Alexandru Cristian Ştrenc (OSIM): Invenţiile româneşti au premii internaţionale, deşi cercetarea este cronic subfinanţată

0

Invenţiile româneşti au primit recunoaştere pe plan internaţional, dar România nu poate concura cu marile puteri tehnologice pentru că îi lipseşte baza, iar cercetarea ştiinţifică şi cea tehnologică sunt în suferinţă, printre altele, fiind cronic subfinanţate.

Directorul general adjunct al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), dr. ing. Alexandru Cristian Ştrenc, vorbeşte, într-un interviu acordat AGERPRES, despre valorificarea creaţiilor tehnice româneşti, evoluţia numărului de mărci şi brevete înregistrate, precum şi despre necesitatea unei strategii naţionale în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale, în particular a celei industriale.

AGERPRES: Din când în când, mass media anunţă că una sau mai multe invenţii româneşti au fost premiate cu medalia de aur la expoziţii internaţionale de prestigiu. Apoi, se aşterne tăcerea. Ce se-ntâmplă cu aceste creaţii tehnice? Sunt ele valorificate?

Alexandru Cristian Ştrenc: Valorificarea brevetelor româneşti este o problemă complicată şi chiar tristă. Multe invenţii premiate în străinătate nu-şi găsesc aplicare în ţară. OSIM le-a recunoscut, prin acordarea brevetului, caracterul de noutate pe plan mondial, alţii au spus ‘să le dăm acestor români medalie de aur’, iar România, în ansamblul ei, le zice ‘Bravo!’, ‘Ne mândrim cu voi!’, dar ignoră scopul brevetului, respectiv, aplicarea în industrie a soluţiei tehnice.

AGERPRES: Aveţi o evidenţă a acestor premii internaţionale? Dacă antreprenorii din economia românească sunt, aparent, neinteresaţi de progresul tehnic, atunci ar putea statul să sprijine exploatarea acestor invenţii şi, în general, a brevetelor româneşti înregistrate la OSIM?

Alexandru Cristian Ştrenc: Statul, direct, nu se poate implica. Fiind vorba despre o formă de proprietate, şi anume proprietatea intelectuală, în principiu doar titularul poate decide ce să facă.

Dar în sens inteligent, într-o economie de piaţă, statul se poate implica major în sprijinirea inventatorilor săi. Francezii au o formă interesantă de asistenţă naţională, pentru care eu am pledat, dar despre care mi s-a spus, fără argumente, că ‘nu merge în România’.

Francezii au înfiinţat ANVAR – o agenţie naţională de valorificare a invenţiilor (Agence Nationale de Valorisation de la Recherche) pentru a sprijini activităţile de cercetare-dezvoltare private şi parteneriatele de tip public-privat

. De altfel, toţi sprijină industria naţională, iar cele mai bune exemple sunt Finlanda şi Coreea de Sud.
În legătură cu evidenţa premiilor, aceasta o ţine Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), rolul nostru legal limitându-se la acordarea protecţiei. OSIM ar trebui privit, în esenţă, ca un arbitru al protecţiei industriale în domeniul invenţiilor şi al mărcilor.

AGERPRES: Puteţi da nişte exemple de invenţii deosebite, nu neapărat dintre cele premiate?

Alexandru Cristian Ştrenc: În general, atât eu cât şi OSIM ne abţinem să facem ‘reclamă’ unor invenţii anume, dar ca să nu credeţi că evit răspunsul am să vă dau câteva exemple pentru că avem şi invenţii cu totul deosebite.

Există nişte medicamente care au luat premii prin Statele Unite, precum şi un aparat util în depistarea şi tratamentul cancerului prin generarea de unde de frecvenţe diferite care interferează cu celulele cancerigene, şi care în ţară nu s-au bucurat de atenţia meritată.

Un alt exemplu este cel al aşa-numitul Hyper CD-ROM, un tip de memorie optică, multilayer, tridimensională, inventat de către fizicianul dr. Eugen Pavel. Capacitatea de stocare a discului (diametru: 12 cm, grosimea: 1 cm) este de 10.000 GB (10 TB) cu posibilitatea teoretică de extindere la 100 TB, durata de utilizare fiind de 5.000 de ani.

