Vă servim cu o ceaşcă de… otravă corporatistă?

0 31

Cucuta este o plantă erbacee otrăvitoare, cu miros caracteristic, cu frunze mari, ascuţite şi flori albe dispuse în formă de umbrelă. Este cea mai potrivită descriere, din mediul vegetal, care reflectă esenţa unei corporaţii.

 Într-un fel sau altul, cucucta corporatistă va fi băgată cu forţa pe gâturile nostre, generând cel mai cumplit asalt din istorie împotriva clasei medii, dar şi asupra ecosistemului Pământului. Şi nimeni de la putere, indiferent de ce conduită profesională are, nu va avea nicio intenţie şi nici abilitatea de a opri această acţiune, relatează Chirs Hedges, pentru Globalresearch.ca, referindu-se la contextul politic din SUA.

Vom înghiţi cu toţii ceaşca noastră de otravă corporatistă, fie o vom primi din partea unui lider politic care ne va spune să nu ne mai plângem şi să nu mai jucăm rolul de victime, fie din partea altui lider, care ne va asigura că el suferă mai mult decât suferim noi. Însă, indiferent de cine va conduce naţiunile, cucuta corporatistă ne va fi băgată cu forţa pe gât.

Alegerea pe care trebuie să o luăm constă în modul în care va fi administrată. Trebuie să ne alegem “călăul”, adică partidul politic care va face această operaţiune, acordând circumstanţe legale unei agende corporative care înseamnă sărăcirea şi neputinţa noastră.

Toate lucrurile care stau între noi şi sărăcia totală – ajutor medical, tichete de masă, subvenţii, asigurare socială, educaţie publică, subvenţii de ajutor medical federal pentru statele şi oraşele din SUA, programe nutriţionale pentru femei, bebeluşi şi copiii, asistenţă temporară pentru familiile nevoiaşe – sunt pe cale să fie distruse sau, în cel mai bun caz, diminuate. Oligarhii noştri corporativi înşfacă cât pot de mult, cât de repede pot, în această descendenţă inevitabilă.

Vom fi asaltaţi de aceste aspecte de anul viitor, atunci când, prin reducerile de cheltuieli bugetare, vor începe să se demonteze şi să nu se mai finanţeze unele dintre cele mai importante programe guvernamentale.

Însă, acesta va fi doar începutul. Oamenii nu mai pot plăti majoritatea contribuţiilor la stat şi împrumută bani cu rate de dobândă din ce în ce mai mari pentru a se menţine pe linia de plutire.

Costurile nevoilor noastre de bază, de la alimentaţie la îngrijire medicală, sunt în acelaşi timp împinse în sus, fără niciun control sau reglementare. Taxele şi comisioanele de şcolarizare la universităţi au crescut cu peste 300% între anii 1990 şi 2011, alimentând criza împrumuturilor studenţeşti care a lăsat majoritatea absolvenţilor şomeri, şi cu peste un trilion de dolari ca datorii.

Costurile medicale au crescut cu aproape 150% în aceeaşi perioadă. Iar de preţurile la alimente nu mai spunem nimic, deoarece acestea cresc constant la fiecare schimbare de anotimp, iar potrivit Băncii Mondiale, acestea au crescut cu 10% din iunie 2012 până în prezent. Şi, deşi în special în Europa şi SUA există o problemă clară a imigranţilor, instituţii financiare mondiale dau de pomană trilioane de dolari organizaţiilor şi corporaţiilor financiare globale.

Implozia fiscală este doar o chestiune de timp. Iar statul corporativ se pregăteşte. Asalturile liderilor actuali asupra libertăţilor civile le-au depăşit cu mult pe cele ale liderilor din trecut. Refuzul de a acorda dreptul la judecată, utilizarea forţei armate pentru a justifica asasinarea cetăţenilor sau ascultarea telefoanelor fără un mandat judecătoresc a milioane de oameni.

Dar probabil cel mai flagrant asalt va fi realizat de către industria combustibililor fosili. Liderii politici nu au făcut nimic pentru a opri emisia de gaze cu efect de seră, ci din contră au permis extinderea forajelor off shore şi a fracţionării. Iar această toleranţă în favoarea marilor companii petroliere şi de cărbune, care fără îndoială sunt utile în aducerea unor fonduri proprii, ajută la distrugerea planetei. Liderii politici au permis aceste tipuri de foraje în zone protejate ale lumii, după ce în campaniile lor electorale jurau că nu vor permite niciodată asemenea operaţiuni distrugătoare în zonele respective.

Înţelegeţi ideea. Niciun lider politic nu se află la conducere. Politicienii sunt faţa politică a puterii corporative. Aceştia sunt angajaţi ai corporaţiilor. Poveştile lor personale, promisiunile lor, retorica şi “lupta lor pentru binele naţiunii” nu au nicio valoare. Statul corporativ nu produce decât branduri, mărci, imagine cosmetizată. Iar brandurile costă o groază de bani pentru a fi vândute.

Îi puteţi judeca pe cei dintre noi care în semn de protest vor vota un candidat fără nicio şansă de a câştiga alegerile viitoare şi care investesc timp în acte de nesupunere civilă? Măcar aceştia visează la o altfel de ţară, la o altfel de viaţă… Puteţi înghiţi argumentul fals al răului mai mic, dar întrebaţi-vă, după ce coşmarul începe, cine este adevăratul fraier?

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.