A.G. Weinberger, la aniversarea zilei de naştere: Pentru mine fiecare zi este o bucurie

0

A.G. Weinberger, chitarist, vocalist, textier, realizator de emisiuni radio şi tv, cu cinci albume scoase în România şi unul în Statele Unite ale Americii, îşi sărbătoreşte ziua de naştere joi.

Weinberger, alături de trei prieteni – Sebi Ioo, Gilberto şi Mihai Pop – pregăteşte un nou album, cu o muzică care „nu este blues”, de această dată, fiind, de altfel, şi „primul în limba română”.

Într-un interviu acordat joi AGERPRES, artistul vorbeşte despre modul în care îşi sărbătoreşte zilele de naştere, despre prieteni şi despre albumul la care lucrează.

AGERPRES: Aniversaţi 47 de ani, cum veţi petrece această zi?

A.G. Weinberger: Muncind. Pentru mine fiecare zi este o bucurie. Că avem o zi de naştere, asta este doar o dată administrativă. Eu nu am pus niciodată accent pe petreceri de zile de naştere, pe chefuri. Eu sunt un om discret, singular, domestic şi am alte valori pe care le împărtăşesc cu cei dragi.

Eu nu am făcut acele celebre chefuri de zi de naştere, să închiriez vreun restaurant sau să chem zeci de oameni. Eu sunt de părere că aceasta este o treabă discretă, este problema mea că m-am născut în ziua aceasta, de ce să fie bucuria lor?

AGERPRES: Şi totuşi sunt sigur că există şi aniversări de care vă amintiţi cu mai multă plăcere.

A.G. Weinberger: Sunt lucruri şi momente de care îmi aduc aminte cu drag şi care mi-au marcat existenţa şi mi-au definit direcţiile. Sunt multe.

AGERPRES: Care este cadoul de care vă amintiţi cu cea mai mare plăcere?

A.G. Weinberger: În primul rând gruparea asta care s-a adunat aici ca să facem acest disc pe care urmează să-l lansăm. Încrederea lor este cel mai valoros lucru, cred. Mihai (n.r. – Mihai Pop, sunetistul trupei) a venit din Cluj cu studioul lui mobil să tragă discul cu mine.

În curând vor veni şi colegii mei, muzicienii care, tot aşa, vin fără să întrebe alte lucruri urâte, precum „Cât îmi dai?” sau „Cât nu-mi dai?”. Ei au răspuns imediat solicitării mele: „Da, cum să nu, venim!”. Acesta este cel mai de preţ lucru, încrederea. Cercul de încredere este, însă, foarte restrâns, nici nu este bine să avem un cerc de încredere foarte larg pentru că atunci nu mai este încredere.

AGERPRES: Când am venit aveaţi chitara pe picior şi mi-aţi spus că lucraţi la un nou album, cum va fi acest nou album?

A.G. Weinberger: Tocmai când aţi intrat scriam ultimele versuri, ultimele rânduri la un cântec care ieri seara s-a conturat. Ieri m-a vizitat ideea, a trecut noaptea şi iată că dimineaţa sunt deja aproape gata. Aşa se întâmplă, vine muza şi se întâmplă. Acest disc nu o să fie tot de blues. De fapt, eu nu am fost niciodată blues.

Pe mine nu m-a întrebat nimeni ce cânt, mi s-a pus această etichetă prin anii ’90 şi aşa a rămas. Că A.G. Weinberger cântă şi piese de blues sau înrudite cu blues-ul este cu totul altceva. Dar culoarea pielii, tradiţia pe care o port, a poporului meu, nu mă face să fiu blues.

AGERPRES: Cum va fi noul album la care lucraţi?

A.G. Weinberger: Eu aş spune că acest disc va fi un deliciu artistic, un fel de folk progresiv. Un lucru foarte important de spus este că acesta va fi primul meu disc în care scriu şi cânt în româneşte. Nu o să fie un disc de blues.

Cu tot respectul pentru cei care iubesc acest gen muzical, eu consider că în România blues-ul s-a compromis, pentru că a început să fie cântat, gestionat, de oameni care nu sunt „din” acest lucru, sunt doar „în” acest lucru, şi atunci această alianţă a mediocrităţii este atât de mare încât eu nu am cum să particip şi atunci mai bine mă retrag, îi las pe ei să-şi facă jocurile. Eu nu pot să funcţionez cu astfel de atmosferă.

AGERPRES: Cum se va numi noul album?

A.G. Weinberger: Va fi foarte simplu – „Singular”.

AGERPRES: Câte piese vor fi pe album?

A.G. Weinberger: Aici va fi o problemă. Deocamdată avem cinci şi mai avem doar câteva zile, până sâmbătă. Totuşi, un disc trebuie să aibă vreo zece, cel puţin. Trebuie să aibă vreo 40-45 de minute în materie de muzică, dacă vrem să fim respectuoşi faţă de cei care se interesează. Sper că o să avem timp să facem măcar zece piese.

AGERPRES: Trupa alături de care înregistraţi albumul din câte persoane este compusă?

A.G. Weinberger: Trupa este foarte mică, sunt patru oameni cu tot cu mine. Mihai Pop care este din Cluj şi este îngerul nostru tehnologic care repară greşelile, cu magiile lui, cu editarea şi cu sunetul, Sebi Ioo la contrabas şi Gilberto la percuţie. Chitările, vocile, versurile şi muzica şi le fac eu. Este o echipă mică, cochetă.

