internet şi Wonga, care oferă credite online în Marea Britanie, sugerează că imaginea de ansamblu nu este atât de proastă. Dar antreprenorii europeni sunt încă slab reprezentaţi pe internet. Yossi Vardi, un veteran al antreprenoriatului high-tech din Israel şi «business angel» crede că “Deşi există câteva semne de viaţă, regiunea este semi-adormită”.

Totuşi, şi Europa îşi are poveştile antreprenoriale de succes.

Cel mai bogat om din Spania, Amancio Ortega, a început să lucreze într-un magazin de haine la vârsta de 13 ani şi apoi a fondat Inditex, un imperiu al modei.

Austria îl are pe Dietrich Mateschitz, fondatorul Red Bull. Xavier Niel s-a născut în Franţa, iar anul astă a revolţionat piaţa telefoniei mobile, oferindu-le consumatorilor tarife foarte mici. Marea Britanie se mândreşte cu Sir Richard Branson.

Dar lista este scurtă. Şi mulţi dintre antreprenorii europeni (cu excepţia lui Sir Richard) îşi ascund succesul. Ortega nu a dat niciodată un interviu şi se pare că există doar două fotografii publicate cu el.

Ingvar Kamprad, miliardarul fondator al IKEA, retailerul suedez de mobilă evită cu încrâncenera orice imbold al forţelor plutocratice.

 

Ai o firmă falimentară? În Germania, vei aştepta 6 ani pentru a o lua de la început

 

Mulţi antreprenori aspiranţi pleacă pur şi simplu. Există peste 50 000 de germani în Silicon Valley şi aproape 500 de start-up-uri în San Francisco Bay, zonă creată de francezi. Dacă firma ta se dezvoltă în Franţa, nu primeşti o a doua şansă, spune Dan Serfaty, fondatorul Viadeo, un website de business-networking aflat în ascensiune.

Încercând să descopere ce îi reţine pe antreprenori în drumul spre măreţie, Comisia Europeană a examinat anul trecut regimurile de insolvenţă şi a aflat că multe ţări îi tratează pe antreprenorii insolvenţi cinstiţi mai mult sau mai puţini ca vinovaţi de fraudă, deşi numai o parte mică a falimentelor implică fraudă.

Marea Britanie va achita o firmă falimentară de plata datoriilor sale după 12 luni. În America perioada este de obicei mai scurtă. În Germania oamenii aşteaptă 6 ani pentru a o lua de la început şi îţi este interzis pe viaţă să ocupi o poziţie de director executiv la o companie de top daca afacerea ta a dat faliment. În Franţa reabilitarea economică durează 9 ani.

Un alt obstacol important sunt banii. În Germania capitalul iniţial necesar a crescut în ultimii ani de mai mult de 5 ori, a explicat Hendrik Brandis de la Earlybird Venture Capital, o firmă de capital de risc din Munchen. La început era uşor de obţinut suma de la familie, prieteni şi alţi curajoşi.

Unii oameni suţin că dacă antreprenorii europeni cu idei geniale ar fi mai ambiţioşi, banii ar putea veni chiar din Statele Unite sau de pe alte continente. Există un sâmbure de adevăr aici. Dar investitorii care îşi plasează banii în firme noi prferă să opereze în limba şi cultura proprii, aşă că start-up-urile depind în cea mai mare parte de ţara de provenienţă.

O a treia piedică este reprezentată de către legea muncii. Pentru ca firmele aflate la început să supravieţuiască greşelilor aproape fatale sau cererii fluctuante, trebuie să poată reduce rapid costurile cu resursele umane.

În Europa acest lucru este mai dificil decât oriunde. Complexitatea şi costurile concedierii oamenilor reprezintă o mare preocupare a firmelor de capital de risc din Statele Unite, potrivit Georges Karam, director executiv al Sequans Communications, o companie producătoare de cipuri pentru smartphone-uri care este de anul trecut listată la Bursa din New York.

Costul acoperirii unor pachete compensatorii mari (6 luni de plăţi compensatorii chiar şi în cazul unui concedieri survenite în urma unei angajări recente) poate fi o povară uriaşă pentru o companie mică. În San Francisco şi în China perioada este redusă la 2 luni.

 

Întreprinzătorii europeni, trimişi direct în Silicon Valley

 

Toate aceste limite au sărăcit continentul european de succese antreprenoriale care ar fi putut să-i inspire şi pe ceilalţi. Puţini oameni cred că dacă vor lucra pentru un nebun într-un garaj vor avea şansa să se transforme în milionari. Parizienii sunt convinşi că dacă tatăl lui  Sergey Brin ar fi ales să emigreze în Franţa în locul Statelor Unite, acesta ar fi devenit un om de ştiinţă al calculatorului închis într-un turn de fildeş şi nu co-fondator la Google.

Guvernele au început însă să le dea atenţie antreprenorilor care până nu de mult nu constituiau o prioritate pentru politicieni.

Statele încearcă o serie de trucuri pentru a stimula de bine de rău creativitatea în afaceri şi există o întreagă industrie de consultanţi devotaţi acestei sarcini. S-au creat scheme pentru a forma clustere de start-up-uri, pentru a-i face pe academicieni să urăscă mai puţin afacerile şi pentru a-i expune pe elevi la noţiunile antreprenoriale.

Germania alături de alte ţări au dezvoltat agenţii de stat care-i trimit pe întreprinzătorii europeni direct în Silicon Valley, ştiind că antreprenorii de succes îşi investesc adesea banii, contractele şi experienţa în start-up-uri de acasă.

Cu toate acestea direcţiile în care acţionează statul nu au suficientă putere de a face ceva concret pentru problemele reale ale antreprenorilor, cum ar fi legile privind forţa de muncă.

Criza euro va bloca din nou ceea ce a fost eliberat anterior. Mario Monti spune că va reduce costurile administrative ale înfiinţării unei companii de la 10 000 de euro la 1 euro. Italia şi Spania încearcă să ia măsuri pentru a concedia mai uşor oamenii.

Dezvoltarea rapidă şi recunoaşterea internaţională a Berlinului (mai mult de jumătate dintre fondatorii afaceriilor din oraş nu sunt germani) face obiectul unei lecţii despre ceea ce contează într-un mediu atrăgător pentru antreprenori. Statul nu a oferit nici un ajutor. Oraşul este prea sărac pentru a  risipi banii prin schemele obişbuite. Dar este un loc ieftin pentru a locui şi a munci şi destul de simplu pentru străini, care cel mai adesea îşi încep propria afacere.

În cafeneaua St Oberholz, printre mese de bar, birouri împărţite şi căni de cafea, există de asemenea şi un colţişor izolat fonic, în care unde poţi să iniţiezi apeluri în interes personal şi să plângi când ratezi o afacere, glumeşte Philipp von Sahr, fondatorul unui magazin online cu mâncare organică . Dar guvernele statelor din care provin ar putea face multe pentru a-i ajuta să părăsească colţişorul şi să intre din nou în joc.

Traducere şi editare: Cătălina Rusin

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.