Cum poţi ieşi din cercul vicios al stresului?

0

– Eşti obosit tot timpul? Îţi este somn în timpul zilei şi nu poţi dormi noaptea? Eşti atât de stresat încât nu poţi gândi normal? Eşti bolnav şi deprimat tot timpul? Suferi de o slăbiciune a muşchilor, de dureri cronice şi ameţeli? Acestea sunt doar câteva din simptomele clasice ale oboselii suprarenale.

 

Doctorul James Wilson spune că “80% dintre persoane suferă de oboseală suprarenală la un moment dat în viaţa lor”.

Atunci când glandele suprarenale au fost “suprasolicitate” nu îşi mai pot face treaba bine şi orice stres suplimentar te poate afecta puternic, ceea ce duce la apariţia oboselii şi a altor simptome, arată Naturalnews.com.

Glandele suprarenale funcţionează ca şi “amortizori de şoc” ai organismului, ajutându-ne să facem faţă tuturor formelor de stres. Însă, atunci când te simţi stresat tot timpul, acele glande devin suprasolicitate şi obosite, o afecţiune cunoscută în mod tradiţional sub numele de oboseală suprarenală.

Atunci când aceste glande nu reuşesc să secrete suficient cortizol, nivelul energiei scade în timpul zilei, iar punctele maxime vor apărea noaptea, ceea ce va cauza perturbarea somnului.

 

Există două tipuri de epuizare suprarenală.

1. Epuizarea fizică este în general cauzată de implicarea în activităţi care necesită un efort fizic. În aceste cazuri, noi alegem să ne forţăm pe noi înşine şi oboseala apare într-un mod natural lent. Prin urmare, ne propunem o perioadă de recuperare prin odihnă şi nutriţie.

După ce activitatea de pompare suprarenală se încheie, organismul trece printr-o fază de recuperare de 24-48 de ore în timpul căreia ne simţim obosiţi, apatici şi mai puţin capabili de a face faţă stresului.

Deşi muşchii noştri pot fi inflamaţi şi puţin obosiţi pentru câteva zile, ne simţim reîmprospătaţi din punct de vedere fizic în urma unei astfel de activităţi (spre exemplu, urcuşul pe un munte) şi avem un nou nivel al energiei.

 

2. Epuizarea cauzată de stres nu este nici una plănuită şi nici una binevenită şi este determinată mai degrabă de gândurile şi emoţiile individului, decât de situaţia respectivă.

Toţi avem propriul nivel de stres la care putem face faţă. O persoană experimentează stresul în momentul în care îşi pierde locul de muncă şi devine epuizat din punct de vedere emoţional din cauza grijilor. O altă persoană poate privi acest tip de pierdere într-o lumină pozitivă şi astfel depăşeşte cu uşurinţă momentul.

Persoana care permite suişurilor şi coborâşurilor vieţii să îi afecteze într-un mod negativ viaţa va simţi profund stresul emoţional şi dacă va continua aşa, atunci va experimenta şi consecinţele emoţionale şi fizice.

 

Cercul vicios

Există un cerc vicios care începe cu oboseala suprarenală, trece prin “stadiul de rezistenţă” şi se încheie cu Sindromul de Adaptare Generală.

Atunci când alarmele de stres îşi continuă activitatea neîntrerupt, glandele suprarenale devin mai întâi epuizate şi apoi rezistente la stimulare excesivă.

În mod constant, stresul sever determină adaptarea glandelor şi creşterea acestora în dimensiune şi funcţie, însă pentru o perioadă, înainte de a începe să cedeze.

Urmează faza de rezistenţă care poate dura între o lună şi până la 20 de ani.

În etapa rezistenţei, cortizolul promovează reţinerea de sodiu pentru a păstra presiunea sanguină crescută şi contracţiile inimii mai puternice.

Atunci când stresul este prelungit şi sever, acesta va continua să existe şi dincolo de etapa de rezistenţă până la stadiul Sindromului de Adaptare Generală, generând o hemoragie a glandelor suprarenale, niveluri ridicate de insulină, atrofierea glandelor timus, organism devastat din punct de vedere biochimic, un colaps total al funcţiilor organismului sau un colaps al unor anumite organe sau sisteme.

 

Drumul înapoi

Pentru reconstruirea glandelor suprarenale există cinci zone de acţiune:

– Reduceţi stresul care a afectat funcţiile suprarenale;

–  Faceţi exerciţii fizice zilnice timp de 30 de minute. Mersul pe jos, întinderile, înotul  etc. “ard” energia stresului zilnic din organism;

– Dormiţi cel puţin opt ore pe noapte. Consumul unui miligram de melatonină la ora 18 şi două miligrame la ora 20 vă poate ajuta să echilibraţi nivelul de cortizol pentru a avea un somn mai bun;

– Îmbunătăţirea alimentaţiei;

– Faceţi lucruri care vă hrănesc sufletul zilnic precum cititul, cântatul, rugăciunea, meditaţia, şi, de ce nu, o călătorie în mijlocul naturii.

Dacă vă bazaţi pe plusul de energie din partea cafeinei, atunci reţineţi că vă puteţi provoca o înrăutăţire a problemelor suprarenale.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.