Tehnologia, din păcate, nu a putut fi implementată în România şi, dacă nu mă înşel, inventatorul a fost în tratative serioase cu firma Philips, încheiate, se pare, cu succes.
Fraţii Dan şi Sorin Riga au obţinut brevet de invenţie pentru un medicament anti-stress care, după câte mi s-a relatat, se bucură de un succes serios în SUA, dar are şi o largă recunoaştere ştiinţifică.

Chiar dacă există invenţii româneşti peste nivelul tehnologic real al României, nu trebuie să ne amăgim. Nu putem concura cu marile puteri pentru că ne lipseşte baza. Cercetarea ştiinţifică şi cea tehnologică sunt în suferinţă, printre altele, fiind cronic subfinanţate.

AGERPRES: Industria şi antreprenorii români, se pare, au alte griji decât creşterea competitivităţii prin introducerea progresului tehnic şi ştiinţific, statul care, eventual, ar putea face ceva se află în expectativă, criza economică continuă, dar inventatorii nu se descurajează. De fapt, care este situaţia în momentul de faţă? Cum a evoluat numărul de brevete înregistrate?

Alexandru Cristian Ştrenc: Dacă ne uităm pe statisticile multianuale, constatăm că, faţă de anii ’87 – ’88, când erau circa 5.400 cereri de brevete pe an, depuse de către români, după aceea s-a înregistrat o prăbuşire a nivelului brevetării.

A fost o scădere continuă până în 2007 şi s-a ajuns la cel mai de jos nivel după Al Doilea Război Mondial, aproape egal celui din 1937.

După o creştere lentă în 2008-2009, în 2010 şi în 2011, am avut surpriza plăcută să vedem o creştere de circa 30% şi apoi de încă 8%. Putem spune că, în ciuda unei crize economice majore, numărul de invenţii brevetate s-a majorat semnificativ, până la circa 1.489 de cereri de brevet, adică o majorare de aproximativ 38%, faţă de acea prăpastie din 2007 de care aş vrea să uit.

În toţi aceşti ani, OSIM a urmărit şi, de multe ori a reuşit să promoveze eficient avantajele protecţiei industriale pentru a stimula înregistrarea invenţiilor. Am mers şi continuăm să mergem în unităţi economice, în universităţi, să explicăm avantajele economice, instituţionale dar şi personale ale obţinerii protecţiei proprietăţii industriale, în particular prin brevetul de invenţie.

Este evident că, pe lângă funcţia de bază dată de dreptul exclusiv de exploatare conferit, brevetul de invenţie îl avantajează pe proprietar în cariera profesională, în competiţia cu alte instituţii de învăţământ superior sau pentru obţinerea de fonduri europene.

În prezent, suntem bucuroşi să constatăm că universităţile româneşti deţin cea mai importantă creştere a ponderii în totalul cererilor de brevet: de la 3-4% până acum 10 ani, au ajuns în prezent să depună 250-300 cereri pe an, adică aproximativ 20% din cererile de brevete înregistrate.

Aşteptăm însă ca şi cercetarea şi IMM-urile să fie mult mai active. Forţe de cercetare, în special tinere, sunt. Taxele de protecţie sunt modice, dar nu se înţelege că brevetul, marca şi celelalte titluri de proprietate intelectuală conferă proprietarului o poziţie privilegiată, practic, un monopol acordat de către stat, pentru valorificarea pe piaţă a produselor sau serviciilor respective. Nu există un instrument mai puternic al economiei de piaţă decât proprietatea industrială.

AGERPRES: Avem tradiţii, nume şi creaţii înscrise în patrimoniul mondial al creaţiei tehnice, dar în prezent ce se-ntâmplă? În 2012, care este poziţia internaţională a României?

Alexandru Cristian Ştrenc: Tendinţele sunt pozitive. Cererile pentru protecţie industrială sunt pe trend crescător, cu variaţii, medalierile românilor la manifestările internaţionale sunt numeroase.

