Jocurile Olimpice – Helsinki 1952

0

A XV-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfăşurat la Helsinki, în Finlanda, în perioada 19 iulie-3 august 1952. Helsinki a fost ales să organizeze Olimpiada din 1940, dar ediţia respectivă a fost anulată din cauza celui de-al Doilea Război Mondial.

La 21 iunie 1947, Comitetul Internaţional Olimpic a ales capitala finlandeză în detrimentul celorlalte oraşe candidate: Amsterdam, Atena, Lausanne, Stockholm, Chicago, Detroit, Los Angeles şi Philadelphia.

Ceremonia a fost deschisă de preşedintele Finlandei, Juho Kusti Paasikivi. Olimpiada a început cu marele sportiv finlandez Paavo Nurmi, în vârstă de 55 de ani, care a adus torţa olimpică la stadion şi i-a înmânat-o lui Hannes Kolehmainen, în vârstă de 62 de ani, acesta aprinzând flacăra olimpică.

Gestul a reprezentat şi o predare simbolică de ştafetă din partea unui celebru fondist, Nurmi, către celălalt, cehoslovacul Emil Zatopek, singurul sportiv din istoria JO care a câştigat aurul în probele de 5.000 m, 10.000 m şi maraton la aceeaşi ediţie a JO.

La Jocurile Olimpice de la Helsinki au participat, în total şi 4.955 de sportivi, din 69 de ţări, dintre care 519 femei şi 4.436 bărbaţi, care s-au întrecut în 149 de probe din 17 discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, kaiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, hochei, lupte, nataţie, pentatlon modern, echitaţie, tir şi iahting.

În premieră, Uniunea Sovietică, a cărei delegaţie a stat separat de Satul  Olimpic, a luat parte la Jocuri. Mai mult, echipa feminină de gimnastică a sovieticilor s-a impus detaşat, începând o serie de 40 de ani de succese neîntrerupte în întrecerile pe echipe. O prezenţă în premieră la Olimpiadă a fost şi cea a Israelului, JO de la Helsinki prilejuind şi apariţia primei monede jubiliare.

Germania a revenit şi ea la Olimpiadă, dar în altă formă, cea a Republicii Federale Germania. Republica Democrată Germană nu şi-a trimis sportivi.

Una dintre primele femei cărora le-a fost permis să concureze împotriva bărbaţilor, la călărie, a fost daneza Lis Hartel, care a câştigat argintul, în ciuda faptului că de la genunchi în jos era paralizată, fiind bolnavă de poliomielită. Lars Hall, un tâmplar din Suedia, a devenit primul civil campion olimpic la pentatlon modern.

Tiristul ungur Karoly Takacs a câştigat medalia de aur, fără mâna dreaptă, stabilind şi un nou record mondial la pistol viteză. Takacs câştigase aurul şi la Londra, în 1948, la zece ani după ce rămăsese fără mâna sa de tragere, dreapta.

În ierarhia generală pe medalii, primul loc a revenit americanilor, cu 40 de medalii de aur, 19 de argint şi 17 de bronz, urmaţi de URSS, pe locul al doilea, cu 22 de medalii de aur, 30 de argint şi 19 de bronz, şi de Ungaria, pe locul al treilea, cu 16 medalii de aur, 10 de argint şi 16 de bronz.

Odată cu JO de la Helsinki, România a obţinut primele succese remarcabile, reuşind un palmares onorant: 4 medalii şi 27,75 puncte, ceea ce i-a adus clasarea pe locul 23 din 69 de naţiuni.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.