Nu ne vindem ţara, ci doar… insulele

0

– Atena solicită încă doi ani pentru a-şi reduce deficitul bugetar la zero. Numai că este un mesaj discret că atât Europa, cât şi creditorii Greciei, trebuie să mai aştepte până la rambursarea împrumuturilor acordate. Atât într-un caz, cât şi în celălalt, anunţul Atenei este debutul unei suite de probleme financiare care complică suplimentar şi aşa tensionata relaţie dintre creditorii Greciei şi directivele europene. Pentru a face rost de bani, grecii au găsit o soluţie mai puţin obişnuită: vânzarea de insule (deocamdată cele private).

 

Grecia mai vrea doi ani

Finalul lunii august se anunţă încărcat pentru premierul elen, Antonis Samaras. Pe 24 august are programată o întâlnire cu omologul său german, Angela Merkel după ce, pe 22 august are loc o întrevedere cu preşedintele Eurozone, Jean-Claude Juncker.

Programarea reuniunilor nu este întâmplătoare şi are ca scop convingerea celor doi lideri să mai acorde o perioadă de graţie de 2 ani Greciei. Cu alte cuvinte, Atena propune să-şi reducă deficitul bugetar la zero nu în 2014, ci în 2016.

Deloc surprinzător, Germania şi-a anunţat deja opoziţia faţă de acest compromis care, totuşi, din punct de vedere economic este justificată: economia elenă este la pământ, PIB-ul ar putea înregistra în acest an o contracţie de 7%.

Acesta ar fi al cincilea an consecutiv de recesiune, iar o contracţie a PIB-ului de această dimensiune este echivalentul unei creşteri a deficitului bugetar cu 2,4%, valoare care nu a fost luată în calcul în momentul negocierilor ultimului ajutor financiar acordat Atenei.

În aceste condiţii, probabilitatea ca deficitul bugetar grec să ajungă la zero în 2014 este o simplă iluzie, iar Angela Merkel va trebui, în urma discuţiei cu Antonis Samaras, să-şi îmblânzească tonul.

Problema majoră pentru Europa este că, dacă Grecia întârzie ajustarea bugetară, creanţele pe care le deţine asupra aceste ţări vor fi rambursate mai lent. Mai mult, există riscul ca, la scadenţă, împrumuturile să nu poată fi returnate integral, dacă economia elenă nu se revigorează. Aceasta este de altfel principala temere a majorităţii economiştilor care urmăresc cu atenţie situaţia.

 

Vor mai fi bani pentru Grecia?

“Trebuie să ne mişcăm rapid pentru a progresa în rezolvarea crizei datoriilor din zona euro” declara Angela Merkel la finele reuniunii cu premierul canadian Stephen Harper.

“Se pune întrebarea dacă nu este necesar să luăm măsuri care nu au fost încă aplicate în momentul creării zonei euro şi anume cele referitoare la o uniune politică. Germania ştie că într-o zonă monetară comună responsabilităţile politice trebuie împărţite. În acest sens suntem pe drumul cel bun, dar suntem conştienţi că factorul timp este primordial” a completat aceasta.

Luând apărarea preşedintelui BCE, Mario Draghi, cancelarul german a subliniat că acesta face tot ce este posibil pentru apărarea zonei euro în conformitate cu directivele stabilite de liderii europeni.

În acest context, Merkel a estimat că CE (Comisia Europeană) trebuie să capete puteri sporite pentru a putea interveni asupra bugetelor naţiunilor din zona euro – o poziţie repudiată însă atât de preşedintele francez François Hollande cât şi de alţi lideri europeni.

În timp ce politicienii rămân la nivelul declaraţiilor de genul celor de mais sus, un studiu realizat de agenţia Reuters relevă faptul că zona euro se va adânci în recesiune şi nu va reuşi să-şi revină mai devreme de 2013. Ancheta realizată printre economişti mai subliniază şi faptul că aceştia nu se aşteaptă, în perioada imediat următoare, la iniţiative majore din partea BCE.

Concluziile anchetei au la bază ultimele date macroeconomice, care relevă faptul că doar Germania este singura ţară din zona euro care se mai află pe trend ascendent, iar asta, combinat cu faptul că perspectivele pentru ţările cele mai fragile din zonă rămân în continuare negative, nu lăsa nici o speranţă asupra unei posibile reveniri.

Conform părerilor unanime ale economiştilor anchetaţi de Reuters, PIB-ul zonei euro se va contracta în cel de al treilea trimestru cu 0,2% faţă de o previziune de -0,1% anunţată în urma anchetei din iulie.

De asemenea, aceştia prognozează o contracţie mai severă în Italia şi Spania în următoarele trimestre ale anului, în timp ce Grecia, sub povara unei rate a şomajului explozive, riscă să intre în colaps.

Economiştii sunt de părere că absenţa unui calendar clar de ieşire din criza datoriilor suverane este principala frână în calea revenirii consumului ceea ce descurajează companiile să mai investească în dezvoltare.