Cu toate acestea, clasificarea României în statisticile de la Bruxelles privind inovarea ne aşează cam pe ultimele locuri. Mai sunt doar două-trei ţări în urma noastră. Suntem pe locul 24 din 27 în clasamentul ‘Innovation Union Scoreboard 2011’ făcut la nivelul Uniunii Europene – în ciuda potenţialului creativ şi inovativ al românilor.

Trebuie ţinut cont de faptul că brevetul de invenţie, în general, dă măsura dezvoltării tehnologice a unei ţări, a unei firme, a unei ramuri industriale. Statisticile privind proprietatea industrială indică, aproape fără greşeală, marile puteri tehnologice din lume.

Ierarhia puterilor industriale din lume se regăseşte în numărul depunătorilor de brevete. Astfel, în lume, pe primele trei-patru locuri se află, nu în mod întâmplător, SUA, Japonia, China şi Germania. În Europa, polul inventivităţii este reprezentat de Elveţia şi ţările nordice, Suedia, Finlanda.

Germania este pe locul patru. Trebuie remarcat că, în general, este vorba despre ţări care se bazează masiv pe IMM-uri.

AGERPRES: Aţi spus că ar fi de dorit şi că este posibilă ‘o prezenţă mai activă’ din partea IMM-urilor. Ce ar trebui făcut pentru IMM-uri şi de către cine?

Alexandru Cristian Ştrenc: Noi cred că ne-am făcut datoria: taxele sunt, pentru IMM-uri, la jumătate din cele nominale. Tot pentru IMM-uri, am lansat un serviciu gratuit de pre-diagnoză prin care le facem o investigaţie a potenţialului tehnologic creativ şi întocmim recomandări.

De asemenea, românii care doreau să-şi protejeze invenţia în străinătate, inclusiv IMM-urile, din fondurile proprii ale OSIM primeau un oarecare sprijin financiar. A fost însă desfiinţat de către guvernele anterioare.

Ca o propunere, cred că statul român ar putea acorda inventatorilor o scutire de impozitul pe profit. Să ştiţi că ne-am luptat cu toţi miniştri de Finanţe să obţinem scutirea de impozitul pe profit pentru aplicarea unei invenţii, în primii cinci ani.

De neînţeles pentru noi, dar toţi, toţi fără excepţie, cel puţin până anul acesta, au fost împotrivă.
Totuşi, pentru IMM-uri există şi o iniţiativă foarte bună, sper să fie şi aplicată – ‘voucherele de inovare’ pentru modernizare tehnologică şi creşterea gradului de inovare. Programul presupune încheierea de parteneriate cu instituţii de cercetare şi inovare, publice sau private, bugetul alocat pentru acest an fiind de 6,45 milioane lei.

AGERPRES: Care sunt domeniile către care s-au îndreptat cu prioritate invenţiile româneşti?

Alexandru Cristian Ştrenc: Constatăm că, după prăbuşirea de după 1989, pe domeniul electronică, automatică şi calculatoare la circa 28%, acum avem un reviriment astfel că OSIM are nevoie de un număr suplimentar de examinatori pentru asemenea cereri.

Nu-mi place însă cum stăm la chimie-farmaceutice, unde aveam o tradiţie importantă – de la circa 50% până acum 10 ani, s-a ajuns la aproximativ 26%. Sectorul mecanică îşi face însă onorabil datoria (circa 46% din total).

Din păcate, trebuie să vă spun că există şi invenţii neprotejate în România, dar care au fost brevetate doar în străinătate. Nu spun că este ilegal, dar este imoral şi, după părera mea, ilogic să cedezi dreptul de proprietate pentru 500 de dolari sau 1.000 de euro, aşa cum s-a întâmplat la o universitate de prestigiu din Bucureşti

. În timp ce noul proprietar obţine sute de mii de euro, poate, milioane de euro, cadrele didactice respective au primit, îmi pare rău să spus aşa, doar un bacşis. Dacă brevetau în nume propriu în România, puteau apoi deveni partenerii celor de afară. Şi negociau de pe cu totul altă poziţie. Daţi-mi voie să nu vă dau niciun nume.

AGERPRES: Vă rog să vă referiţi şi la mărci. Faţă de invenţii, cum au evoluat înregistrările de mărci?

