EUR
4,83 RON
(+0.01%)
USD
4,47 RON
(+0.15%)
GBP
5,48 RON
(+0.12%)
CHF
4,58 RON
(+0.01%)
BGN
2,47 RON
(-0.08%)
BYN
1,73 RON
(+0.15%)
CAD
3,14 RON
(+0.77%)
RSD
0,04 RON
(-0.02%)
AUD
2,68 RON
(+0.37%)
JPY
0,04 RON
(+0.12%)
CZK
0,17 RON
(+0.42%)
INR
0,06 RON
(+0.37%)

 

Lupta împotriva alimentelor false: codul de bare ADN

– Autorităţile guvernamentale speră ca o tehnică cunoscută ca şi codificare ADN (cod de bare ADN ) va ajuta la combaterea tuturor alimentelor frauduloase, de la peşte şi până la suplimente false, relatează BBC.co.uk

 

Investigaţiile în cartierul chinezesc din New York sunt un fenomen obişnuit, însă misiunea Sergios-Orestis-Kolokotronis a fost pur şi simplu ştiinţifică.

Profesorii de genetică de la Colegiul Barnard şi-au trimis studenţii să cerceteze pieţele în aer liber unde sunt expuse fructe, legume şi peşte exotic şi să achiziţioneze tot ceea ce este vândut ca şi carne de crocodil.

După ce au analizat carnea, aceştia au descoperit că nu provenea de la crocodili. Originea produselor nu era clară, dar pentru toţi semăna suspicios de bine cu un tip de piton.

De la “carne de crocodil” etichetată greşit la blănuri false, o industrie globală a prosperat timp de sute de ani, aprovizionând magazine şi pieţe cu produse contrafăcute sau frauduloase.

Oamenii de ştiinţă şi autorităţile cred că pot, în sfârşit, să pună capăt acestui comerţ fără scrupule folosind o tehnică care poate identifica speciile din materialul genetic, la fel ca un cod de bare pe o cutie de cereale.

Laboratorul din Newark, New Jersey, este condus de Patrula vamală şi a frontierelor din SUA, însă ştiinţa în cauză, codul de bare ADN, devine din ce în ce mai utilă pentru aplicarea legii şi pentru cercetare în întreaga lume.

Pentru a demonstra această tehnică, cercetătorul şef de la laboratorul Newark, Matthew Birck, a tăiat un pătrat mic din capătul din spate al unui peşte îngheţat, pentru secvenţierea unei mici mostre de ADN, numită gena CO1, cunoscută şi sub numele de “codul de bare al vieţii”.

În mod normal, Birck şi membrii laboratorului său obţin părţi ale animalelor sub forma de pilule, fire de păr şi bucăţi de carne sau legume. În ultima perioada cercetătorii au fost inundaţi de fileuri de peşte, care sunt aproape imposibil de identificat.

“Nimeni nu se poate uita la un file de peşte şi să îţi spună ce este”, spune Birck, iar importatorii recurg la manevre incredibile pentru a tăia şi a vopsi fileurile, astfel încât acestea să arate ca peştele pe care vor să îl imite.

Însă, pentru Birck, atâta timp cât există posibilitatea extragerii de ADN, nici o metodă de tăiere sau de vopsire nu poate face un tip de peşte obişnuit să arate ca somonul.

Acesta extrage o mostră de ADN, copie gena pe care o caută şi o secvenţiază. Apoi, cercetătorii compară secvenţa pe care o obţin cu o bază de date de animale şi plante. Dacă se potriveşte cu ceva din baza de date, atunci pot spune că au găsit sursa de provenienţă.

 

•    Fragment simplu

Principiul din spatele codării ADN-ului este acela că se amplifică şi se analizează un fragment simplu de genă care diferă uşor, dar într-un mod detectabil, de la specie la specie.

Ideea nu este deloc nouă: decizia de a folosi gena CO1 ca şi “cod de bare” a fost luată în anul 2003, în principal datorită muncii făcute de Paul Herbert de la Universitatea Guelph din Ontario, Canada.

Grupul de cercetare al lui Herbert a indicat că gena CO1 ar putea funcţiona ca un cod de bare din mai multe motive: toate animalele o au, acumulează diferenţe mici pe măsură ce speciile diferă şi este relativ uşor de extras, având în vedere că gena poate fi găsită în exteriorul nucleului celulei în structuri numite mitocondrii.

