Proprietăţile medicinale ale crinilor

0

Lilium spp. sau cunoscuţi în mod obişnuit ca şi crini, aceste flori pot fi descrise ca fiind o plantă perenă fără păr, cu tulpini unice, verticale de la bulbii albicioşi şi solzoşi.

Multe din aceste specii sunt native din Canada şi pot fi găsite în special în grădini cultivate şi uneori de-a lungul drumurilor rutiere sau a căilor ferate umede, prezintă Wakeup-world.com

Florile sunt destul de ostentative, de obicei cu buline întunecate la capăt, şi apar din mai şi până în august. Crinii sunt rareori din belşug, iar atunci când aceştia sunt culeşi sau cosiţi, de obicei, planta moare.

Săpăturile, cositul şi supra-culesul au provocat aproape o extincţie a acestor flori sălbatice minunate în multe zone populate.

Varietatea diferită de crini include crinul canadian, crinul tigrat sau cel columbian, şi crinul de lemn, fiecare variind în dimensiune şi culoare. Crinul canadian este de departe cel mai des întâlnit din cele trei specii.

Aliment

Florile, seminţele şi bulbii au fost folosite ca şi alimente. În special, bulbii reprezentau element principal folosit de popoarele native americane.

Bulbii erau de obicei gătiţi şi mâncaţi împreună cu alte alimente, cum ar fi peştele sau vânatul. Mai mult, bulbii care aveau o aromă puternică, piperată, au fost folosiţi ca agenţi de condimentare şi de îngroşare a tocăniţelor.

Unele triburi mâncau bulbii crinilor proaspeţi sau uscaţi, după ce au fost depozitaţi pentru iarnă. Florile au fost folosite la salate, deoarece nu sunt doar delicioase, dar oferă şi multă culoare felului de mâncare.

Medicament

Popoarele native foloseau rădăcinile de crin de lemn pentru a face ceai medicinal care era foarte bun în combaterea afecţiunilor digestive, a tuselor, tuberculozei, a febrei şi ajuta femeile aflate în travaliu, precum şi după ce năşteau. Acelaşi ceai era folosit pentru a spăla umflăturile, vânătăile, rănile şi bătăturile.

Un amestec al acestei plante în combinaţie cu rădăcini dulci de călin a fost folosit pentru a trata menstruaţiile neregulate. Mai mult, rădăcinile de crini în combinaţie cu rădăcinile de mure, zmeură şi de oţetar mirositor (Rhus typhina) erau folosite pentru a trata tusea, febra şi tuberculoza.

Alte utilizări

Bulbii de crini erau uscaţi, striviţi cu gândaci urât mirositori şi folosiţi împotriva vrăjitoriei. Un amestec de rădăcini era luat de soţie ca un vomitiv şi folosit ca un produs de spălat dacă soţul său era infidel.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.