Alexandru Cristian Ştrenc: Intrând România în economia de piaţă, poate mai încet decât am sperat, numărul mărcilor înregistrate pur şi simplu a explodat. După prăbuşirea comunismului, s-a produs o scădere dramatică a numărului de invenţii, dar a fost o expansiune formidabilă a mărcilor.

Au apărut ziare, partide, firme, produse. A fost o înflorire. Astfel, de la circa 1.200 de cereri de înregistrări de mărci în 1988 s-a ajuns la aproximativ 23.000 de cereri în 2007. A urmat o diminuare a acestui avânt pentru depunere de marcă, astfel că în prezent se depun circa 19.700 cereri.
Este o evoluţie normală pentru că dacă brevetul este un indicator al dezvoltării tehnologice, marca este un indicator al nivelului de dezvoltare comercială.

Aş vrea să revin puţin la brevete. Până să intrăm, în 2007, în Uniunea Europeană, am aderat la Convenţia Brevetului European. Consecinţa este că numărul brevetelor europenilor care au interes pentru România a crescut de la 1.590 brevete la circa 2.500 brevete europene care au valabilitate în România, având exact valoarea unui brevet naţional.

AGERPRES: Dacă invenţiile au evidente constrângeri din partea ştiinţei şi tehnicii, în domeniul mărcilor fantezia este fără limite.

Alexandru Cristian Ştrenc: Nu este chiar aşa. Şi în domeniul brevetelor există fantezii. Încă mai primim cereri de înregistrare a unor perpetuum mobile de la persoane care, apoi, încearcă să ne convingă că legile fizicii sunt greşite.

Dacă pe acestea le-am respins, nu am putut refuza unele mărci care au provocat anumite reacţii, de exemplu ‘Ceauşescu’, deşi am fost câteodată supuşi unor tiruri critice. În principiu, aşa cum am acordat mărcile ‘Popescu’, ‘Ford’ , ‘Armani’ sau alte nume, nu văd de ce am fi respins marca ‘Ceauşescu’. Nu OSIM trebuie să spună dacă numele Ceauşescu este prohibit în România.

Potrivit legii, cel care cere o asemenea marcă trebuie să demonstreze că este îndreptăţit, în ultimă instanţă că poartă acel nume. Noi trebuie doar să ne uităm că nu există o marcă identică sau similară de natură a crea confuzie în percepţia consumatorului, să nu aibă conţinut obscen, ori contrar ordinii publice sau bunelor moravuri, ori să cuprindă simboluri naţionale, religioase etc.

De exemplu, nu am putut să dăm drumul la marca ‘Ţinutul Secuiesc nu este România’. Şi nici la cea plasată sub numele unui preşedinte al României, care ne era solicitată de o altă persoană decât şeful statului.

Alţii încearcă să înregistreze în România mărci notorii de afară, profitând de faptul că acestea nu sunt protejate la noi.

Am avut şi un caz când s-a depus spre înregistrare o marcă în care figura o secure tăind capul unui om. Am refuzat cererea ca fiind contrară moralităţii şi ordinii publice. Nuvă ascund că sunt şi multe pasiuni puse în joc.

Au fost avut mari presiuni pentru mărci cu desinenţă clar rusească – gen Sovetskaia, Ruskaia, Stolicinaia – în general pentru vodcă. Dacă statul sovietic sau Rusia a renunţat la aceste mărci şi le-a cedat unor privaţi, iar apoi, poate, le-a recuperat, nu era îndreptăţit Oficiul român să judece aspectele istorice implicate de aceste mărci. OSIM nu este un organism de anchetă.

Asemenea dispute se rezolvă în justiţie. Noi trebuie să respectăm Legea mărcilor şi să veghem ca marca înregistrată de noi să nu încalce drepturi anterioare, simboluri de înaltă valoare, să nu contravină ordinii publice, bunelor moravuri.

Ca marca nu pot fi înregistrate semne care sunt generice şi care nu-şi pot realiza funcţia de bază de a deosebi pe piaţă produsele sau serviciile unei persoane de ale alteia. Mărci ca ‘Vin de masă’, ‘Ulei de măsline’, ‘Brânză de burduf’ se înscriu în această categorie. Pe de altă parte, semnul ce constituie marca poate căpăta accente comice, desigur neintenţionat – de exemplu ‘Hai la joc’ , ‘Ca la mama acasă’ – fără a contraveni în niciun fel legii.

