Trucurile alimentelor: Ceea ce mănânci poate păcăli creierul să adune kilograme

0

Multe persoane nu ar pune niciodată semnul de egalitate între o salată şi o ţigară de marijuana. Însă, Joseph Hibbeln de la Institutul Naţional de Sănătate, spune că această comparaţie are totuşi o logică, relatează Sciencenews.org.

Noile experimente pe animale ale lui Hibbeln şi ale colegilor săi au arătat recent că organismul foloseşte un constituent major din componenţa uleiurilor vegetale pentru a face propriile versiuni ale unui ingredient psihoactiv pe care îl găsim şi în marijuana.

Numiţi endocanabinoide, aceşti compuşi naturali joacă un rol important în creşterea apetitului. Aşa că producerea lor în exces stimulează foamea, asemănătoare cu modul în care declanşează marijuana pofta pentru prăjituri.

Dacă ceea ce se întâmplă la oameni oglindeşte ceea ce se întâmplă şi la animale, atunci se explică şi prevalenţa uleiului de soia, de porumb şi alte uleiuri vegetale polinesaturate în alimentaţiile occidentale de astăzi. Efectul este acela că organismul “descarcă în creierul tău o mulţime de molecule asemănătoare cu ceea ce găsim în marijuana”, explică Hibbeln, care este un neurocercetător nutriţionist. “Practic, eşti în mod cronic puţin drogat”.

Legătura dintre uleiurile vegetale şi endocanabinoide este doar un exemplu de noi modalităţi surprinzătoare prin care produsele alimentare pot perturba reţelele noastre neuronale şi pot alimenta obezitatea.

Dacă se înţelege ce anume perturbă limitele saţietăţii corpului şi de ce, oamenii de ştiinţă vor putea să identifice noi tactici de a reduce incidenţa cazurilor de obezitate, ajunsă la niveluri alarmante.

  • Echilibru energetic

Responsabilitatea pentru monitorizarea aportului caloric şi producţia de energie aparţine creierului. Iar această muncă nu este uşoară, spune endocrinologul Michael Schwartz, director al Centrului de Excelenţă pentru Obezitate şi Diabet din cadrul Universităţii Washington, din Seattle.

Pentru a menţine o greutate constantă, un bărbat ce cântăreşte 73 de kilograme ar trebui să consume “aproximativ un milion de calorii pe parcursul unui întreg an”, explică Schwartz şi să “cheltuie aproape aceeaşi cantitate calorică”. Doar prin recepţia unor semnale chimice zi şi noapte poate creierul să administreze această misiune de stabilire a bugetului energetic, care a avut rezultate destul de bune pentru majoritatea oamenilor de-a lungul existenţei omenirii.

Deşi oamenii de ştiinţă au crezut la un moment dat că organismul controlează apetitul prin intermediul unui proces de corecţie, aceştia ştiu că un creier nu aşteaptă să se producă anumite greşeli înainte de a trimite semnale care modifică totul, de la presiunea arterială şi rata de respiraţie şi până la aportul alimentar. În schimb, creierul prezice nevoi viitoare prin analizarea rezultatelor ce provin de la  senzorii care evaluează condiţiile interne şi externe. Acest proces de anticipaţie este cunoscut sub numele de alostază.

Oamenii au tendinţa de a deveni mai conştienţi de acest act complex de echilibrare doar când creierul declanşează eliberarea de hormoni care provoacă senzaţii de foame, sete sau un simţ de saţietate copleşitor.

De-a lungul unei perioade lungi de timp în istoria omenirii, foamea a dominat, iar foametea cronică era o regulă. Aşadar, evoluţia a programat creierul să consume excesiv alimente energetice, în special grăsimi, oricând erau disponibile. Acumulând grăsimi în perioade de belşug alimentar, oamenii ar fi putut depozita suficientă energie pentru a putea trece peste perioadele mai sărace în calorii.

Astăzi, cu un acces la alimente de 24 de ore din 24, nevoia biologică de a mânca porţii bogate în calorii evoluează rapid într-o problemă de sănătate. La nivel global, peste unul din cinci adulţi este supraponderal, iar mai mult de o treime dintre aceştia sunt obezi. Iar în unele ţăi, unul din şase copiii cu vârsta de peste 2 ani este obez.

Anticiparea defectuoasă a creierului a nevoilor energetice, precum şi alte forme de confuzie neurală, pot declanşa o nevoie inconştientă de a mânca mai mult.

  • O tendinţă nu chiar atât de dulce

Alimentele cu un conţinut caloric redus pot reeduca maşinăria cerebrală cu senzori pentru calorii prin intermediul unor lecţii care poate ar fi mai bine să nu fie niciodată învăţate.

Aproximativ 187 de milioane de americani consumă alimente şi băuturi fără zahăr, majoritatea sub forma de băuturi slabe. Deşi majoritatea aleg băuturile slabe îndulcite artificial pentru a împiedica luarea în greutate, astfel de băuturi pot de fapt contribui la îngrăşare.

Problema ar putea fi faptul că acele băuturi dietetice determină creierul să primească indicii nesigure privind numărul de calorii ale unei mese. Atunci când semnalele dietetice devin nedemne de încredere, dulcele fiind uneori un indicativ al aportului de energie, şi alteori nu, creierul renunţă la gustul dulce ca un indicator al cantităţii calorice estimate.

Până când creierul înţelege cât de multă energie a primit, persoanele care au consumat alimente dulci deja au mâncat prea mult.

Împreună, aceste descoperiri, sugerează că organul nostru principal, creierul, un maestru vechi al aportului caloric poate fi păcălit. Iar când acest lucru se întâmplă, specialiştii observă că gestionarea greutăţii devine deodată o adevărată provocare.

Din păcate, strategiile de a menţine sistemul de semnalizare al creierului la un nivel de bună funcţionare oferă soluţii mai degrabă pentru oamenii care nu au început încă să se îngraşe.

“Cea mai mare problemă în ceea ce priveşte obezitatea nu este aceea că nu poţi slăbi, ci aceea că nu poţi împiedica kilogramele pierdute să revină la loc”, spune Schwartz.

Noi descoperiri sugerează că odată ce corpul ia în greutate, creierul are tendinţa de a începe să protejeze cu fermitate noua greutate prin intermediul unor semnale care se produc la un nivel inconştient.

“Însă identificarea vinovaţilor, fie că este vorba de mesaje greşite sau celule cerebrale deteriorate, poate face loc pentru obţinerea unor soluţii. Sunt o persoană foarte optimistă în ceea ce priveşte faptul că în viitorul apropiat vor fi descoperite intervenţiile care tratează şi previn în mod eficient obezitatea”, concluzionează Schwartz.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.