O idee care ar îngropa supermarketurile şi pofta de cheltuială

0

„Ai putea supravieţui un an fără a cumpăra ceva nou? Dar 5 ani?” Iată ce se întreabă Katy Wolk-Stanley pe Huffingtonpost.com.

„Privită din exterior, viaţa mea pare perfect normală. Locuiesc într-o casă cu spaţiu generos din Portland, Oregon. Lucrez part-time ca asistentă, merg la meciurile de fotbal ale fiului meu şi de obicei nu ies în evidenţă prea mult. Cu alte cuvinte, sunt o femeie americană obişnuită în vârstă de 44 de ani.

Dar există un lucru care mă diferenţiază de celelalte mame ale micilor fotbalişti şi anume parte că sunt membru al „The Compact”. Şi nu, asta nu înseamnă că practic cine ştie ce ritual ciudat, ci pur şi simplu nu cumpăr nimic nou. Şi fac asta încă din ianuarie 2007.

Dar să încep cu începutul. „The Compact” a fost înfiinţat de către un grup de prieteni din San Francisco,  care s-au săturat de rolul pe care consumerismul îl juca în viaţa lor. Aşa că au făcut un pact de a nu mai cumpăra nimic nou pe tot parcursul anului 2006. Ce mare lucru, nu-i aşa?

Intenţia lor s-a răspîndit cu mare viteză şi în curând au început să fie chemaţi la interviuri, iar în decembrie 2006 un articol din ziarul Oregonian mi-a atras atenţia.

M-am întrebat dacă aş rezista un an întreg fără să cumpăr ceva nou? Eram sceptică. Ce se întampla dacă aveam nevoie de ceva pe care nu-l găseam deja folosit? Aşa că am decis să încep uşor şi să văd dacă pot trece măcar de luna ianuarie fără să cumpăr ceva nou.

Pentru a mă asigura  că pot duce la bun sfârşit misunea, am creat o listă cu excepţii de lucruri personale pe care trebuie să le cumpăr neutilizate: lenjerie, cosmetice, şosete şi alte articole de uz personal. Soţul meu m-a crezut nebună, dar asta nu era nimic nou.

Luna ianuarie a trecut fără nici o dificultate. Intram în fiecare zi în grupul de discuţii al celor de la The Compact de pe Yahoo, pentru idei şi inspiraţie, adaugând frecvent şi descoperirile mele.

Aţi putea crede că treceam prin iad neavând permisiunea să cumpăr lucruri noi, dar nu este chiar aşa. Magazinele second-hand din Portland sau rafturile pline cu… orice mi-au uşurat misiunea. Şi nu a existat nici o situaţie în care să nu găsesc ceea ce aveam nevoie. În zilele noastre sunt suficienţi producători pentru orice ai căuta.

Asocierea mea cu The Compact a avut şi un alt efect? Concentrându-mă atât de mult pe obiceiurile mele de consumator, am ajuns să examinez alte zone ale vieţii mele.

Am început să-mi fac ordine în casă şi apoi am donat multe unelte casnice. Am aruncat o privire atentă la cât de multă electricitate consuma familia mea şi am început să-mi usuc hainele pe o frânghie de rufe. Mergeam pe jos în loc să conduc şi ma bucuram de beneficiile aferente.

Aşa a trecut şi anul 2008, mi-am continuat călătoria alături de The Compact şi tot de atunci scriu şi pe blogul “Avocatul non-consumatorului”.

Mottoul blogului meu este “Foloseşte-l, poartă-l, continuă cu sau fără el”. Şi vorbesc serios. Cârpesc sau repar atunci când este posibil, sunt atentă la irosirea mâncării, produc în loc să cumpăr şi trăiesc cu mai puţine proprietăţi.

Au trecut mai mult de 5 ani de când am făcut angajamentul de a nu mai cumpăra nimic nou şi nu văd de ce m-aş opri vreodată. Familia mea produce atât de puţin gunoi, încât împărţim ridicarea lui cu un vecin, ne bucurăm de o casă mai puţin dezordonată şi economisim multe mii de dolari.

Soţul meu? S-a obişnuit cu ideea, doar că îi displac pantofii second-hand. Aşa că îşi cumpără singur pantofi noi. Crede în continuare că sunt prea nebunatică, dar asta e în regulă.

Până la urmă sunt un avocat al non-consumatorului.”

Traducere şi editare: Cătălina Rusin

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.