În ceea ce priveşte brevetele de invenţie, nu pot fi brevetate idei, metode matematice sau de organizare, elemente şi procese în întregime biologice, baze de date etc.

AGERPRES: Cine şi cât se înregistrează în prezent? Mai mult românii? Mai mult străinii?

Alexandru Cristian Ştrenc: Pentru că există calea brevetului european, străinii nu prea mai vin să breveteze direct, depunând la OSIM cerere de protecţie. Ei cer protecţie europeană la Oficiul European de Brevete pe care o validează apoi în România. Ca urmare, în prezent, ne ocupăm în special de protecţia invenţiilor româneşti. De altfel, peste 95% din cererile depuse la OSIM aparţin românilor. În schimb, la mărci, situaţia este relativ echilibrată: circa 62% sunt ale românilor şi 38% ale străinilor.

AGERPRES: Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci este una dintre principalele instituţii care, împreună cu Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Ministerul Public, Autoritatea Naţională a Vămilor şi alte instituţii ale statului, elaborează strategia dezvoltării protecţiei proprietăţii industriale în România. Care sunt principalele orientări pentru perioada 2012 – 2015?

Alexandru Cristian Ştrenc: A existat o strategie în anul 2003 şi, la vremea respectivă, eram chiar printre primele ţări care au finalizat o asemenea strategie. A funcţionat până în 2007.

Din păcate nu va pot da o explicaţie logică de ce această instituţie şi factorii de resort din România nu au reuşit să elaboreze o strategie din 2008 şi până în 2012. Este de neexplicat. Textul proiectului pentru 2012 – 2015 există, se află în continuare în dezbatere publică încă din anii trecuţi, dar ar trebui reluat dată fiind trecerea timpului.

Acum este momentul să lansăm o strategie a proprietăţii intelectuale în România, care ar trebui să pună instituţiile din domeniu să lucreze sinergic pe nişte acţiuni concrete. De exemplu, consider că este inadmisibil ca o instituţie guvernamentală să dea drumul la o iniţiativă referitoare la proprietatea industrială, domeniu pe care îl gestionăm noi, la OSIM, fără să fim măcar înştiinţaţi, cum din păcate s-a întâmplat nu o dată. Dar suntem prea divizaţi şi totul trenează.

AGERPRES: Este o urgenţă, nu cumva altele sunt priorităţile României?

Alexandru Cristian Ştrenc: Aş zice că este chiar o necesitate. Fără a fi o obligaţie internaţională asumată de România, o strategie în domeniul proprietăţii intelectuale, reală, eficientă şi coerentă, ar putea plasa România pe poziţii mai mult decât onorabile într-un domeniu în care românii sunt evident bine plasaţi de la Dumnezeu – domeniul inovării şi al creaţiei intelectuale.

Referindu-mă strict la invenţii şi mărci, eu văd aici o oportunitate nevalorificată. Informaţia extrasă din proprietatea industrială, prelucrată în mod inteligent, constituie o resursă strategică pentru dezvoltare durabilă pentru firme, industrii şi ţară.

De aceea, mă aştept ca guvernul să ne ceară asemenea studii de evoluţii de piaţă.

OSIM deţine în prezent un portofoliu de peste 24 milioane de brevete europene şi din alte ţări 24 de ţări ale lumii. Este un tezaur de informaţii privind tendinţele de dezvoltare mondială, nişele în care ar putea intra IMM-urile româneşti, evoluţii şi involuţii la nivel global.

Cercetarea românească ar putea să se uite la ultimele cereri de brevete şi să decidă dacă va aborda sau nu o anumită temă, iar industria, când intenţionează să achiziţioneze tehnologie, din studiul brevetelor ar rezulta nivelul performanţei maxime atinse.

Din păcate, în România suntem preocupaţi mai ales de protecţia bunurilor materiale, aşa că pentru bunurile intelectuale, infinit mai valoroase, nu ne batem deloc cu aceeaşi vigoare.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.