Jocurile Olimpice – Ciudad de Mexico 1968

0

A XIX-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfăşurat la Ciudad de Mexico în perioada 12 octombrie – 27 octombrie 1968. Ceremonia a fost deschisă de preşedintele mexican Gustavo Diaz Ordaz.

Jocurile au fost precedate de masacrul de la Tlatelolco, unde sute de studenţi au fost ucişi de forţele de securitate mexicane, cu 10 zile înainte de ceremonia de deschidere.

Pentru ca oraşul Ciudad de Mexico să fie ales gazda JO din 1968 s-au depus eforturi impresionante de către Comitetul de organizare, din a cărui conducere a făcut parte şi renumitul arhitect Pedro Ramirez Vasquez. Oraşul Ciudad de Mexico a avut trei contracandidate Detroit (SUA), Lyon (Franţa) şi Buenos Aires (Argentina).

Alegerea capitalei mexicane a fost controversată din cauza altitudinii înalte, 2.300 m, aerul conţinând cu 30% mai puţin oxigen decât la nivelul mării. Aerul rarefiat s-a dovedit fatal pentru mulţi atleţi care au concurat în probele de fond. Pe de altă parte, din această cauză s-au înregistrat recorduri mondiale la cursele atletice de viteză până la 400 m (inclusiv), săritură în lungime şi triplu salt.

Numai construcţia şi amenajarea bazelor sportive a costat 175.840.000 de dolari. Flacăra olimpică, adusă după canoanele străvechi, de la Olympia, a parcurs drumul străbătut de Columb cu aproape cinci secole în urmă, ca o expresie a legăturii dintre civilizaţia europeană şi Lumea Nouă. Cinstea de a aprinde focul sacru pe Stadionul Olimpic a revenit, pentru prima dată, unei femei, atleta Enriqueta Basilio.

La lungime, americanul Bob Beamon a reuşit o săritură spectaculoasă, de 8,90 m (55 de cm peste vechea performanţă), record mondial care a durat nu mai puţin de 22 de ani.

În premieră, la Jocurile din Mexic au fost utilizate testările pentru determinarea sexului la femei. Tot în 1968 a fost consemnată pentru prima oară testarea anti-doping (narcotice, stimulante), prima descalificare fiind cea a suedezului Hans-Gunnar Liljenwall (pentatlon modern), pentru consum excesiv de alcool.

Cea mai populară sportivă a Jocurilor a fost gimnasta cehoslovacă Vera Caslavska. Cu două luni înainte de Olimpiadă, în urma invaziei sovietice în Cehoslovacia, Caslavska a fost forţată să stea ascundă trei săptămâni, după care a câştigat patru medalii de aur şi două de argint.

La masculin, americanul Al Oerter a câştigat pentru a patra oară proba de disc. Compatriotul său Dick Fosbury, necunoscut înainte de competiţie, a revoluţionat săritura în înălţime, câştigând medalia de aur cu ceea ce avea să fie cunoscută drept „Fosbury flop” (săritura Fosbury, practicată astăzi de săritori).

La înot, americanca Debbie Meyer, cu victorii la 200 m, 400 m, şi 800 m liber, a devenit prima înotătoare cu trei victorii la o ediţie a jocurilor olimpice, în ciuda unor probleme severe la stomac.

Sportivii din Republica Democrată Germană au concurat sub numele de ‘Germania de Est’, după ce doar în 1972 participaseră sub numele oficial al ţării lor. Anul 1968 a fost unul foarte important din punct de vedere politic.

China se afla în mijlocul unei revoluţii culturale, iar tentativa de a liberaliza Cehoslovacia a fost zdrobită de trupele sovietice, care au invadat ţara, guvernul francez a avut probleme cu demonstraţiile studenţilor, iar în SUA aveau loc manifestări pentru pace şi drepturi civile.

Nici Mexicul nu a fost ocolit de acest val revoluţionar, studenţii şi profesorii făcând greve şi protestând. Sportivii americani de culoare au găsit un mod original de a protesta împotriva segregării rasiale din Statele Unite.

La ceremonia de acordare a medaliilor, americanii Tommie Smith şi John Carlos, medaliaţi cu aur şi bronz la 200 m plat, au ridicat pumnul în care aveau o mănuşă neagră şi au simulat spânzurarea în timpul intonării imnului SUA. Pentru acest fapt, ei au fost expulzaţi din Satul Olimpic.

La Jocurile Olimpice de la Ciudad de Mexico au participat în total 5.516 sportivi, din 112 ţări dintre care 781 femei şi 4.735 bărbaţi care s-au întrecut în 172 de probe din 18 discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, caiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, hochei, lupte, nataţie, pentatlon modern, echitaţie, tir, volei, sporturi nautice.

În clasamentul pe medalii, primul loc a fost deţinut de SUA, 45 de medalii de aur, 28 de argint, 34 de bronz, locul al doilea URSS, 29 de medalii de aur, 32 de argint, 30 de bronz, locul al treilea Japonia, 11 medalii de aur, 7 de argint, 7 de bronz.

Reprezentanţii României au cucerit mai multe medalii (4 de aur, 6 de argint şi 5 de bronz şi locul 12 pe naţiuni) şi puncte decât la Tokyo. Ei au întrecut, ca număr de medalii obţinute, câteva ţări cu bogate tradiţii sportive, ca Anglia, Cehoslovacia, Suedia, Canada, Elveţia, Finlanda.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.