Scăderea probabilă cu 25 puncte de bază până la 0,5% a dobânzii de refinanţare aşteptată de economişti la reuniunea Consiliului monetar al BCE de luna viitoare nu ar putea să inverseze tendinţa generală deoarece deja dobânzile sunt suficient de reduse, astfel încât o nouă relaxare a dobânzii nu este susceptibilă de a relansa piaţa creditelor. În acelaşi timp, economiştii nu se aşteaptă că BCE ar putea interveni pentru limitarea creşterii dobânzilor obligaţiunilor suverane spaniole şi italiene.

În ciuda acestor greutăţi, marea majoritatea a celor chestionaţi sunt convinşi că Grecia nu va părăsi zona euro, iar, în contrast cu marasmul din zona euro, Marea Britanie ar trebui să beneficieze de efectul Jocurilor Olimpice pentru a ieşi din recesiune în cel de al patrulea trimestru. Numai că aceasta oportunitate nu are şanse să se menţină datorită politicii de austeritate adoptată de către guvernul David Cameron.

Dincolo de aceste predicţii se pune din ce în ce mai insistent întrebarea: Vor mai fi bani pentru ajutorarea financiară a statelor fragilizate de criză?

 

“Grecia nu a vândut tot pentru a-şi plăti datoriile”

În aceste condiţii, speranţele Greciei de a fi susţinută de UE sunt destul de puţin realizabile, ceea ce obligă Atena să găsească soluţii de compromis.

Una dintre acestea o reprezintă valorificarea insulelor private.

Preţul de achiziţie al unei astfel de insule variază pe plajă extrem de largă: de la 25.000 la 180 milioane euro. Pentru specialiştii imobiliari, o astfel de insula ar trebui să îndeplinească două condiţii: o climă caldă şi un climat politic stabil. Pe această piaţă imobiliară, insulele greceşti sunt preferate.

Private Islands Inc. este una dintre cele mai mari agenţii specializate în acest domeniu, având un portofoliu de 550 de insule din întreaga lume şi aproximativ 20 de tranzacţii anual.

Preţurile insulelor este variabil. De exemplu, pentru o micuţă insule de 3000 mp amplasată un mijlocul unui lac din Panama preţul poate fi de 30.000 dolari (24.346 euro). Pe de altă parte, insula greacă Patroklos amplasată la 50 de km de Atena, in centrul Mediteranei, cu o suprafaţă de 320 de hectare poate fi achiziţionate pentru modica sumă de 180 milioane de euro!

Reprezentanţii agenţiei au subliniat că cele trei criterii ce stau la baza unei astfel de tranzacţii ţin de trei elemente: o climă caldă, un mediu politic stabil şi de posibilitatea reală de achiziţionare a terenului şi nu numai a dreptului de utilizare a acestuia. Asta face ca insulele Bahamas, Belize sau Panama să fie în topul preferinţelor.

Cu toate acestea insulele greceşti bine echipate şi cu o climă ideală sunt printre cele mai căutate. Conform lui Nicolas Mugni, de la agenţia “Casa Grecia”, piaţa locală este constituită din 60/70 de insule, dar care nu sunt toate construibile.

Cea mai ieftină insulă din catalog pleacă de la 3 milioane euro pentru o “insulă construibilă, dar cu drept de posesie limitat”. La polul opus se află o insulă mai mare evaluate la 45 de milioane de euro care este destinată “unei dezvoltări turistice”.

Deşi Atena nu doreşte oficial să-şi vândă insulele pustii, piaţa insulelor private s-a relansat, marile familii căutând astfel să eludeze taxele impuse de statul elen.

“Grecia nu a vândut tot pentru a-şi plăti datoriile. Grecia posedă clădiri, companii şi insule nelocuite”.

Aserţiunea publicată în 2010 în prestigiosul cotidian german Bild, aparţine unui lider creştin-democratul german Josef Schlarmann şi a dat naştere, la acea vreme, la vii discuţii şi indignarea întregii Europe.

Iată că la aproape trei ani de la această declaraţie, piaţa insulelor se relansează, în parte datorită dorinţei familiilor elene de a-şi pune la adăpost averile, dar şi datorită cererii internaţionale.

De exemplu, Oxia a fost cedată familiei emirului din Qatar de către familia Stamboulis, în timp ce familiile Giatrakos şi Onassis îşi vând insulele private. Sumele pentru care au fost tranzacţionate aceste insule nu are prea mare relevanţă.

Relevant este faptul că Grecia este obligată să închidă ochii la faptul că sub presiunea problemelor economice trebuie să accepte tranzacţionarea acestor insule.

Întrebarea care se pune este dacă, după ce vor fi epuizate insulele private, Atena va trece la valorificarea insulelor proprietate publică. Răspunsul îl vom avea destul de curând şi va depinde în mare parte de rezultatul reuniunii dintre liderii eleni şi cei europeni.

Dănuţ Dudu

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.