10 lucruri stupide pe care le-am învăţat de la oameni „excepţionali”

0

– Următoarele 10 lucruri sunt rezultatul unor observaţii directe din perspectiva a ce să NU FACI sau să nu fii. Titlul ar putea fi  “10 lucruri simple pe care le-am învăţat de la oameni care vor să fie consideraţi excepţionali”, scrie David DiSalvo pentru Forbes.com

1. Vorbeşte în “stilul oficial” pentru a lăsa impresia că eşti expert

Stilul oficial este un termen pe către Richard Lanham îl analizează  în excelenta lui carte „Revising Prose”. Lanham spune că trecem printr-o epidemie verbală caracterizată de proza birocratică greoaie, încărcată de substantive şi săracă în verbe.

Soluţia propusă de către Lanham este una uşoară: pentru fiecare propoziţie pe care o scrii, întreabă-te  “Cine loveşte pe cine?”. Cartea este scurtă dar o lectură valoroasă. Atunci când o veţi citi veţi realiza cât de omniprezent este stilul oficial şi cât de multă confuzie poate aduce în procesul de  comunicare.

 

2. Identifică ironia în orice şi evidenţiaz-o cât mai mult

Lumea este fără îndoială plină de ironie, dar scoţând-o în evidenţă de fiecare dată, aceasta nu te face să pari un om extraordinar. Te face însă să pari mai critic, mai puţin serios decât ţi-ai dori şi chiar plin de sine. Unele observaţii subtile, ironice, pot fi eficiente, dar în doze limitate.

 

3. Presupune că ideile sunt mai importante decât oamenii

Această tendinţă pare să afecteze elita intelectuală a societăţii mai mult decât pe oricine altceva. Ideile sunt mai uşor de manipulat decât oamenii, deoarece sunt abstracte şi maleabile.

Poate de aceea multe persoane excepţionale ar prefera ideile în detrimentul oamenilor. Dar istoria aduce un argument convingător potrivit căruia atunci când ideile sunt apreciate mai mult decât vieţile oamenilor, nu mai durează mult până când vom determina care oameni sunt cei mai puţin importanţi, atâta timp cât nu sunt capabili să aibă o idee măreaţă.

 

4. Presupune că cei care nu au diplome de la facultăţi de top nu vor ajunge nicăieri

Nu este nevoie să spui multe pentru a sublinia cât de greşită este această presupunere, în ciuda frecvenţei cu care este invocată (întotdeauna pe şoptite, desigur).

Unele dintre cele mai bune minţi dintr-o multitudine de domenii au absolvit universităţi mici, din centre universitare mai modeste. Performanţele nu ţin de diplomă, ci de cât de mult îşi doresc să aibă succes şi cât de mult suflet au pus în atingerea visului lor.

 

5. Atunci  când recrutezi oameni care să îţi susţină viziunea, pretinde că ideile lor contează, deşi nu ai nici o intenţie să le foloseşti

Probabil fiecare dintre noi a simţit-o pe pielea lui cel puţin o dată şi a fost suficient. Atunci când vrei să fii excepţional şi ţi-ai conturat viziunea, ai nevoie de persoane care să îţi susţină ideile.  Asigură-te că vei fi implicat cu adevărat în procesul de decizie ca nu cumva să-ţi pierzi din viziune.

6. Evidenţiază în mod consecvent punctele slabe în ideile celorlalţi

Din perspectiva detaşată a unei persoane care se vrea a fi genială, este un adevărat sport să evidenţiezi punctele slabe în ideile celorlalţi.

Cel mai bun aspect este detaşarea absolută, pentru că ideile în sine nu se pot apăra singure, iar cei responsabili pentru ele vor avea suficient material defensiv. Pe scurt, să evidenţiezi puncte slabe din exterior este un act de laşitate.

7. Atrageţi atenţia celor aflaţi pe treptele inferioare ale organizaţiei că fiecare îşi alege cariera şi dacă nu sunt mulţumiţi este datorită deciziilor proaste pe care le-au făcut.

Obţinerea unei diplome în drept nu este o realizare excepţională, dar nu am înţeles niciodată de ce îţi oferă un sentiment de separare faţă de ceilalţi din firmă, care lucrează pentru atingerea aceluiaşi scop. Acelaşi lucru este valabil şi pentru organizaţiile în care cei cu titluri de doctor sau inginer lucrează cu alte persoane care nu au iniţialele unui titul în faţa numelui lor.

 

8. Atunci când regulile jocului se schimbă, nu ai nici o obligaţie să-i informezi pe cei afectaţi de ce urmează a se întâmpla (dacă faci asta, este doar o favoare)

Aceasta este o procedură tipică în majoritatea organizaţiilor mari: ştii când şi ceea ce cred ei că ar trebui să ştii.

Este o distincţie evidentă între decidenţii şi cei pentru care se decide şi îi face pe cei de pe treptele de la baza organizaţiei să fie foarte nervoşi cu privire la ce urmează. Este o modalitate mizerabilă de a trăi şi puţini sunt oamenii care se străduiesc să lucreze în asemenea condiţii de ambiguitate.

 

9. Este foarte bine să schimbi modul în care îi tratezi pe oameni de-a lungul unei zile

Un exemplu clasic este în acest caz, directorul care ia masa la restaurant alături de colegi şi îi vorbeşte chelnerului de parcă este lipsit de inteligenţă. Mai târziu se întoarce la birou şi le vorbeşte cu graţie şi farmec.

Care dintre cele două comportamente reflectă cel mai bine caracterul directorului? Fără îndoială primul, pentru simplul motiv că modul în care tratăm pe cineva atunci când nu avem nimic de câştigat spune mult mai multe despre noi decât cum suntem când urmărim o oportunitate.

10. Rolul justifică orice am face pentru a obţine ceea ce ne dorim

Probabil mai mult decât orice, acest aspect diferenţiază performerii respectaţi de oricine altcineva care încearcă să ajungă în vârful piramidei. Nici un rol nu justifică orice mijloc folosit. Cu greu justifică evaluarea tuturor opţiunilor disponibile şi apoi selectarea raţională a celor aflaţi cât mai puţin posibil în conflict cu binele celorlaţi.

Traducere şi editare: Cătălina Rusin

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.