Jocurile Olimpice – Londra 1908

0

A IV-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfăşurat la Londra, în perioada 13 iulie-31 octombrie 1908. Organizarea Olimpiadei fusese atribuită, iniţial, Romei, însă în 1906 a erupt vulcanul Vezuviu, ceea ce le-a determinat pe autorităţile italiene să renunţe la Olimpiadă.

Având în vedere faptul că autorităţile greceşti insistau ca Jocurile Olimpice să aibă loc numai pe pământ grecesc, la fel ca în antichitate, Comitetul Olimpic Internaţional a aprobat organizarea, la Atena, în 1906, a unei ediţii jubiliare, pentru a sărbători împlinirea a 10 ani de la reluarea Jocurilor Olimpice.

Ulterior însă, Comitetul Olimpic Internaţional a redus această competiţie la statutul de întrecere sportivă, luând o decizie finală de a respecta ciclul olimpic de patru ani. Prin urmare, Olimpiada de la Londra a devenit cea de-a IV-a ediţie, şi nu cea de-a V-a.

Jocurile olimpice de la Londra au beneficiat de o organizare indiscutabil mai bună decât cea a ediţiilor precedente. Special pentru acest eveniment a fost construit, într-un timp foarte scurt, Stadionul White City, cu o capacitate de 68.000 de locuri şi bazin de înot.

Ceremonia a fost deschisă de regele Eduard al VII-lea. Organizatorii britanici au preluat un element important introdus de greci, în 1906, care a rămas specific Jocurilor Olimpice: defilarea delegaţiilor purtând steagurile ţărilor pe care le reprezintă. Cu toate acestea, au apărut şi câteva conflicte.

Finlandezii, care urmau să defileze sub drapelul rusesc, deoarece Marele Ducat al Finlandei era parte a Imperiului Rus, au preferat să păşească pe White City Stadium fără să aibă vreun steag. Sportivii irlandezi au fost obligaţi să concureze sub drapel britanic, mulţi dintre ei preferând să se retragă. Suedia şi SUA au avut şi ele probleme legate de arborarea steagului pe stadion, la ceremonia de deschidere.

La cea de-a IV-a ediţie a Jocurilor Olimpice, au participat 2008 sportivi, dintre care 37 de femei, din 22 de ţări, care s-au întrecut în 21 de discipline, precum: atletism, canotaj, box, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, hochei, jeu de paume (precursor al tenisului de câmp), lacrosse, lupte, tir cu frânghia, sporturi acvatice cu motor, nataţie, polo, rackets, rugby, tenis, tir, tir cu arcul şi iahting.

Distanţa probei de maraton a fost stabilită la 42,195 km, distanţă oficializată abia în 1924. Linia de start a fost mutată cu 195 de metri, pentru a permite familiei regale o bună perspectivă, deoarece startul s-a dat de la Castelul Windsor.

Tot în jurul cursei de maraton s-a petrecut şi unul dintre momentele memorabile ale ediţiei din 1908. Italianul Dorando Pietri, primul care a intrat pe stadion, a căzut de câteva ori şi, derutat, a început să alerge în direcţia greşită.

Doi oficiali l-au ajutat să treacă linia de sosire. Americanul Hayes, situat pe locul doi, a făcut contestaţie, fiind declarat campion olimpic, iar Pietri a fost descalificat. Cu toate acestea, Regina Alexandra a considerat că italianul nu a fost direct responsabil pentru descalificarea sa şi i-a oferit o cupă de consolare.

Finala probei atletice de 400 m a fost repetată din cauza unui incident. În semn de protest faţă de această decizie, atleţii americani s-au retras din competiţie, britanicul Halswelle alergând singur în finala repetată. Este singura finală cu un singur participant, în toată istoria Jocurilor Olimpice.

La nataţie, s-au remarcat sportivii englezi, mai ales Henry Taylor, triplu campion olimpic la această ediţie a Jocurilor Olimpice, supranumit de presa vremii „steaua întrecerilor”.

Arcaşii William şi Charlotte Dod au reuşit o premieră, fiind primii frate şi soră medaliaţi la Jocurile Olimpice. Oscar Swahn, 60 de ani, a devenit cel mai vârstnic participant la JO care a câştigat o medalie de aur, la tir. Americanul Ray Ewry a câştigat săritura în înălţime şi cea în lungime pentru a treia oară, devenind singura persoană din istoria Olimpiadei care a câştigat 8 medalii de aur la întreceri individuale.

Reprezentanţii ţării gazdă au obţinut cel mai mare număr de medalii, asigurându-şi locul I în clasamentul pe naţiuni, cu 56 de medalii de aur, 51 de argint şi 38 de bronz. Au urmat Statele Unite ale Americii pe locul al doilea, cu 23 de medalii de aur, 12 de argint şi 12 de bronz şi Suedia, pe locul al treilea, cu 8 medalii de aur, 6 de argint şi 11 de bronz.

 România nu a participat la Jocurile Olimpice din 1908, în schimb poate fi remarcată obţinerea primei medalii olimpice de către un sportiv român, atletul Ştefan Somodi din Cluj, care a obţinut medalia de argint la săritura în înălţime, concurând sub drapelul Ungariei, deoarece Transilvania era în acel moment parte a Imperiului Austro-Ungar.

Ediţia din 1908 a Jocurilor Olimpice, organizată la Londra, s-a remarcat printr-o serie de reuşite, cum ar fi stabilirea în scris a unor regulamente pentru fiecare sport în parte, precum şi selecţia atentă a arbitrilor, introducerea unor elemente inedite, precum aruncarea discului, care s-a efectuat atât prin procedeul „elen”, de pe loc, cât şi prin cel „modern”, cu pirueta.

S-a folosit, pentru prima dată, prăjina de bambus şi a fost introdusă o probă nouă – aruncarea suliţei. Tot în 1908 s-a născut şi crezul olimpic: „Este mai important să participi, nu să câştigi”, rostit de un episcop din Pennsylvania în timpul slujbei ce a avut loc înaintea deschiderii oficiale a Olimpiadei.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.