De ce mi-am retras copilul dintr-o şcoală publică

1 17

“Revoluţia scrisului” este pe cale să înceapă. Însă pentru unii părinţi, această schimbare ar părea că nu se apropie suficient de repede.

Din păcate, majoritatea părinţilor sunt dezamăgiţi de nivelul redus de instruire pe care îl primesc copiii lor în şcolile publice, iar acest lucru este lesne de văzut atunci când copilul începe să se exprime în scris.

Linda Tulloch, de la publicaţia Theatlantic.com spune că ea şi soţul său s-au mutat într-o comunitate importantă din Connecticut, unde credeau că există un sistem de şcoli publice destul de puternic. Însă au fost dezamăgiţi.

Am o diplomă de master şi am lucrat într-o corporaţie bancară importantă timp de 23 de ani. Soţul meu are şi el o diplomă de master şi este un manager la nivel înalt în industria serviciilor financiare. Ceea ce amândoi am descoperit pe parcursul carierelor noastre este faptul că modul în care ştii să te exprimi în scris (şi nu numai) contează.

Interviurile pentru un loc de muncă rareori cer o mostră în care să se vadă dacă acel candidat ŞTIE să scrie, astfel că sunt angajaţi tot mai mulţi oameni cu aptitudini slabe de scriere, iar după ce obţin slujba, aceştia nu au tedinţa de a-şi îmbunătăţi deficienţele. Imediat după ce încep să lucreze, aceştia sunt rugaţi să pregătească o prezentare sau pur şi simplu să trimită un email. Atunci încep necazurile.

Scrierea unor lucrări mai mari, de exemplu prezentări sau proiecte, nu face altceva decât să confirme impresia negativă pe care aceşti angajaţi o fac la locul de muncă. Deşi sunt foarte inteligenţi, incapacitatea lor de a-şi susţine în mod clar şi concis poziţia exprimată în lucrare le afectează reputaţia. Chiar şi cei implicaţi în cariere profesionale orientate pe comunicarea verbală, cum ar fi domeniul vânzărilor, trebuie să scrie rapoarte şi să menţină o corespondenţă cu clienţii.

Atunci când angajatorii au descoperit că un angajat este un scriitor slab, de multe ori simt că au mâinile legate. Dintr-o perspectivă a antrenamentului, scrisul nu este o abilitate pe care cineva o învaţă repede la locul de muncă. Este o aptitudine învăţată în mod progresiv şi perfecţionată de-a lungul mai multor ani.

Atunci când eu şi soţul meu eram elevi în sistemul de educaţie public, scriam permanent esee de cinci-şase pagini referitoare la diferite subiecte. De asemenea, am învăţat cum să avem o ortografie frumoasă, o abilitate mult subestimată în ziua de azi.

În plus, rareori dădeam teste sub forma celor grilă, cu răspunsuri multiple. În schimb aveam teste în care trebuia să concepem un răspuns lung de câteva fraze în care să ne scriem părerea personală faţă de un anumit subiect. Acest lucru nu prea se mai întâmplă în şcolile din ziua de azi.

Ceea ce este şi mai frustrant pentru noi este să observăm aceste neajunsuri în şcolile în care există mai puţine obstacole financiare.

Pentru moment, soţul meu şi cu mine l-am mutat pe fiul nostru de clasa a 8-a la o şcoală privată unde sperăm să înveţe cum să scrie corect. Fata noastră mai mică rămâne momentan la o şcoală publică, dar dacă nivelul instrucţiei privind scrisul nu se îmbunătăţeşte, atunci o vom muta şi pe ea la o instituţie privată. Însă, avem în continuare speranţe mari pentru educaţia publică. Având în vedere mediul de muncă competitiv din ziua de astăzi, pur şi simplu nu le putem permite copiilor noştri să absolve o instituţie de învăţământ fără a avea abilităţi de scris corespunzătoare.

Această poveste poate reuşeşte să aducă o schimbare, însă pentru copiii noştri, timpul este esenţial. Atunci când analizăm că este în joc viitorul lor, pur şi simplu nu ne putem permite să aşteptăm.

Citește și
1 Comentariu
  1. Daneza spune

    Corect !!! Si subscriu !!!! Este culmea cand vezi un „doctorand” sau un „masterand” care nu stie sa scrie corect si sa formuleze fraze !!!!! Scoala , nici la noi , nu-i invata pe copii ceea ce se cere in practica !!!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata