Cele 7 păcate de moarte ale managerilor

0

– Îi cunoaştem cu toţii pe managerii slabi. Sunt ambiţioşi şi agresivi, fac orice pentru a înainta în ierarhia corporaţiei sau ajung în poziţia lor fără a avea aptitudinile necesare sau voinţa de a-şi face treaba cum trebuie. Continui să fiu un pic nedumerit de ce atât de mulţi manegeri fac o treabă atât de proastă, scrie Julian Birkinshaw, profesor la London Business School, pe HBR Blog Network (Harvard Business Review)

 

Ştim cum arată un „management bun” de zeci de ani, iar sume enorme de bani au fost cheltuite pentru ca managerii să înveţe cum să fie mai buni. Şi totuşi, problema persistă.

Este posibil ca problema să fie faptul că ne bazăm pe educarea acestora cu bunele practici. Le indicăm managerilor ce ar trebui să facă, iar asta îi împiedică uneori să progreseze. De exemplu, atunci când Google a lansat un program de colectare a datelor care să identifice ce îi deosebeşte pe managerii lor de top de ceilalţi, au dat peste caracteristici banale precum: conduce bine, oferă putere echipei sau este un bun comunicator.

Hai să încercăm o abordare opusă, să ne concentrăm pe comportamentele proaste de care încercăm să scăpăm.

Iată încercarea mea de a defini managementul prost, plecând de la cele şapte păcate de moarte, idee care îmi place atât de mult.

Am alcătuit chiar şi un mic chestionar pentru a-i ajuta pe angajaţi să-şi caracterizeze managerul. Am portretizat câteva dintre păcate cu exemple de directori generali celebri, pentru că acele poveşti ne sunt familiare tuturor.

În mod cert aceste păcate se aplică la toate nivelurile de management din organizaţie, sunt la fel de relevante atât pentru supervisori, cât şi pentru managerii din vârful piramidei.

 

1. Un şef avar este în căutarea bunăstării, a statusului şi doreşte să fie remarcat cu orice preţ. Pe scurt, este un creator de imperiu şi nu trebuie să căutăm prea mult un astfel de exemplu în viaţa de zi cu zi.

Cel mai reprezentativ este Eike Batista, antreprenorul brazilian care a creat  the EBX Group (energie, minerit şi logistică), companie care l-a transformat în al optulea cel mai bogat om din lume. El doreşte să devină primul om de afaceri din lume care ajunge la o avere de 100 miliarde de dolari.

 

2. Dorinţa de putere se referă la proiecte capricioase: investiţii sau achiziţii care nu au nici o logică, dar sunt pe gustul managerului.

Edgar Bronfman, fondator al imperiului Seagram îmi vine în minte aici. Spre surprinderea întregii lumii de afaceri a vândut întregul pachet valoros de acţiuni al gigantului din industria chimică, Du Pont, pentru a cumpăra Universal Studios. O privire rapidă în viaţa sa îi explică motivele: chiar din adolescenţă scrie versuri şi vroia să facă filme.

 

3. Mânia nu are nevoie de prea multe explicaţii. Al Dunlap, Fred Goodwin şi Jack Welch sunt cunoscuţi pentru faptul că se pierd repede cu firea. Vedem asta la toate nivelurile ierahice. Primul meu şef se făceau roşu şi începea să tremure înainte de a ţipa la un amărât care nu reuşea să depaneze o piesă software în mod corespunzător.

 

4. Lăcomia apare în lumea afacerilor atunci când un manager îşi pune prea mult în farfuria sa. Are nevoie să fie implicat în toate deciziile, să fie permanent la curent cu tot ce se întâmplă şi nu se odihneşte niciodată.

Numim asta micro-managing, ceea ce a făcut Gordon Brown în scurta şedere pe Downing Street, la numărul 10, când a insistat să revizuiască fiecare decizie minoră a departamentului. Nu e prea amuzant să lucrezi pentru un asemenea şef, pentru că are tendinţa, aşa cum spune Charles Handy, să îţi fure deciziile.

Există, de asemenea, riscul ca acea decizie să nu fie cea mai bună. Directorul general de la Lego, Jurgen Knudstorp, este de părere că, acele companii conduse de manageri lacomi vor suferi mai degrabă de indigestie decât de foame, aşa cum a fost şi cazul guvernului lui Gordon Brown.

 

5. Mândria sănătoasă se transformă rapid în orgoliu, o supraestimare a propriilor abilităţi. În toate crizele recente ale corporaţiilor News International, Nokia, BP, şi chiar Toyota, există dovezi palpabile că managerii sunt orgolioşi în comportament şi în modul în care vorbesc.

Mândria aduce, fără îndoială, declinul. Probabil cel mai bun exemplu de mândrie dusă la extrem este Enron, ai cărei manageri se considerau cei mai deştepţi tipi din cameră şi au deraiat viziunea companiei, transformând-o din ideea de a deveni cea mai bună companie de energie din lume în dezideratul de a fi cea mai bună companie din lume. Şi ştim cu toţii unde a dus această viziune.

 

6. Invidia se manifestă cel mai bine atunci când un manager primeşte laude pentru performanţele altora. Dar invidia ia naştere în mintea lui în diferite moduri: atunci când un manager alege să nu promoveze un angajat aflat în ascensiune, pentru că se teme că-i va arăta propriile limite, sau când păstrează informaţii importante pentru el însuşi, în loc să  le împărtăşească cu echipa sa.

 

7. Trândăvia este apatia de la locul de muncă, managerii care lenevesc pur şi simplu nu îşi fac treaba. Sunt neatenţi, nu comunică eficient şi nu se interesează de nevoile echipei lor.

 

Se concentrează în  schimb pe propriul comfort şi adesea pe interesele personale care nu sunt legate de companii. Managerii leneşi sunt aceia care îşi iau lungi pauze de masă, dar sunt prea ocupaţi pentru a sta cu subalternii, nu îţi oferă feedback  sau promit ceva şi nu se ţin de cuvânt.

Deşi trândăvia ajunge rar la managerii de nivel superior, există suspiciuni că se manifestă în oarecare măsură la orice şef. Costul poate fi foarte ridicat atunci când managerii nu reuşesc să facă schimbările necesare, iar compania este în criză.

Dacă eşti şef fă-ţi autoevaluarea şi identifică care sunt păcatele către care înclini. Nu uita, nimeni nu este perfect şi există şanse ca tu să fii vinovat de cel puţin unul dintre cele şapte păcate.

Dacă ai curaj cere-i echipei tale să te evalueze, ca un exerciţiu al evaluării 360 de grade. Cea mai mare provocare va fi atitudinea ta faţă de informaţiei pe care o primeşti. Avantajul este că vei afla ce trebuie să eviţi în comportamentul tău de şef.

 

Evaluează-ţi şeful

Răspunde la următoarele întrebări pentru tine şi pentru şeful tău actual. Foloseşte o scală de la 1 la 5 scale, unde 1=deloc iar 5= într-o foarte mare măsură.

1. În ce măsură tu/şeful tău urmăriţi ascensiunea în interes personal?

2. În ce măsură tu/şeful tău urmăriţi realizarea propriilor proiecte de care doar voi sunteţi interesaţi, indiferent dacă se potrivesc sau nu scopurilor organizaţiei?

3. În ce măsură tu/şeful tău deveniţi vizibil furioşi atunci când se fac greşeli minore?

4. În ce măsură tu/şeful tău vă implicaţi adânc în detaliile proiectele de care sunteţi responsabili?

5. În ce măsură tu/şeful tău căutaţi să obţineţi recunoaştere pentru performanţele voastre?

6. În ce măsură tu/şeful tău încercaţi să primiţi laude pentru munca altora?

7. În ce măsură tu/şeful tău organizaţi lucrurile după propriul plac, mai degrabă decât a ţine cont de interesele celorlalţi?

Numără de câte ori ai acordat 4 sau 5, asta îţi va indica în ce păcate eşti tentat să cazi.

Traducere şi editare: Cătălina Rusin

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.