AGERPRES: După ce veţi lansa albumul va urma şi un turneu de promovare?

A.G. Weinberger: Nu depinde de mine acest lucru. Probabil o să avem nişte mici apariţii, cât ne va permite bugetul. Eu deja nu-mi permit să fac turnee aşa cum am făcut până în 2010. Erau costisitoare şi atunci, dar lumea venea şi cumpăra bilete. Atunci îmi permiteam riscul, acum nu mai am resurse ca să-mi permit acest risc.

Probabil că vom merge în două-trei locuri sau, dacă cineva doreşte să investească în asta este bine venit pentru că nu este costisitor în această formulă.

AGERPRES: De unde va venit pasiunea pentru chitară?

A.G. Weinberger: La 10 ani am avut o meningită şi am fost în comă patru zile. După ce am ieşit din comă – mama mea îmi spune pentru că eu nu-mi mai aduc aminte – prima mea întrebare a fost „De ce m-aţi adus înapoi?”. Nu ştiu ce a fost în mintea mea acum, dar acum, citind numeroase cărţi, am început să mă gândesc că acolo s-ar fi putut să fie ceva.

A doua a fost aceea că am început să-mi doresc să fiu chitarist de rock-roll. Rock-roll ca şi spirit, dar ce ştia un puşti de 10 ani cu febră, la Oradea comunistă. Atunci mama mea mi-a luat o chitară, spunând că e copil bolnav şi e bine să facem aşa pentru el, mi-a găsit şi un profesor. Ea nici până când am ajuns la 20 de ani nu a crezut în pasiunea mea, nu mă lua în serios.

AGERPRES: Aţi avut vreun model care v-a inspirat?

A.G. Weinberger: Bineînţeles, bineînţeles. Odată ce mi-am revenit din boală şi având tangenţă cu instrumentul, am început să urmăresc emisiuni la tv – noi, la Oradea, ne uitam la televiziunea maghiară. Aveau emisiuni bogate, din toată lumea, de toate felurile.

Erau şi radiourile care dădeau muzică foarte bună, Europa Liberă, radio Luxemburg, Vocea Americii, radiourile maghiare. După aceea am apucat să intru într-o reţea de vânzare a discurilor vinil, eram mâna a doua.

Eu aflam ce discuri doreau unul şi altul, îmi făceam o listă, mă duceam la resursa mea de discuri care era un contrabandist care aducea de peste graniţă diferite, de la cafea şi blugi până la discuri şi ciocolată şi i-am dat lista, iar el mi-a adus tot ce a găsit.

După aceea eu îi dădeam lui banii şi le duceam la clienţii care mi le cereau contra unui mic câştig. Au rămas şi discuri nevândute şi, spre norocul meu, a rămas şi un disc Spectrum de Billy Cobham. Acolo era un chitarist, Tommy Bolin, care m-a punctat.

AGERPRES: Cum l-ar descrie A.G. Weinberger pe A.G. Weinberger?

A.G. Weinberger: Eu încă mai sper că vreodată voi fi faimos şi bogat din ceea ce fac. Sunt un căutător, eu nu am o definiţie, sunt nedefinit. Eu sunt din viitor. Sunt un om de viitor pentru că tot ce fac eu astăzi, probabil lumea din jurul meu o să înţeleagă peste 3-4 ani şi o să aplice.

Asta s-a întâmplat de-a lungul carierei mele. Am început ceva, abia peste 4-5 ani au înţeles şi au aplicat. Deci atunci pot să mă consider că sunt din viitor, că am idei din viitor, care peste câtva timp se vor aplica.

AGERPRES: Ce vă doriţi în continuare?

A.G. Weinberger: Acum, în acest moment, încă trei piese. Deci: „Muză, te rog frumos, adu-mi ceva!”, şi sănătate mie şi tuturor celor care-mi sunt alături şi pe care mă bazez. Nu sunt mulţi, dar sunt foarte importanţi, sunt pilonii mei.

* * *

Attila Weinberger (cunoscut sub numele de scenă A.G. Weinberger), născut pe 30 august 1965 la Oradea, este un muzician român, chitarist, cântăreţ, producător şi realizator de emisiuni radio.

După 1990, Weinberger este invitat în turnee în Germania, Elveţia, Israel, Turcia, Ungaria (unde în 1992 cântă în deschiderea concertului susţinut de renumitul chitarist Al Di Meola). În 1991, îşi înfiinţează propria sa formaţie de blues – Weinberger Blues Machine.

În 1997, Weinberger cântă în Piaţa Universităţii cu ocazia vizitei preşedintelui SUA, Bill Clinton. Ca urmare, primeşte un mesaj de mulţumire semnat personal de preşedintele american.

În iulie 2006, Weinberger îşi lansează albumul Nashville Calling, o premieră pentru piaţa muzicală din România: este primul album de blues al unui artist român înregistrat şi produs în totalitate în SUA.

Din discografia artistului fac parte albumele „Good Morning, Mr. Blues” (1996), „Standard Weinberger” (1997), „Transylvania Avenue” (1999), „Nashville Calling (2006) şi „Guitar Man” (2008) volumele 1 şi 2.

În 2011 a fost decorat de către Preşedinţia României cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. Ordinul i-a fost oferit în semn de apreciere pentru cariera muzicală deosebită şi pentru eforturile constante de a descoperi şi de a promova noi talente.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.