Echipa lui Herbert a mai arătat că analiza genei poate distinge specii înrudite cu o precizie de 98%.

De la implementarea ideii, oamenii de ştiinţă au dezvoltat tot felul de aplicaţii creative pentru codul de bare ADN, atât în lumea comercială, cât şi în cea academică.

Cercetătorii s-au folosit de această tehnică pentru a-şi da seama ce se află în interiorul stomacului unui ţipar, pentru a identifica gripa aviară şi pentru a descoperi din ce plante au făcut albinele mierea.

Folosind codul de bare ADN, Boston Globe a dezvăluit că anul trecut 48% din peştele achiziţionat în restaurante, magazine alimentare şi pieţe din Massachusetts era etichetat greşit, aceste locaţii oferind clienţilor fructe de mare mai ieftine în locul speciilor mai scumpe din meniu.

Ca un rezultat al acestui sondaj, FDA a anunţat la sfârşitul anului trecut că va extinde utilizarea testării ADN în inspecţiile restaurantelor cu produse marine şi a producătorilor de astfel de alimente.

Laboratorul din Newark este primul din SUA care foloseşte codul de bare pentru securitatea naţională şi a vămilor şi a costat jumătate de milion de dolari, însă este o investiţie care merită, spun specialiştii.

 

•    Catalogul vieţii

Totuşi, metoda nu e fără cusur. În timp ce gena CO1 funcţionează în cea mai mare parte a cazurilor, există specii imune la codare.

Sturionii, de exemplu, nu pot fi codaţi folosind gena CO1, deoarece gena nu a evoluat suficient, aşa că identificarea icrelor lor negre prin această tehnică este imposibilă.

De asemenea şi plantele sunt destul de dificile din acest punct de vedere. Pentru secvenţierea lor, oamenii de ştiinţă nu folosesc deloc gena CO1. În schimb, aceştia folosesc ca şi coduri de bare două regiuni mici de ADN, şi de multe ori chiar şi prin această metodă nu se pot identifica anumite specii.

Însă, per total, metoda funcţionează pentru majoritatea speciilor de animale şi, din cauză că este standardizată, cercetătorii din întreaga lume pot contribui la arhivă.

Până acum, în baza de date există 112.547 de specii de animale şi aproximativ 43.000 de plante, ciuperci şi alte tipuri de organisme.

Cercetători precum Birck nu întâmpină probleme pentru a descoperi ceea ce caută în baza de date, din moment ce speciile pe care doresc să le identifice au valoare comercială.

Însă, sunt situaţii când codul de bare nu poate oferi un răspuns, deoarece “librăria codurilor de bare” nu este nici pe departe completă. Pur şi simplu aceasta nu deţine informaţii despre multe din creaturile planetei, cum ar fi pitonii din sud-estul Asiei, de exemplu.

Aşadar pentru ca această tehnică să devină utilă pentru toată lumea, sau pentru cei care examinează carnea de crocodil din cartierul chinezesc, la fel ca membrii misiunii Kolokotronis, este nevoie ca multe alte mostre să fie adăugate în baza de date.

Herbert şi grupul său au cerut biologilor din întreaga lume să încorporeze codul de bare în activitatea lor pe teren pentru a ajuta la creşterea acestei baze de date.

Oamenii de ştiinţă speră ca până în 2015, toţi colaboratorii vor identifica codul de bare a peste cinci milioane de specimene, reprezentând 500.000 de specii. Cu cât există mai multe mostre în baza de date, cu atât mai mult pot spera cercetătorii că vor putea folosi tehnica în tot ceea ce ne înconjoară.

 

•    Trucuri din comerţ

Acestea fiind spuse, codul de bare nu poate furniza un răspuns atunci când nu există ADN pentru a putea fi extras.

În timp ce Brick poate obţine ADN de la majoritatea alimentelor şi de la anumite produse, există unele procese care distrug majoritatea urmelor de material genetic.

Lucrurile create la temperaturi ridicate şi la o presiune mare pot ajunge pe piaţă fără nici o urmă de ADN. În această categorie este inclus şi tonul la conservă. “Pot obţine ADN din maioneză, dar din ton la conservă este destul de greu”, spune Birck.

Patrula vamală şi de frontieră din SUA speră ca în următorii ani să deschidă şi în alte porturi laboratoare asemănătoare cu cel din Newark.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata